Duminica Crucii

Duminica Crucii Mareste imaginea.

Indemn Pastoral la Duminica Sfintei Cruci

Prin purtarea de grija a Preamilostivului Dumnezeu, pasim, cu Duminica de astazi, inchinata cinstirii Sfintei si de Viata Facatoarei Cruci a Domnului, pe cea de-a treia treapta a "scarii duhovnicesti” a Postului Mare, prin care Biserica noastra, cu adanca intelepciune si dragoste, ne inalta sufleteste spre partasia bucuriei si luminii vesnice a Praznicului Invierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfintii Parinti ai Bisericii au randuit aceasta praznuire acum, la jumatatea calatoriei liturgice a Postului, pentru ca noi, credinciosii, poposind "la umbra Crucii Mantuitorului”, sa patrundem mai adanc in lumina intelesurilor si semnificatiilor teologice si duhovnicesti pe care Sfanta Cruce le are pentru viata noastra crestina si astfel, sa ne intarim duhovniceste, sa ne innoim nevointele postirii pentru a putea continua cu vrednicie calea spre slavita Inviere.

In Duminica de astazi, aflata in mijlocul Postului Mare, praznuirea Sfintei Cruci ne descopera semnificatia fundamentala a Postului, care este "rastignirea”; rastignirea patimilor, a egoismului, a poftelor, a lacomiei si neascultarii de Dumnezeu, si toate acestea pentru a "rasturna” drama caderii lui Adam si a ne intoarce iarasi, prin "crucea nevointelor”, in raiul comuniunii vesnice de iubire cu Dumnezeu, izvorul vietii noastre.

Astazi, in mod solemn, am adus in mijlocul bisericii Sfanta Cruce, pentru ca, privind-o si inchinandu-ne dinaintea ei, in stare de rugaciune, cu credinta si smerenie, sa "vedem” cu ochii cei tainici ai inimii si sa intelegem cat de mult ne-a iubit Dumnezeu pe noi, oamenii. Dar nu numai atat, ci astazi, aici, la picioarele Crucii, in mijlocul Postului Mare, Biserica ne cheama sa ne cercetam pe noi insine si sa vedem in ce masura noi, crestinii, prin faptele iubirii milostive fata de semeni, raspundem, cu adevarat, iubirii jertfelnice si mantuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos aratata in Taina Crucii. In ce masura, prin grija fata de aproapele, marturisim in viata noastra si facem vie si lucratoare dragostea cea mantuitoare si jertfelnica a lui Dumnezeu? Cat de mult ne pasa de semenii nostri? Nu cumva, mai degraba, ne rusinam de Mantuitorul nostru si de cuvintele Lui, ezitand sau refuzand sa ne luam "crucea” si sa-I urmam pe calea credintei?

Din nefericire, instrainarea noastra de Dumnezeu este o realitate crunta, iar acesta se reflecta, in primul rand, in starea copiilor nostri. Putem oare sa nu ne ingrijoram cand printre copiii si tinerii nostri sunt tot mai frecvente patimile care, altadata, erau inexistente sau rare chiar printre adulti: fumatul, alcoolismul, consumul de droguri, agresivitatea, violenta, desfranarea, nasteri la varsta minoratului, avorturile, sinuciderile? Se spune, pe buna dreptate, despre copii ca sunt "spovedania” parintilor lor. In comportamentul copiilor citim ce fel de educatie au primit in familie, in special in primii sapte ani de acasa, dar si in continuare, prin scolile si mediile pe care le frecventeaza.
O situatie si mai dureroasa, insa, pe care o traim demult, dar care, parca acum se acutizeaza mai mult ca oricand, si fata de care nu putem fi nepasatori, este aceea a copiilor abandonati de parintii lor. Numai anul trecut, in judetul nostru au fost peste 350 de copii abandonati in centrele de plasament, in afara de noii nascuti, parasiti in maternitati. A-ti parasi proprii copii, a nu-ti asuma "crucea” cresterii si educatiei lor este un gest de egoism extrem si un pacat strigator la cer. Sigur ca, uneori, parintii in cauza au ca circumstante atenuante situatii de viata dificile: saracia, somajul, migratia in alta tara, parasirea de catre celalalt sot, deci lipsa unei familii. Intr-un astfel de context, familia cea mare a Bisericii nu poate ramane indiferenta.

De aceea, in aceasta Duminica a praznuirii Sfintei Cruci, cu parinteasca dragoste, ne adresam Dumneavoastra, tuturor celor ce sunteti fiii Bisericii, cu rugamintea calduroasa de a analiza posibilitatea de a primi in casele, in familiile Dumneavoastra, copii dintre cei abandonati de parintii lor trupesti, prin asa numitul plasament. Poate, intre Dumneavoastra sunt familii care nu au sau nu mai pot avea copii, sau parinti iubitori cu o stare materiala care ar permite cresterea si educarea unor copii suferinzi, privati acum de dragostea unei familii. Suntem incredintati ca nu e usor a creste copii; a fi parinte este intotdeauna o cruce, insa a o asuma cu credinta si cu dragoste de Dumnezeu inseamna a transforma aceasta cruce in cale catre inviere si viata vesnica. In aceasta lucrare social-filantropica si misionara nu suntem singuri. Directia Judeteana de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, impreuna cu care am semnat un protocol de colaborare, ne este alaturi cu toata abnegatia, fiind gata sa ofere intreg sprijinul legal, toate informatiile necesare celor dispusi sa-si asume mareata si nobila misiune de parinte. Preotii nostri slujitori, de asemenea, sunt incredintati a sta la dispozitia celor interesati si a acorda toata asistenta necesara.

Increzatori ca acest demers nu va ramane fara ecou in sufletele Dumneavoastra, Va dorim tuturor, preoti si credinciosi, sa impliniti pe mai departe, cu vrednicie si ravna, calatoria duhovniceasca a Postului Mare; Va binecuvantam si Va incredintam, inca o data, de parinteasca noastra dragoste.

† LAURENTIU
Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului

 

.

04 Aprilie 2013

Vizualizari: 795

Voteaza:

Duminica Crucii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE