Icoana Intampinarii Domnului

Icoana Intampinarii Domnului Mareste imaginea.

Praznicul Intampinarii Domnului la Templul din Ierusalim de catre batranul Simeon si Prorocita Ana, este sarbatorit pe 2 februarie. Evenimentul este relatat in Evanghelia Sfantului Luca, capitolul 2, versetele 22-38. Hristos este adus la Templu de Maica Domnului si Dreptul Iosif.

Primele reprezentari ale acestui praznic se pastreaza pe mozaicul de la Basilica „Santa Maria Maggiore“ din Roma (secolul al V-lea) si pe relicvarul din Muzeul Lateran (secolele V-VI). Icoana sarbatorii ne dezvaluie patru personaje grupate in jurul Pruncului Iisus. Pruncul nu apare infasat, ci imbracat in tunica, iar cu mana binecuvinteaza.
Toate scenele ni-l prezinta pe Pruncul Hristos fie purtat pe brate de Maica Sa, in gestul oferirii catre dreptul Simeon, fie tinut in brate de batranul proroc. Dar, potrivit stihirei de la vecernie, Domnul graieste tainic: „nu batranul Ma tine pe Mine, ci Eu il tin pe el, pentru ca el Imi cere iertare“ (Stihira la Vecernie).

Dreptul Simeon Il primeste pe Mantuitorul rostind urmatoarea rugaciune: „Acum, slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetii tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau, Israel“ (Luca 2, 29-32). Aceasta rugaciune este citita de fiecare data la slujba vecerniei.

Din respect si veneratie pentru Fiul lui Dumnezeu, Simeon are mainile acoperite cu vesmantul pe care il poarta asa cum il au si ingerii in icoana Botezului. A profetit despre Pruncul Iisus Care a fost adus la templu, ca va fi ‹‹pus spre caderea si ridicarea multora si ca semn care va starni multe impotriviri››, iar Maicii Domnului ii spune: “Prin sufletul tau va trece sabie pentru ca sa se descopere gandurile din multe inimi”. Cu alte cuvinte, Dreptul Simeon face o profetie despre taina Crucii lui Hristos, despre suferintele Lui, dar si despre suferinta mamei Sale, Fecioara Maria, care va vedea cu ochii sai pe Fiul sau rastignit si omorat.

Dreptul Iosif poarta in mainile sale doi pui de porumbel. Amintim ca in acest moment se facea si curatirea mamei, prin aducere de jertfa a unui miel ca ardere-de-tot si a unui porumbel ca jertfa pentru pacat, in cazul familiilor bogate sau a doi porumbei - unul pentru ardere-de-tot si altul jertfa pentru pacat, in cazul celor saraci. Felul in care Dreptul Iosif tine cei doi porumbei exprima faptul ca pasarile nu ar mai fi de folos pentru jertfa. De altfel, Fecioara Maria se invrednicise sa-L nasca pe Fiul lui Dumnezeu intrupat si ea nu avea nevoie de purificare rituala. Insa, ea din smerenie se supune acestor randuieli.

In icoana Intampinarii Domnului apare si Sfanta Ana prorocita, fiica lui Fanuel, care tine in mana un filacter deschis, pe care sta scris: Pruncul Acesta a facut cerul si pamantul. Ana L-a slujit pe Dumnezeu in templu din tineretea ei "in post si in rugaciuni" (Lc. 2, 37). Ea reprezinta poporul dreptcredincios care sta aproape de Biserica si petrece noaptea si ziua in post si rugaciune, semn ca asteptarea sau intalnirea cu Dumnezeu se pregateste prin post si prin rugaciune.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Pe aceeaşi temă

01 Februarie 2017

Vizualizari: 1883

Voteaza:

Icoana Intampinarii Domnului 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Andrei PanaitPostat la 2017-02-01 03:09

    Prima mențiune documentară este cea din memorialul de călătorie al Pelerinei Egeria care ia parte la această sărbătoare în Ierusalim în ani 382 și 384, numind-o „Quadragesemae de ephifania”, întrucât, atunci, la Ierusalim, Nașterea Domnului se serba o dată cu Botezul Domnului. Întâmpinarea Domnului era sărbătorită la 40 de zile după Epifanie, adică la 14 februarie. De asemenea, de la Sfântul Ioan Gură de Aur avem o omilie la sărbătoarea „curățirii Mariei”. Începând cu anul 494 este sărbătorită și la Roma înlocuind astfel vechea sărbătoarea păgână a lupercariilor închinată zeului Pan, supranumit „Lupercus”. În Antiohia, a fost serbată în timpul domniei împăratului Iustin I (526), iar generalizarea ei în răsărit s-a făcut în cursul secolului a VI-lea, începând din anul 534, când împăratul Iustinian a schimbat data sărbătorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, noua dată a serbării Nașterii Domnului).

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE