Biserica: locul intalnirii, locul mantuirii

 Biserica: locul intalnirii, locul mantuirii Mareste imaginea.

In fiecare an, in a doua zi a lunii februarie, Biserica praznuieste "Intampinarea Domnului". Evanghelia praznicului Intampinarii Domnului: 

"• 22. Si cand s'au implinit zilele curatirii lor dupa legea lui Moise, L-au dus la Ierusalim ca sa-L puna inaintea Domnului,
• 23.

asa cum este scris in legea Domnului, ca tot intai-nascutul de parte barbateasca va fi inchinat Domnului;
• 24. si ca sa dea jertfa, asa cum s'a zis in legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
• 25. Si iata, era in Ierusalim un om cu numele Simeon; si omul acesta era drept si temator de Dumnezeu, asteptand mangaierea lui Israel; si Duhul Sfant era peste el.
• 26. Si i se vestise de catre Duhul Sfant ca nu va vedea moartea pana ce nu-L va vedea pe Hristosul Domnului.
• 27. Si din indemnul Duhului a venit la templu; si cand parintii L-au adus inlauntru pe Pruncul Iisus, ca sa faca pentru El dupa obiceiul legii,
• 28. el L-a primit in bratele sale si a binecuvantat pe Dumnezeu si a zis:
• 29. "Acum slobozeste in pace pe robul Tau, Stapane,
dupa cuvantul Tau,
• 30. ca vazura ochii mei mantuirea Ta
• 31. pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor,
• 32. Lumina spre descoperire neamurilor
si slava poporului Tau Israel".
• 33. Iar tatal si mama Sa se mirau de cele ce se graiau despre El.
• 34. Si i-a binecuvantat Simeon si i-a zis Mariei, mama Sa: "Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si spre semn de impotrivire 5
• 35. - si chiar prin sufletul tau va trece sabie - 6 pentru ca gandurile din multe inimi sa se descopere".
• 36. Si era si Ana proorocita, fiica lui Fanuel, din semintia lui Aser; inaintata in zile multe, ea traise cu barbatul ei sapte ani dupa fecioria ei.
• 37. Vaduva, pana la optzeci si patru de ani, ea nu se departa de templu, noaptea si ziua slujind in post si rugaciuni.
• 38. Si venind si ea in chiar ceasul acela, Ii multumea lui Dumnezeu si le graia despre El tuturor celor ce asteptau mantuire in Ierusalim.
• 39. Si cand au savarsit toate cele dupa legea Domnului, s'au intors in Galileea, in cetatea lor Nazaret" Sfantul Evanghelist Luca (cap. 2, versetele 22-39)

O sarbatoare, mai multe intelesuri. Mai multe intelesuri, mai multe interpretari. Cu cat interpretarile sunt mai multe, cu atat creste proportional si numarul gandurilor. Gandurile pot fi bune, pot fi si rele. Un proverb englezesc spune ca: "Marile bucurii si marile tristeti sunt mute".

Omul, din pacate, se simte mereu ambiguu. Trebuie in permanenta sa aleaga intre bine si rau, urat si frumos, intre doua drumuri. Dar la sarbatoare, la fiecare Praznic Dumnezeiesc totul se plineste, totul se desavarseste. Nu mai exista doua drumuri, ci unul; nu mai exista Eu si voi, ci suntem una, precum "Eu si Tatal una suntem" (Ioan 10, 30).

Unirea, desavarsirea, comuniunea se realizeaza in Iubire, pentru ca Ea este suflarea de viata din care ne-am nascut de la Dumnezeu, in Ea trebuie sa crestem si pe Ea sa o impartasim.

Iata cum, daca in Hristos "coexista Dumnezeirea si omenirea" dupa cum spunea Pr. Staniloae, in inima fiecaruia din noi se salasluieste tot ceea ce traim. Astfel, dupa modelul lui Hristos, nu mai vorbim de doua lucruri, ci de unul; nu mai vorbim de doua cai, ci de una.

La patruzeci de zile dupa nasterea Lui, Hristos este adus la templu "ca sa-L puna inaintea Domnului", caci asa era Legea Lui. El, cea de a doua Persoana a Sfintei Treimi, prin care toate s-au facut, se supune Legii data de Tatal Lui spre a invata omul cum trebuie sa slaveasca, sa multumeasca Domnului. Insa acum Legea nu mai este o simpla traditie, ci se desavarseste prin prezenta lui Hristos in lume si lucrarea Harului Duhului Sfant in sufletele noastre.

Unul dintre intelesurile despre care vorbeam la inceput, este ca : Insusi Dumnezeu Fiul respecta si implineste legea data omului. Ca si la sarbatoarea Sfantului Botez al Domnului, si acum cele randuite omului spre curatirea pacatelor lui sunt indeplinite si de Mantuitorul spre "a lua asupra Sa curatirea omului" dupa cum invata Sf. Ioan Damaschin referindu-se probabil la ceea ce spunea si Sf. Vasile cel Mare in rugaciunea din cadrul Sfintei Liturghii " ca in toate sa aibe intaietate". Intaietatea aceasta este o Taina adanca pentru ca, nu este vorba de pozitie lumeasca, ci de Lucrare Dumnezeiasca: trecutul devine prezent si in acelasi timp, prezentul devine viitor. In clipa de "ACUM" traiesc pe Hristos cel intampinat atunci - Astazi - "asteptand viata veacului ce va sa fie". Intelegeti?.

Din nefericire nu ramanem la starea aceasta a lui Hristos prin care trebuie sa fim una, ci ne diferentiem intre noi, in categorii: cei care cunosc legea si o implinesc, cei care nu cunosc legea si nu o implinesc.

Un amanunt uimitor al vietii este si faptul ca exista oameni care nu au nicio legatura cu Biserica, insa cunosc Legea; nu pun in practica invatatura evaghelica, dar sunt tot timpul pregatiti sa-i invete pe altii; in clipa in care ai gresit te vor "indrepta" cu cuvantul lui Dumnezeu. Cu totii cred ca am intalnit cel putin odata-n viata astfel de cazuri. Poate ca cei mai multi dintre noi merg in fiecare duminica la Biserica, imi place sa cred ca dintre acestia cativa merg si mai des la Sfintele Slujbe, insa ma framanta o intrebare care poate fi adresata tuturor: cat de bine am inteles pe Hristos?

Nu pot incepe decat cu cuvintele Pr. Galeriu: "Nu am niciun fel de merit, dar simt ca intr-adevar HRISTOS - asa cum a marturisit El "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata"( cf. Ioan 14,6 ) si cum a spus Sf. Pavel " Hristos este viata mea" - am simtit si simt ca El este viata mea si viata noastra. In El imi aflu cu adevarat sensul vietii mele, si puterea vietii mele, si de a-L marturisi este dorul vietii mele.". Doamne cat de minunat cuvant! In el ma pierd, in el ma regasesc. Cat de simpla poate fi comunicarea dintre noi si totusi nu reusim sa ne intelegem.

Asa cum apa nu vorbeste, dar da viata; tot asa si traditia in Biserica nu este obicei, ci mantuieste. Asa cum este necesara apa pentru viata, tot asa si traditia iti va oferi o invatatura ce-ti este necesara mantuirii. Traditia e un mijloc, nu scopul in sine; scopul daca nu este Hristos, traditia ramane un ritual.

Iata cum se implinesc in viata de zi cu zi cuvintele Dreptului Simeon: "Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri". Fara indoiala cred cuvantului acesta ca Hristos nu a vrut si nu vrea sa fim despartiti prin caderea unora si inaltarea altora, ci sa traim gandind: El a venit pentru mine la Biserica (Templul de atunci), eu am venit pentru El sau pentru mine? Cel ce merge pentru sine se poate mantui, cel ce a mers pentru El a ramas in Biserica. Ramane crezand, se roaga iubind si cere de la Tatal Ceresc ca toti sa fie mantuiti si la cunostinta Adevarului sa ajunga.

Cu alte cuvinte, precum Dreptul Simeon si Proorocita Ana asteptau la templu, astazi monahii sunt cei ramasi sa se roage crezand si cerand, iar noi ceilalti ca si Cananeanca sa ne rugam "miluieste-ma, Doamne!" (Matei 15,22).

Noi toti am fost botezati, cu totii am fost adusi inaintea Domnului, cu totii suntem chemati si chiar toti putem fi alesii. Dar putini au simtit insemnatatea acestor lucruri si astfel in loc sa tac traind bucuria, vorbesc incercand sa impartasesc prin cuvant trairea. Chiar daca important este nu sa vorbesti frumos, ci sa traiesti in Hristos; acum invat sa pasesc alaturi de El si sa vorbesc simplu.

Arhim. Siluan Visan
 

.

Despre autor

Siluan Visan Arhim. Siluan Visan

Senior editor
153 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2011

01 Februarie 2014

Vizualizari: 1567

Voteaza:

Biserica: locul intalnirii, locul mantuirii 5.00 / 5 din 3 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE