Duminica I din Postul Sfintelor Pasti - a Ortodoxiei

Duminica I din Postul Sfintelor Pasti - a Ortodoxiei Mareste imaginea.

„In vremea aceea a vrut Iisus sa mearga in Galileea si a gasit pe Filip si i-a zis: vino dupa Mine. Si Filip era din Betsaida din orasul lui Andrei si al lui Petru. Filip a gasit pe Natanail si i-a zis: am gasit pe Acela despre Care a scris Moise in Lege si au scris proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Iar Natanail i-a zis: Din Nazaret poate sa fie ceva bun? Si Filip i-a raspuns: vino si vezi. Iisus a vazut pe Natanail venind catre Dansul si a zis despre el: iata cu adevarat israelitean in care nu este viclesug! Natanail L-a intrebat: De unde ma cunosti? Iar Iisus, raspunzand, i-a zis: mai inainte ca Filip sa te cheme, te-am vazut cand erai sub smochin.

Raspunsu-a Natanail si I-a zis: Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti Imparatul lui Israel. Raspuns-a Iisus si i-a zis: Pentru ca ti-am spus ca te-am vazut sub smochin, crezi? Mai mari decat acestea vei vedea. Apoi i-a zis: adevarat, adevarat va spun ca de acum veti vedea cerul deschizandu-se si pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se si pogorandu-se peste Fiul Omului.“ Ioan 1, 43-51

Duminica I din Post este consacrata dreptei credinte sau Ortodoxiei. Aceasta sarbatoare dateaza din anul 843 cand s-a hotarat la Constantinopol ca Duminica I din Post trebuie sa fie inchinata marturisirii dreptei credinte si amintirii faptului ca Biserica Ortodoxa s-a luptat pentru cinstirea sfintelor icoane impotriva celor care huleau si distrugeau icoanele. Ei au fost numiti iconoclasti sau distrugatori de icoane.

Sfintele icoane nu sunt doar o podoaba in biserica, adica un mijloc estetic de a infrumuseta biserica. Sfintele icoane fac parte din marturisirea dreptei credinte, incat nimeni nu poate fi ortodox daca nu cinsteste sfintele icoane. Ele nu se adauga la credinta ortodoxa ca o anexa, ci exprima credinta ortodoxa intr-o forma completa, nu numai sub forma de mar-turisire a credintei ca mijloc de pomenire sau memorie vizuala, ci si sub forma de rugaciune ca cinstire a sfantului al carui chip este zugravit pe icoana.

Modul in care Biserica a ales pentru noi astazi citirile din Apostol si Evanghelie ne arata semnificatia profunda a dreptei credinte. Apostolul, ales din capitolul al XI-lea al Epistolei Sfantului Pavel catre Evrei, ne arata ca, de fapt, credinta este darul de-a vedea pe Cel nevazut. Credinta este o anticipare a imparatiei cerurilor, o pregustare a ei. De aceea, Sfantul Apostol Pavel ne spune ca ea este o dovada a celor nevazute si o arvuna a celor fagaduite, sau incredintarea celor nadajduite, adica o vedere anticipata a lui Dumnezeu in imparatia cerurilor si o confirmare a darurilor nevazute pe care Dumnezeu ni le daruieste pentru mantuirea noastra. Evanghelia pe care o auzim astazi confirma ceea ce se spune in lectura Apostolului din aceasta duminica. Cand Mantuitorul Iisus Hristos Se intalneste cu Filip si Natanail arata ca El este cunoscator de suflete, ca El cunoaste oamenii pe care nu i-a mai intalnit niciodata inainte. Prin aceasta, Evanghelia ne arata ca exista mai multe cunoasteri, nu numai cunoasterea prin simturi, ci si cunoasterea prin duh, cunoasterea sufletului omului, cum ni se spune in E-vanghelie despre Natanail: „Iata israelitean in care nu este viclesug“. Cunoasterea locului unde el a stat sub smochin fara ca Domnul Iisus Hristos sa il vada cu ochii fizici, trupesti, evidentiaza ca Mantuitorul are si o alta cunoastere sau vedere decat cea pe care o avem noi, si anume cunoasterea in duh. Iar aceasta cunoastere duhovniceasca o daruieste El celor care cred in El. Cand Natanail il marturiseste pe Iisus ca El este Fiul lui Dumnezeu, desi Filip ii spusese ca L-a gasit pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret, atunci se realizeaza trecerea de la cunoasterea dupa simturi la cunoasterea duhovniceasca sau la cunoasterea cereasca. Drept rasplata, Mantuitorul ii spune: „De acum veti vedea cerurile deschise si pe ingerii lui Dumnezeu inaltandu-se si coborandu-se peste Fiul Omului“.

Ce invatam din aceasta Evanghelie? In primul rand, ca numai marturisirea dumnezeirii lui Hristos ne poate deschide cerurile, intrarea in imparatia cerurilor. „De vei marturisi cu gura ta ca Iisus este Domnul si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe El din morti, te vei mantui“, ne spune Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Romani (10, 9). Marturisirea dumnezeirii lui Hristos este dreapta credinta. Cand Petru a marturisit ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu cel Viu, Mantuitorul i-a spus: „Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea“ (Matei 16, 18), adica pe piatra marturisirii celei adevarate, si anume ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu si „iti voi da tie cheile imparatiei cerurilor“, adica puterea pocaintei si a iertarii pacatelor. Iata cum dreapta credinta deschide cerurile, iar in Evanghelia de azi, lui Natanail si nu numai lui, ci tuturor celor care marturisesc pe Hristos ca fiind Fiul vesnic al lui Dumnezeu, Care S-a facut Om, El le spune: „Veti vedea cerul deschizandu-se si pe ingerii lui Dumnezeu inaltandu-se si coborandu-se peste Fiul Omului“. Atat in cazul lui Natanail, cat si in cazul lui Petru, dreapta credinta a deschis cerurile. Natanail a vazut un om limitat in spatiu, dar a marturisit pe Dumnezeu Cel nelimitat, necuprins. A vazut un trup de om trecator, dar a marturisit pe Dumnezeu Cel mai inainte de veci, pe Cel netrecator, pe Fiul lui Dumnezeu Cel ceresc. A vazut trup din oase si carne, dar a marturisit pe Cel nevazut. Aceasta este Ortodoxia sau dreapta credinta. Nu marturisim ceea ce vedem cu ochii trupesti, ci ceea ce este dincolo de vederea ochilor trupesti. Marturisim ceea ce vedem cu ochii duhovnicesti ai credintei stabilite de Biserica Sfintilor Apostoli. De aceea, credinta este o vedere dincolo de vederea trupeasca, dincolo de vederea fizica. Mantuitorul a mai spus: „Veti vedea ingerii inaltandu-se si coborandu-se peste Fiul Omului“. Ingerii reprezinta slujitorii ceresti ai lui Dumnezeu care fac legatura intre cer si pamant, intre Biserica din ceruri si Biserica de pe pamant; duc rugaciunile noastre in cer si aduc binecuvantarea lui Dumnezeu peste cei ce se roaga Lui. Hristos este Imparatul im-paratiei cerurilor, ingerii sunt slujitorii Lui, dar ei, ingerii, slujesc impreuna cu noi, oamenii, cand noi ne rugam pe pamant. Ei inconjura pe Imparatul Cel nevazut de ochii trupesti, dar vazut ca Dumnezeu adevarat cu ochii credintei. Iata de ce noi, cand marturisim ca Iisus Hristos nu este un simplu om, ci Fiul lui Dumnezeu Celui vesnic si nevazut, Care S-a facut Om vazut, din iubire pentru oameni si pentru mantuirea lor, incepem sa ne indreptam spre imparatia cerurilor, cea vesnica, netrecatoare si nelimitata, a Preasfintei Treimi, care este „dreptate, pace si bucurie in Duhul Sfant“ (Romani 14, 17).

Desi in Vechiul Testament nu se pictau icoane, acest lucru s-a facut in mod exceptional, si anume chipuri de heruvimi, care au fost asezati in templu, de o parte si de alta a chivotului, pentru a arata ca Dumnezeu Cel ceresc este prezent acolo pe pamant. Acesti doi heruvimi prefigurau sau preinchipuiau pe cei doi ingeri de la mormant care vor binevesti Invierea Domnului Iisus Hristos femeilor mironosite, venite la mormantul Lui.

In general, Vechiul Testament interzicea confectionarea de chipuri din materie, pentru ca Dumnezeu inca nu luase chip de om. Dar este semnificativ faptul ca Mantuitorul Iisus Hristos nu mai repeta, cand enumera poruncile Vechiului Testament, doua dintre ele, cea referitoare la chip, (Sa nu-ti faci chip cioplit) si cea privitoare la sambata, pentru ca sambata va fi inlocuita cu duminica, intrucat Hristos Domnul era si Domn al Sambetei, adica deasupra ei. Iar interdictia de a nu reprezenta ceva ceresc in materie a fost abolita pentru ca acum, dupa Intruparea sau Inomenirea lui Dumnezeu, nu mai exista pericolul de a confunda pe Dumnezeu cu idolii. Dupa ce Fiul lui Dumnezeu Cel necuprins si nevazut a luat chip de om, S-a facut cuprins in trup omenesc si S-a facut vazut, nu numai ca putem sa pictam icoane, ci suntem obligati sa o facem, pentru a marturisi Intruparea Fiului lui Dumnezeu. De aceea, cine nu cinsteste icoana nu marturiseste Intruparea. In acest inteles, Sfantul Ioan Evanghelistul spune: „Ceea ce am auzit cu urechile noastre despre Cuvantul vietii“. Fraza era comuna si in Vechiul Testament, dar la ea el adauga „si ceea ce am vazut cu ochii nostri, ceea ce am privit si mainile noastre au pipait despre Cuvantul vietii aceea va vestim si voua ca si voi sa aveti impartasire cu noi, iar partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul“ (I Ioan, 1, 1-3). Deci, la ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu se adauga vederea Cuvantului lui Dumnezeu.

„Mare este taina crestinatatii! Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, S-a vestit de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, S-a crezut in lume si S-a inaltat intru slava“ (I Timotei 3, 16) ne spune si Sfantul Apostol Pavel. Dar Dumnezeu a devenit Om, pentru ca pe om sa-l indumnezeiasca prin har, a coborat pe pamant si in pamant, ca pe omul pamantean sa-l inalte la viata cereasca vesnica. Fiul lui Dumnezeu S-a facut Fiul Omului, pentru ca oamenii sa poata deveni fii ai lui Dumnezeu dupa har (Ioan 1, 12).

Dreapta credinta sau credinta ortodoxa inseamna nu doar ca apostolii au auzit Cuvantul lui Dumnezeu, ci L-au si vazut, au vazut slava Lui pe Tabor, au vazut Rastignirea Lui pe Cruce, au vazut slava Invierii si a Inaltarii Sale. Pe Cruce au vazut desfigurarea lui Hristos prin suferinta din cauza pacatelor lumii, iar la Inaltare au vazut slava Lui, la care ne cheama si pe noi oamenii.

Asadar, Ortodoxia este marturisirea iubirii lui Dumnezeu Care devine Om pentru ca pe noi sa ne indumnezeiasca, sa ne sfinteasca. Sfintii Parinti ne arata ca Fiul lui Dumnezeu Cel nevazut, Cel vesnic S-a facut Om pentru ca pe noi sa ne mantuiasca. A luat trup pamantesc ca noua sa ne daruiasca duh ceresc, S-a coborat la noi pe pamant pentru a ne inalta pe noi la ceruri, S-a impartasit de viata noastra amestecata cu moartea, ca sa ne daruiasca viata Lui cea fara de moarte. Iar acest adevar il vedem in icoana. In icoana noi nu pictam doar trupul lui Hristos vazut cu ochii trupesti, ci pictam si slava Sa sugerata de nimbul sau aureola din jur, dar si de fondul luminos al icoanei care este de aur. Pictam deodata trupul care a fost vazut cu ochii trupesti, dar si slava sau lumina necreata care nu se vede cu ochii trupesti, ci numai cu ochii credintei.

Deci, icoana este de fapt marturisirea completa a Ortodoxiei. Ea ne arata pe Hristos, pe Maica Domnului, pe ingeri, pe prooroci, pe sfintii apostoli, pe martiri si pe cuviosi ca traind vesnic in imparatia luminii celei netrecatoare, a luminii celei necreate care nu se vede cu ochii trupesti, ci numai cu ochii credintei, atunci cand Dumnezeu daruieste celor smeriti darul acesta de a vedea inca din lumea aceasta lumina cea netrecatoare a imparatiei cerurilor.

Iata de ce icoanele nu se picteaza oricum si de catre oricine, ci numai de cei care au binecuvantarea Bisericii, care cunosc bine credinta Bisericii, se roaga si sunt marturisitori ai dreptei credinte. Icoana ortodoxa este Evanghelie pictata, cuvant-simbol vizibil, care indeamna la comuniune cu Dumnezeu si cu sfintii Lui, pentru ca in fata icoanelor ne rugam. Noi nu privim icoanele din biserica ca si cum ar fi piese de muzeu. Icoanele sunt o chemare sau o invitatie la rugaciune, sunt un semn al prezentei rugaciunii sfintilor pentru noi si impreuna cu noi, iar icoana Mantuitorului este confirmarea fagaduintei Lui: „Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor.“(Matei 28, 20) Cand intram duminica in biserica, Hristos Cel in-viat ne intampina prin icoana Invierii Sale, asa cum a intampinat in ziua Invierii Sale pe femeile mironosite si le-a zis: „Bucurati-va… Nu va temeti“ (Matei 28, 9-10). Fiecaruia dintre noi, in duminicile si sarbatorile cand venim la biserica si sarutam icoana Mantuitorului, El ne spune tainic: „Bucurati-va. Nu va temeti“. Icoana este expusa in biserica si in casele noastre ca sa marturisim dreapta credinta, credinta ortodoxa care ne duce la mantuire sau viata vesnica in imparatia cerurilor, credinta ortodoxa care ne cheama la sfintenie si la comuniunea cu toti sfintii lui Dumnezeu.

Aceasta Duminica a Ortodoxiei se afla in Postul Sfintelor Pasti, in urcusul nostru spre Inviere, pentru ca sa ne arate ca dreapta credinta inseamna si dreapta vietuire, adica lepadarea de pacat prin post si rugaciune, prin spovedanie, pe de o parte, si cautarea sfinteniei, pe de alta parte. De aceea, ne pocaim mai mult si ne impartasim mai des in aceasta perioada, ne lepadam de pacate si ne unim cu Hristos Cel Unul Sfant.

Ortodoxia nu este o simpla teorie sau o convingere intelectuala, ca Dumnezeu exista undeva, ci Ortodoxia este legatura noastra vie cu Hristos, in Biserica lui Hristos. De aceea, Sfantul Apostol Petru spune: „Pe El, fara sa-L fi vazut, il iubiti; intru El, desi acum nu-L vedeti, voi credeti si va bucurati cu bucurie negraita si preamarita, dobandind rasplata credintei voastre, mantuirea sufletelor“ (I Petru 1, 8-9).

Aceasta arata de ce Duminica dreptei credinte este si duminica bucuriei. Icoanele ne arata bucuria rugaciunii, a prezentei Mantuitorului, a Sfintei Treimi, a Maicii Domnului, a sfintilor, a tuturor credinciosilor care se afla in rugaciune.

Frumusetea Ortodoxiei este lumina si bucurie in Duhul Sfant, iar sfintii ne cheama la sfintenie. Cand vedem multimea sfintilor pictati in icoane intelegem mai bine ce este Ortodoxia. Ea nu este individualism, care izoleaza persoanele, nici colectivism, care niveleaza persoanele, ci fiecare sfant are un nume si un chip distinct, dupa cum fiecare persoana a Sfintei Treimi are un nume si un chip distinct. Aceasta comuniune de persoane face ca Biserica sa fie, asa cum a spus foarte frumos un teolog francez, Olivier Clément, o comuniune de chipuri personale: „Le christianisme est la religion des visages“. Crestinismul este religia chipurilor personale, a fetelor persoanelor, a persoanelor in comuniune, nu doar religia cartilor sfinte.

Vazand icoanele sfintilor in Duminica Ortodoxiei ne bucuram. Ne bucuram ca a triumfat dreapta credinta, adica iubirea lui Dumnezeu pentru oameni aratata in Iisus Hristos. Sfintii pictati in icoane sunt pentru noi dascali si prieteni. Dascali, pentru ca atunci cand vedem chipul lor si auzim ce se spune despre viata lor invatam mult si ne intarim in credinta. Prin cate necazuri, incercari si ispite n-au trecut ei si, totusi, au ramas credinciosi lui Hristos! Vazand pilda si chipul luminos al sfintilor ne incurajam si noi cand trecem prin incercari si necazuri. Dar sfintii nu sunt numai modele pentru noi, ci sunt si rugatori pentru noi. Ei se roaga pentru noi si impreuna cu noi. Biserica nu cinsteste, in icoana, materia icoanelor, ci cinsteste persoanele reprezentate pe icoane. Sfantul Ioan Damaschinul spunea: „Eu nu cinstesc materia (icoana), ci pe Acela Care din iubire pentru mine S-a facut materie, pe Iisus Hristos“. Noi nu cinstim lemnul si hartia sau vopseaua din icoane, ci persoanele sfintilor reprezentati in icoana. Deci, in icoane cinstim persoanele sfinte reprezentate pe ele. De ce astazi se iese in procesiune cu icoanele sfintilor? Ca sa vedem ca sfintii ne arata doua lumini unite in chip nedespartit: dreapta credinta si dreapta vietuire.

De aceea, Apostolul Pavel spune: „Cautati pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul“ (Evrei 12, 14). Nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu daca nu cauta sfintenia. Iar primul pas in dobandirea sfinteniei este marturisirea dreptei credinte si lepadarea de pacate prin pocainta, prin spovedanie, iar apoi impartasirea cu Sfintele Taine. Prin aceasta ne sfintim viata si primim har ca sa facem fapte bune. Iar cautand sfintenia, asa cum au cautat-o sfintii, ne bucuram de mantuire si comuniunea sfintilor din imparatia Preasfintei Treimi. Amin.

† DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Sursa: ziarullumina.ro

.

25 Februarie 2015

Vizualizari: 857

Voteaza:

Duminica I din Postul Sfintelor Pasti - a Ortodoxiei 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE