Cultul Sfintei Cruci

Cultul Sfintei Cruci Mareste imaginea.

Crucea este unul din cele dintai simboale crestine reprezentand marele mister al credintei crestine: patima si moartea prin rastignire a lui Iisus Hristos. Identificata de la inceput ca fiind «semnul Fiului omului» (Mt. 24, 30) si «stindardul» Bisericii (Is.

5, 26), Crucea devine calea de a urma pe Iisus din Nazaret, imparatul rastignit (Mc. 8, 34-35). Toti martirii au ochii atintiti asupra lui lisus, Care, «pentru bucuria pusa inainte-I, a suferit Crucea - stavros» (Evr. 12, 2), marturisind ca nu exista experienta a imparatiei lui Dumnezeu fara Cruce (Fapte 7, 55-56).

Pentru Sfantul Ignatie, Biserica isi are radacina in lemnul Crucii, crestinii fiind «ramurile crucii»: (lisus Hristos) a fost intr-adevar rastignit pentru noi, cu trupul, sub Pontiu Pilat si Irod Tetrarhul, si datorita roadei Crucii Sale si patimei Sale dumnezeiesti noi existam pentru a inalta stindardul de-a lungul veacurilor, prin invierea Sa, si pentru a aduna pe sfintii Sai si credinciosii Sai, proveniti fie dintre iudei, fie dintre neamuri, in unicul trup al Bisericii Sale» (Epistola catre Smyrneni, I, 2, trad. cit., p. 134-135).

Crucea evoca nu numai un moment izolat din iconomia mantuirii, jertfa rascumparatoare, ci ea recapituleaza intreaga viata a lui lisus Hristos : «El a purtat pacatele noastre, in trupul Sau, pe lemn (to xilon - lignum), pentru ca noi, murind fata de pacate, sa traim spre indreptare» (I Pt. 2, 24). Crucea este deci inerenta intruparii rascumparatoare si iubirii lui Dumnezeu fata de om. In acest sens Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca toate fiintele si creaturile, prin insasi finalitatea existentei lor, au o orientare hristocentrica prin Cruce, de aceea cele vazute se cer dupa Cruce, iar cele inteligibile au trebuinta de mormant (Capete teologice I, 67, Filoc. rom., voi. 2, p. 149). Traditia ortodoxa n-a separat Crucea de Inviere si tocmai de aceea n-a separat intruparea de indumnezeire.

Numai in lumina invierii se vede realitatea tragica a Crucii si a pacatului, dar si puterea si stapanirea lui Dumnezeu. Paradoxul credintei crestine sta tocmai in aceea ca pu-terea lui Dumnezeu se arata in suferinta, in Cruce, «caci, cand sunt slab, atunci sunt tare» (II Cor. 12, 10). Invierea a dat apostolilor adevaratul sens al Crucii, adancimea sacrificiului, dar si maretia iertarii si iubirii divine. De aceea Crucea este o piatra de poticnire (skandalon) pentru necredinciosi (I Cor. 1,20-23)

In pietatea ortodoxa, venerarea Crucii este nedespartita de lauda invierii: «Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si Sfmta invierea Ta o laudam si o marim». Pe de o parte, Crucea descopera starea de pacat a lumii si responsabilitatea omului pentru organizarea infernala a lumii si veacului acestuia.

Pe de alta parte, Crucea este o provocare a lui Dumnezeu contra «fatalitatii» raului si a mortii, «cursa» in care a fost atras «stapanitorul acestei lumi» (In 14, 30) la locul Capatanii (Lc. 23, 37-39) : «Caci desi a fost rastignit din slabiciune, din puterea lui Dumnezeu este viu. Si noi suntem slabi intru El, dar vom fi vii impreuna cu El din puterea lui Dumnezeu fata de noi» (II Cor. 13, 4).

Pr. Prof. Ion Bria

.

22 Martie 2014

Vizualizari: 481

Voteaza:

Cultul Sfintei Cruci 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE