Minune intr-o zi de sambata

Minune intr-o zi de sambata Mareste imaginea.

 Duminica a 6-a dupa Pasti - a Orbului din nastere: "In vremea aceea, trecand Iisus, a vazut pe un om orb din nastere. Si ucenicii Lui L-au intrebat zicand: Invatatorule, cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb? Iisus a raspuns: Nici acesta n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu. Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui Care M-a trimis pe Mine; caci vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze.

Atat cat sunt in lume, Eu sunt Lumina lumii. Acestea zicand, a scuipat jos si a facut tina din scuipat si a uns cu tina ochii orbului. Apoi i-a zis: Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului, care se talcuieste: trimis. Deci s-a dus si s-a spalat si a venit vazand. Iar vecinii si cei care-l vazusera mai inainte ca era orb ziceau: Nu este acesta cel ce sedea si cersea? Unii ziceau: El este. Altii ziceau: Nu este el, ci seamana cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci ii ziceau: Cum ti s-au deschis ochii? Acela a raspuns: Omul care se numeste Iisus a facut tina, a uns ochii mei si mi-a zis: Mergi la scaldatoarea Siloamului si te spala. Deci, ducandu-ma si spalandu-ma, am vazut. Zis-au lui: Unde este Acela? Si el a zis: Nu stiu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecand orb. Si era sambata in ziua in care Iisus a facut tina si i-a deschis ochii. Deci, iarasi il intrebau si fariseii cum a vazut. Iar el le-a zis: Tina a pus pe ochii mei si m-am spalat si vad. Insa unii dintre farisei ziceau: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindca nu tine sambata. Iar altii ziceau: Cum poate un om pacatos sa faca asemenea minuni? Si era dezbinare intre ei. Au zis, deci, orbului iarasi: Dar tu ce zici despre El, ca ti-a deschis ochii? Iar el a zis ca Prooroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el ca era orb si a vazut, pana ce n-au chemat pe parintii celui ce vedea. Si i-au intrebat, zicand: Acesta este fiul vostru, despre care ziceti ca s-a nascut orb? Deci cum vede el acum? Au raspuns, insa, parintii lui si au zis: Stim ca acesta este fiul nostru si ca s-a nascut orb; dar cum vede el acum, noi nu stim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu stim. Intrebati-l pe el; este in varsta; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus parintii lui pentru ca se temeau de iudei. Caci iudeii pusesera acum la cale ca, daca cineva va marturisi ca El este Hristos, sa fie dat afara din sinagoga. De aceea au zis parintii lui: Este in varsta; intrebati-l pe el. Deci au chemat a doua oara pe omul care fusese orb si i-au zis: Da slava lui Dumnezeu. Noi stim ca Omul acesta este pacatos. A raspuns deci acela: Daca este pacatos, nu stiu. Un lucru stiu ca, fiind orb, acum vad. Deci i-au zis: Ce ti-a facut? Cum ti-a deschis ochii? Le-a raspuns: V-am spus acum si n-ati auzit? De ce voiti sa auziti iarasi? Nu cumva voiti si voi sa va faceti ucenici ai Lui? Si l-au ocarat si i-au zis: Tu esti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi stim ca Dumnezeu a vorbit cu Moise, dar pe Acesta nu-L stim de unde este. A raspuns omul si le-a zis: Tocmai in aceasta sta minunea: ca voi nu stiti de unde este, iar El mi-a deschis ochii. Si noi stim ca Dumnezeu nu-i asculta pe pacatosi; dar, daca este cineva cinstitor de Dumnezeu si face voia Lui, pe acesta il asculta. Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere. Daca n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea sa faca nimic. Au raspuns si i-au zis: In pacate te-ai nascut tot si tu ne inveti pe noi? Si l-au dat afara. A auzit Iisus ca l-au dat afara si, gasindu-l, l-a intrebat: Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu? El a raspuns si a zis: Dar cine este, Doamne, ca sa cred in El? Si a zis Iisus: L-ai si vazut! Cel ce vorbeste cu tine, Acela este. Iar el a grait: Cred, Doamne! Si s-a inchinat Lui". Ioan 9, 1-38

Intotdeauna m-a fascinat -daca-mi permiteti expresia- gingasia comportamentului lui Hristos. Cat de atent si cu cata "eleganta" se comporta cu omul, cu cata dragoste-i vorbea. Cui? Omului!

Inca o data ni se descrie o minune de-a Lui, o tamaduire cu totul deosebita, pentru ca nu handicapul era cel care-l impiedica pe orb sa creada, ci din cate reiese din dialogul lui Hristos cu fariseii, alta este pricina pentru care nu vedem pe Dumnezeu!. Cum de nu putem vedea iubirea lui Dumnezeu?. Ce ne orbeste atat de rau?

Dar ingaduiti-mi sa privim impreuna doua chipuri: orbul pe de o parte, si fariseii pe cealalta. As vrea sa fim atenti la acestea doua tocmai pentru faptul ca "din prisosul inimii" vorbesc, si orbul, si fariseii! Ei erau ai Domnului (ai lui Moise dupa marturisirea lor!), el era nascut in pacate.

Cel (cei) nascuti in pacate.

Am putea spune despre cel orb ca era un om obisnuit, ca dealtfel fiecare dintre noi. Toti ne nastem in pacate, toti crestem in pacate, dar nu toti ne pocaim de ele! Sau mai bine-zis, nu toti traim pocainta ca stare! Ci ca implinirea unei datorii!!. Si poate fara sa vrem suntem condusi si in aceasta stare de norme, fara sa lasam libertatea de care are nevoie pentru a se desavarsi ca sentiment. Toti suntem oameni normali, dar nu toti o recunoastem. Ce este bineplacut Domnului?

Datorita unei minuni facute sambata se pune la cale un adevarat "proces" pentru aceasta vindecare. Sunt judecati -cu toata greutatea cuvantului!- atat Hristos, cat si orbul, de catre oameni "drepti" si foarte atenti la pacate(le altora). Fara niciun fel de scrupule decid cine este pacatos, cine nu tine legea.

Oare nu era legea Tatalui nostru?. Oare nu a tinut Hristos toata legea Vechiului Testament?. Cine dintre noi poate spune ca a facut ascultare de Dumnezeu mai mare decat Fiul Lui? Ascultare pe care a dus-o pana la capat, pana la Rastignirea pentru pacatele noastre.

Nu numai pacatul ne desparte de Dumnezeu, ci mai degraba ingamfarea cu si in care traim! Nu cunostintele, sau pozitia sociala ne ofera intaietate in fata Domnului, ci pocainta sincera, pornita din inima. Sf. Ap. Pavel spune: "cunostinta insa ingamfa, dar iubirea zideste!." (1 Cor. 8,1). Iubirea porneste din inima, iar "inima curata" pe care se ruga Profetul David sa i-o daruiasca Domnul, este inima "cu care poti vedea binele, caci lucrurile esentiale raman ascunse ochilor." (Saint-Exupery).

Fariseii, implinitorii legii.
Sunt chemati sa dea explicatii cand el, cand parintii lui. Sunt certati si amenintati cu pedepse daca nu marturisesc dupa cum vor ei "caci l-au chemat a doua oara pe omul care fusese orb si i-au zis: Da slava Lui Dumnezeu! Noi stim ca omul acesta este pacatos!.(vers. 24).

Aici as reveni asupra celor scrise la inceput, la comportamentul lui Hristos fata de om. Comportamentul lui Dumnezeu fata de creatia Sa!. Atata simplitate si dragoste in gesturi, atata eleganta in exprimare, atentie fata de toti pentru ca " in timp ce trecea, Iisus a vazut un om orb din nastere" (vers. 1).

Pe cealalta parte, comportamentul omului fata de om!. Acolo unde trebuia sa existe egalitate, avem discriminari; iar acolo unde ar fi trebuit sa avem diferente, avem egalitate! Vorbim intre noi -din politete!?- cu "dumneavoastra", iar cu Dumnezeu vorbim la pertu. Nu modul de exprimare prin cuvant ma pune in valoare in fata celorlalti, ci dragostea si sinceritatea cu care ma exprim.

In orice lucru faptuit exista avantaje si dezavantaje, in toata lucrarea savarsita pe acest pamant ramanem supusi unor "norme" de comportament limitate la dorinta de cunoastere care ne caracterizeaza pe fiecare din noi. Toti incepem tinand legea, pastrand traditia Bisericii, dar ne desavarsim in iubire! Cred ca ar fi bine sa traim o viata buna, traita in iubire, pentru ca "o viata buna este aceea care se inspira din dragoste si este condusa de cunoastere" (Bertrand Russel).

Credeti ca exista vreo legatura intre lege si sentiment?. Poate sentimentul sa indrepte legea, sau legea poate sa indrepte sentimentul?. Nu stiu! Dar sunt convins de un lucru: nu-mi place legea care "indreapta" sentimentul, ci sentimentul care plineste legea!

Atat legea, cat si cuvantul, pun o randuiala in toata creatia, fara sa anuleze importanta lucrurilor. Cuvantul este cu mult superior legii pentru ca prin el comunic, dar daca prin cuvant doar comunic, prin iubire intru in comuniune.

Cuvantul si Iubirea sunt cele doua firi a Lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului, firea omeneasca si cea Dumnezeiasca! Cuvantul prinde viata atunci cand izvoraste din iubire si este primit cu sete sufleteasca, el poate conduce la iubire, dar iubirea nu intotdeauna este necesar sa vorbeasca. Cel ce iubeste este in comuniune cu Dumnezeu, cu semenii, cu toata creatia. Cel ce nu iubeste este departe de Dumnezeu, de toate.

Si mai mult decat atat, monahul sau crestinul daca nu iubesc,sunt doar implinitorii legii, sunt doar purtatori de cuvant!!!

Arhim. Siluan Visan
 

.

Despre autor

Siluan Visan Arhim. Siluan Visan

Senior editor
153 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2011

04 Iunie 2016

Vizualizari: 3129

Voteaza:

Minune intr-o zi de sambata 5.00 / 5 din 4 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • costel popescu Postat la 2014-05-24 01:33

    „Oriunde ne-am gasi, Hristos vrea sa fie aproape de noi. Daca suntem disperati, trebuie sa stim ca Hristos este alaturi de noi ca Unul care a cunoscut disperarea. Daca suntem nelinistiti, Hristos este alaturi de noi, ca Unul care a cunoscut nelinistea. Daca suntem parasiti, daca suntem singuri, trebuie sa stim ca nimeni n-a fost mai singur ca El, Care a fost parasit pe Cruce de Tatal Sau. Oricat de jos am cadea, Hristos este mai jos de noi, pentru ca S-a pogorat la iad. Iar cand murim, Hristos ne asteapta în abisul mortii noastre“.P. Nellas

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE