Omul dupa inima lui Dumnezeu

Omul dupa inima lui Dumnezeu Mareste imaginea.

Evanghelia Duminicii intai dupa Rusalii - a Tuturor Sfintilor: "Zis-a Domnul catre ucenicii Sai: Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel care se va lepada de Mine inaintea oamenilor, si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie, nu este vrednic de Mine. Atunci Petru, raspunzand, I-a zis: Iata, noi am lasat toate si Ti-am urmat Tie. Cu noi, oare, ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevarat zic voua ca voi, cei ce Mi-ati urmat Mie, la innoirea lumii, cand Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel.

Si oricine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau femeie, sau copii, sau tarini, pentru numele Meu, inmultit va lua inapoi si viata vesnica va mosteni. Si multi dintai vor fi pe urma si cei de pe urma vor fi intai". (Matei 10, 32-33; 37-38; 19, 27-30)

"Asculta, priveste si taci./ Asculta, sa-nveti sa vorbesti,/ Priveste, sa-nveti sa cladesti,/ Si taci, sa-ntelegi ce sa faci. Asculta, priveste si taci!."(I. Minulescu).

Fara indoiala ar fi fost cel mai bun lucru daca as fi tacut. Si nu scriu pentru ca-mi place sa vorbesc, ci pentru ca indraznesc sa cred ca avem aceeasi traire, avem aceleasi nazuinte, dar mai presus de toate suntem coplesiti de Iubirea Dumnezeiasca. Poate ca da, poate ca nu. Important nu este ceea ce faci, ci pentru ce o faci!

Si pentru ca "eu nu sunt un corp care are suflet, sunt un suflet care are o parte vizibila numita corp" dupa cum spunea un mare scriitor contemporan, traiesc cu speranta si prin speranta ca ceea ce fac este spre slava lui Dumnezeu, spre a cunoaste toti - caci este nevoie mai mult ca niciodata - cum, cat, de ce si pana unde duce aceasta iubire.

Citind cu atentie textul Evangheliei de astazi, nu poti sa nu observi ca de trei ori se repeta ". (mai mult decat pe Mine), nu este vrednic de Mine"! Nu o spun din smerenie, caci nu ma caracterizeaza, dar o spun dintr-un sentiment profund al pacatoseniei ca nu sunt vrednic de dragostea Lui!. Vazandu-mi faptele, gandurile, framantarile, inclinatiile, neputinta, nepriceperea si necuratia, nu ma simt vrednic de a-I sluji Lui! Dar din cate se pare, toate acestea si mai mult decat acestea le cunoaste Domnul, cred si marturisesc insa ca nu este bineplacut Lui sa cauti o scuza in a sta departe de El, ci a cauta un prilej sa-L bucuri.

Deci urmez acestui gand si ma las in cautarea unei fapte ce ma aduce langa Crucea Lui, in bratele deschise pentru a ma imbratisa. Si poate ca acesta este indemnul unei inimi care "s-au intarit in Duhul" (Ef. 3,16).

Duminica Tuturor Sfintilor si Biserica sarbatoresc pentru inca o data restaurarea omului!. Deoarece suntem chemati cu totii "sa va innoiti in Duhul mintii voastre si sa va imbracati in omul cel nou, cel dupa chipul lui Dumnezeu, zidit intru dreptate si in sfintenia adevarului" (Ef. 4, 23-25).

S-a vorbit si se va mai vorbi despre sfintenie. Cu totii stim, mai mult sau mai putin, ce este sfintenia. Insa as vrea sa va pun la inima doua ganduri. In primul rand, cel ce pacatuieste este om, iar cel ce se pocaieste este sfant!

Si in al doilea rand, pentru ca ne aflam dupa Sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant, si am primit (noi toti, prin taina Sfantului Botez) roada Duhului, as vrea sa privim prin prisma acestor roade care ar fi pacatele pe care le savarsim cu stiinta sau fara de stiinta. Sfintenia nu este opusul pacatului?. Care sunt roadele Duhului?

Dragostea. Oare opusul dragostei nu este dusmania? Ura? Neintelegerea provenita din incapacitatea mea de a iubi si eu la randul meu. Sau de a ma iubi pe mine mai mult decat pe ceilalti.

Bucuria. Oare opusul bucuriei nu este invidia? Chiar si inainte de mandrie exista invidia. Daca eu m-as bucura si as aprecia cu adevarat ceea ce am, atunci as multumi, as fi recunascator, m-as simti binecuvantat.

Pacea. Oare opusul pacii este viclenia?. Dorinta aceasta veninoasa prin care imi pierd pacea si ma framant sa insel, sa dobandesc cu orice chip necinstit ceva.

Indelunga-rabdare. Oare aici ceea ce ma sustrage acestui dar nu este propria mea vointa? Daca eu as crede cu adevarat in pronia Dumnezeiasca, ce m-ar putea impiedica sa am rabdare asteptand raspunsul Lui la framantarea mea?

Bunatatea. Oare opusul ei nu este facerea de rau? Si opusul ei care este?. Bunatatea ce se exprima prin fapte, adica prin:

Facerea e bine. Opusul ei nu este interesul "binelui meu" ce ma conduce prin ganduri catre a face fapte care nu sunt in concordanta cu ceea ce este binele fratelui meu?
Credinta. Opusul ei este necredinta, fara indoiala! Dar necredinta din mandrie, nu din necunoastere. Precum exista si indiferenta provenita din mandrie, din credinta in ceea ce sunt si in bogatiile avute.

Blandetea. Oare opusul ei nu este mania? Si spun Sfintii Parinti ca mania este nebunie in fata lui Dumnezeu.

Infranarea. Opusul ei nu este lacomia? Lacomia ce in zilele noastre este izvorata dintr-o mare comoditate trupeasca.

Curatia. Opusul ei nu este desfranarea? Si nu ma refer numai la cea trupeasca, ci mai degraba la cea intelectuala prin care strambam in mintea noastra chiar si tot ceea ce este drept in credinta altora.

Si continuand in ordinea enumerarii facute de Sf. Ap. Pavel al roadelor Duhului as spune ca: dragostea odata dobandita aduce bucurie; bucuria vine ca o lumina in viata noastra si revarsa pace in suflete; pacea din suflet ne invata sa avem indelunga-rabdare; indelunga-rabdare nu dezvaluie bunatatea Domnului si cea dintre noi; bunatatea va cauta intotdeauna dupa modelul Domnului sa facem bine aproapelui; facerea de bine marturiseste credinta avuta in El; credinta ne ajuta sa avem blandete; blandetea ne va invata sa ne infranam gandurile; infranarea va aduce cu sine curatia; iar curatia este haina sufletului in care isi vede chipul Sau Hristos! Si toate acestea isi afla radacina in iubire, caci de la ea am inceput.

Toate acestea si mai mult decat acestea au avut Sfintii. Au marturisit prin cuvinte si fapte ca Duhul este viu, ca Hristos este prezent, ca mantuirea nu este un basm, ci o realitate la care putem fi toti partasi.

Duhul Sfant s-a pogorat peste Apostoli si cei ce erau cu dansii in chip de limbi de foc, dar "nu a stat deasupra capetelor lor, ci s-a revarsat peste intreaga lor fiinta" spunea Sf. Ioan Gura de Aur. Aceasta flacara i-a luminat si patrunzand in inimile si in sufletele lor, i-a imbracat cu putere Cereasca, cu ravna Dumnezeiasca.

"Iubirea duce la cunoastere. Dupa cum amintirea focului nu-ti incalzeste trupul, tot asa si credinta fara dragoste nu-ti va incalzi sufletul" (Sf. Maxim Marturisitorul).

Arhim. Siluan Visan
 

.

Despre autor

Siluan Visan Arhim. Siluan Visan

Senior editor
153 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2011

14 Iunie 2014

Vizualizari: 2573

Voteaza:

Omul dupa inima lui Dumnezeu 5.00 / 5 din 3 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE