Cuvant la Duminica Femeii Samarinence

Cuvant la Duminica Femeii Samarinence Mareste imaginea.

Iubiti frati! Am auzit acum in Evanghelie ca adevaratii slujitori ai Dumnezeului Celui adevarat se inchina Lui in Duh si Adevar; ca Dumnezeu cauta, adica doreste sa aiba asemenea inchinatori. Daca Dumnezeu doreste sa aiba asemenea inchinatori, inseamna, bineinteles, ca El primeste numai asemenea inchinatori si slujitori, ca numai asemenea inchinatori si slujitori ii plac. Invatatura aceasta ne-a vestit-o insusi Fiul lui Dumnezeu. Sa credem invataturii lui Hristos! Sa primim cu toata dragostea atotsfanta invatatura a lui Hristos! Iar pentru a urma Lui in amanuntime, sa cercetam ce inseamna a te inchina lui Dumnezeu Tatal cu Duhul si cu Adevarul.

Adevarul este Domnul nostru Iisus Hristos, precum a dat El marturie despre Sine: Eu sunt calea si adevarul si viata (Ioan 14, 6).

Adevarul este Cuvantul lui Dumnezeu: Cuvantul Tau este adevarul (Ioan 17, 17). Acest Cuvant era mai inainte de veci in Dumnezeu, a fost rostit de Dumnezeu si catre Dumnezeu; acest Cuvant este Dumnezeu: acest Cuvant este Facatorul tuturor, vazutelor si nevazutelor (Ioan 1, 1- 3; Col. 1, 16). Acest Cuvant trup S-a facut si S-a salasluit intru noi, si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia Nascut din Tatal, plin de har si de adevar (Ioan 1, 14). Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata, ci Cuvantul lui Dumnezeu, Fiul Cel unul-nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela a marturisit (Ioan 1, 18).

Fiul lui Dumnezeu, Cuvantul lui Dumnezeu, L-a marturisit inaintea oamenilor, L-a aratat pe deplin oamenilor pe Dumnezeu: Fiul lui Dumnezeu le-a aratat oamenilor adevarul la care ei singuri nu puteau ajunge, marturisind si intarind in chip de netagaduit adevarul prin preaimbelsugata dare a harului dumnezeiesc. Din plinatatea Lui noi toti am luat, si har peste har: ca Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevarul prin Iisus Hristos s-au facut (Ioan 1, 16-17).

Asta inseamna: Iisus Hristos nu a adus vreo intelegere mai mult sau mai putin amanuntita si limpede a harului si adevarului, ci insusi harul, insusi adevarul au fost date oamenilor, sadite in oameni fiintial. Am fost facuti partasi dumnezeiestii firi (II Petru 1, 4). Adevarul are Duhul sau propriu. Acest Duh este numit Duhul Adevarului (Ioan 15, 26 si 16, 13). El este Duhul, Care de la Tatal purcede (Ioan 15, 26). El este Duhul Sfant al lui Dumnezeu (Ioan 14, 26). El este Duhul Fiului (Galateni 4, 6), intrucat alcatuieste impreuna cu Tatal si cu Fiul o singura si nedespartita Fiinta dumnezeiasca.

Primirea Adevarului este totodata si primire a Sfantului Duh: fiindca Adevarul Cel atotsfant vesteste despre Sine ca El va trimite pe Sfantul Duh de la Tatal ucenicilor Sai. Este firesc ca Sfantul Duh al Adevarului sa adasteze acolo unde lucreaza Sfantul Adevar si sa pecetluiasca lucrarile lui. Deopotriva, unde lucreaza Sfantul Duh se afla aratarea preaimbelsugata a Adevarului, precum si Domnul le-a grait ucenicilor Sai: Iar cand va veni Acela, Duhul adevarului, va va povatui pe voi la tot adevarul (Ioan 16, 13). Infatisand minunata legatura dintre Cuvantul dumnezeiesc si Duhul Cel dumnezeiesc, Domnul a zis despre Duhul: Acela pe Mine Ma va slavi, ca dintr-al Meu va lua si va vesti voua. Toate cate are Tatal, ale Mele sunt (Ioan 16, 14-15).

Duhul vesteste si arata oamenilor pe Fiul Cel de o fiinta cu El – Duhul, Care este atras de oameni prin credinta acestora in Fiul Cel de o fiinta cu Duhul. Pe adevaratul crestin, Sfantul Duh il zideste duhovniceste si il schimba la fata intru salas al lui Dumnezeu (Efeseni 2, 22); El zugraveste si salasluieste pe Hristos in omul cel launtric (Efeseni 3, 16-17). El aduce oamenilor infierea de catre Dumnezeu, facandu-i asemanatori cu Hristos, salasluind in ei insusirile lui Hristos (Ioan 14, 6).

Oamenii infiati de Dumnezeu se roaga Lui ca unui Tata, fiindca Duhul Sfant marturiseste, in chip cu totul invederat si simtit, duhului omului innoit de El (Romani 8, 16) despre unirea acestui om cu Dumnezeu, despre infierea lui de catre Dumnezeu. Intrucat sunteti fii, spune Apostolul, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile voastre, care striga: Avva Parinte! (Galateni 4, 6). Acest fel de inchinatori sunt recunoscuti drept adevarati inchinatori ai lui Dumnezeu! Pe inchinatorii de acest fel, care se inchina lui Dumnezeu in Duh si Adevar, ii cauta si ii primeste Dumnezeu. In afara adevaratului crestinism nu este nici cunostinta de Dumnezeu, nici slujire lui Dumnezeu.

Nimeni nu vine la Tatal, fara numai prin Mine (Ioan 14, 6), a grait Domnul. Pentru cel care nu crede in Domnul Iisus Hristos nu este Dumnezeu: Tot cel ce tagaduieste pe Fiul, nici pe Tatal nu-L are (I Ioan 2, 23), cel ce nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu va ramane peste el (Ioan 3, 36). Nu este cu putinta sa ne apropiem de Dumnezeu, nu este cu putinta sa intram in vreo impartasire cu Dumnezeu altfel decat prin mijlocirea Domnului nostru Iisus Hristos, singurul mijlocitor, singurul mijloc de impartasire intre Dumnezeu si oameni! Nu este adevarata cunoastere a Domnului Iisus Hristos fara mijlocirea Sfantului Duh! Nimeni nu poate numi pe Domnul Iisus, a zis Apostolul, fara numai intru Duhul Sfant (I Cor. 12, 3). De n-are cineva Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui (Romani 8, 9). In afara crestinismului nu e virtute vrednica de Cer! „Binele“, a zis Preacuviosul Marcu Ascetul, „nu poate fi nici crezut, nici lucrat, fara numai in Hristos Iisus si in Sfantul Duh“.

Nevrednice sunt de Dumnezeu faptele bune cele dupa firea omeneasca, ce vin din firea noastra cazuta, in care binele este amestecat cu raul, in care binele in cea mai mare parte de-abia se baga de seama din pricina multimii raului. Firea cazuta este in stare cu precadere de rau, precum a dat marturie Dumnezeu insusi: Se pleaca cugetul omului cu osardie spre cele rele din tineretile lui (Fac. 8, 21). Voi, rai fiind, stiti sa dati daruri bune fiilor vostri (Luca 11, 13). Atata pret are in fata Evangheliei si a lui Dumnezeu bunatatea fireasca a omului si faptele ce izvorasc din ea! In desert proslaveste firea cazuta faptele sale bune mari si rasunatoare!

Aceasta lauda de sine este marturie a unei orbiri infricosatoare! Raul miros al trufiei, pe care il raspandesc aceste morminte varuite, este urat de Domnul: Lui ii este pe plac tamaia smereniei. Aceasta lauda de sine este dare in vileag fara voie a insusirilor rasunatoarelor fapte bune omenesti, insuflate si hranite de slava desarta.

Din aceasta pricina, Domnul a poruncit lepadarea de firea cazuta omenirii cazute si oarbe, care nu isi da seama de amara sa cadere, ci, dimpotriva, vede in ea un triumf maret, care cauta sa sporeasca acest triumf. Pentru mantuire este neaparat trebuincioasa lepadarea de pacat! Insa, pacatul ni s-a impropriat pana intr-atat ca ne-a intrat in fire, in insusi sufletul nostru. Pentru lepadarea de pacat s-a facut neaparat trebuincioasa lepadarea de firea cazuta, lepadarea de suflet (Matei 10, 39), lepadarea nu numai de faptele rele cele vazute, ci si de faptele bune, multcinstite si proslavite de catre lume, ale omului celui vechi; este neaparata nevoie sa ne schimbam felul de a gandi cu mintea lui Hristos, iar lucrarea dupa imboldul simturilor si dupa indreptarul cugetarii trupesti s-o inlocuim cu plinirea plina de osardie a poruncilor lui Hristos.

De veti ramane in cuvantul Meu, a zis Domnul, cu adevarat ucenici ai Mei sunteti; si veti cunoaste adevarul, si adevarul va va slobozi pe voi (Ioan 8, 31-32). Minunate si adanci cuvinte! Invatatura pe care o desprindem din ele in chip nemijlocit este ca pacatul il tine pe om in robia sa numai si numai prin mijlocirea vederilor ratacite si mincinoase. Este deopotriva de limpede faptul ca pierzatoarea ratacire a acestor vederi sta tocmai in recunoasterea drept bine a ceea ce nu este de fapt bine si in nerecunoasterea drept rau a ceea ce este de fapt rau ucigator.

Cel ce este de la Dumnezeu, graiurile lui Dumnezeu asculta (Ioan 8, 47), a grait Domnul. Fratilor! Sa ne smerim inaintea Domnului Dumnezeului nostru! Sa aratam – asa cum n-au facut-o iudeii impietriti, care au lepadat pe Domnul si, totodata, invatatura Lui – supunere fata de Domnul, plecandu-ne atotsfintei si mantuitoarei Lui invataturi! Sa lepadam felul de a gandi pe care ni-l aduc firea cazuta si lumea vrajmasa lui Dumnezeu! Sa ne insusim felul de a gandi cu care ne imbie Domnul in Sfanta Sa Evanghelie! Sa urmam Adevarului, si vom mosteni Adevarul. Adevarul slobozeste mintea omeneasca din lanturile nevazute ale ratacirii, in care l-a ferecat pacatul.

Si nu numai atat: atotputernicul Adevar, aducand libertate duhovniceasca mintii, o scoate – dupa ce a innoit-o si inviat-o cu viata de Sus – pe calea poruncilor lui Hristos, si calea nedreptatii se departeaza de la ea (Ps. 118, 29). Sufletul inviat de Adevar canta impreuna cu Prorocul cel de Dumnezeu insuflat: Pe calea poruncilor Tale am alergat, cand ai desfatat inima mea. Lege pune mie, Doamne, in calea indreptarilor Tale, si o voi cauta pe dansa totdeauna, intelepteste-ma si voi cauta legea Ta, si o voi pazi pe ea cu toata inima mea (Ps. 118, 32-34). Un asemenea suflet se face negresit partas al Sfantului Duh, Care nu poate sa nu adaste acolo unde adasta si stapaneste Adevarul dumnezeiesc, Care in sfatul Sau cel de taina cu Atotsfantul Adevar vesteste despre Sine astfel: Partas sunt Eu tuturor celor ce se tem de Tine (Ps. 118, 63).

Atata vreme cat ramane in firea sa cazuta, omul ramane cufundat in bezna celei mai adanci nestiinte: el nu stie cum trebuie sa se roage si nu stie pentru ce trebuie sa se roage (Romani 8, 26), nu e in stare sa slujeasca lui Dumnezeu. Numai credinta in Hristos aduce cunoasterea adevarului; credinta, vadita prin plinirea poruncilor lui Hristos, atrage in inima credinciosului harul Sfantului Duh, precum a zis Prorocul cel de Dumnezeu insuflat: Gura mea am deschis si am tras Duh, ca de poruncile Tale am dorit (Ps. 118, 131). Numai adevaratul crestin, crestinul cu credinta si cu faptele, poate fi adevarat inchinator al lui Dumnezeu, care se inchina si slujeste lui Dumnezeu, ca unui Tata, in Duh si Adevar. Amin.”

Sfantul Ignatie Briancianinov
Predici la Triod si Penticostar, Editura Sophia

.

16 Mai 2014

Vizualizari: 1953

Voteaza:

Cuvant la Duminica Femeii Samarinence 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE