Intalnirea lui Hristos cu Simeon, implinirea unei proorocii

,,Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca ochii
mei vazura mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor,
lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel."
(Luca 2; 29-32)

Iubiti frati si surori intru Domnul

Intampinarea Mantuitorul Iisus Hristos este un eveniment important din viata Sa pamanteasca, deoarece prin acest eveniment, Dumnezeu, intrupat prin Domnul Iisus Hristos se intalneste cu poporul Sau, Israel, reprezentat de Profetului Simeon si proorocita Ana.

Intampinarea Domnului de dreptul Simeon si proorocia lui este prima marturie majora pe care un om o face cu referire la persoana lui Hristos, Care, ca Fiu al lui Dumnezeu, are pe pamant misiunea de a face cunoscuta iubirea Tatalui pentru oameni.

Daca la Nasterea Domnului cei care vestesc importanta Celui nascut sunt ingerii, apoi magii, daca la Botezul Sau apare ,,glasul celui ce striga in pustie“, Inaintemergatorul Ioan, prin glasul batranului Simeon, pentru prima data, este expusa bucuria neamului iudaic, preinchipuind intreaga omenire in fata asteptarii venirii Izbavitorului, a lui Mesia, anuntat de catre toti proorocii.

Evenimentul care constituie subiectul sarbatorii Intampinarii Domnului Hristos apare relatat in Evanghelia Sfantului Luca:

"Si cand s-au implinit zilele curatirii lor, dupa legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca sa-L puna inaintea Domnului, precum este scris in Legea Domnului, ca orice intai-nascut de parte barbateasca sa fie inchinat Domnului, si sa dea jertfa, precum s-a zis in Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Si iata era un om in Ierusalim, cu numele Simeon; si omul acesta era drept si temator de Dumnezeu, asteptand mangaierea lui Israel, si Duhul Sfant era asupra lui. Si lui i se vestise de catre Duhul Sfant ca nu va vedea moartea pana ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Si din indemnul Duhului a venit la templu; si cand parintii au adus inauntru pe Pruncul Iisus, ca sa faca pentru El dupa obiceiul Legii, el L-a primit in bratele sale si a binecuvantat pe Dumnezeu si a zis: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca ochii mei vazura mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel". Iar Iosif si mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Si i-a binecuvantat Simeon si a zis catre Maria, mama Lui: "Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri Si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gandurile din multe inimi". Si era si Ana prorocita, fiica lui Fanuel, din semintia lui Aser, ajunsa la adanci batranete si care traise cu barbatul ei sapte ani de la fecioria sa. Si ea era vaduva, in varsta de optzeci si patru de ani, si nu se departa de templu, slujind noaptea si ziua in post si in rugaciuni. Si venind ea in acel ceas, lauda pe Dumnezeu si vorbea despre Prunc tuturor celor ce asteptau mantuire in Ierusalim." (Luca 2; 22-38)

Drept maritori crestini

Bucuria duhovniceasca pe care am trait-o cu o calda si adanca emotie cu prilejul Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, „Soarele dreptatii” si „Rasaritul cel de sus”, o retraim acum in aceasta zi de praznic cu aceeasi intensitate si evlavie.

Nimic nu poate fi mai evocator decat aducerea Pruncului Iisus la Templul din Ierusalim pentru a fi predat Parintelui Sau care „atat de mult a iubit lumea, incat pe insusi Fiul Sau, Cel Unul Nascut, L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan III, 16)

Potrivit Legii iudaice, orice femeie, la patruzeci de zile dupa nastere, trebuia sa se prezinte la Templu ca sa primeasca curatirea prin rugaciunea preotului. Pentru aceasta, ea trebuia sa aduca ca dar „un miel de un an ca ardere de tot si un pui de porumbel sau o turturea, ca jertfa pentru pacat, iar daca mamei pruncului nu-i va da mana sa aduca un miel, sa aduca atunci doua turturele sau doi pui de porumbel” (Levitic XII, 6-8).

De asemenea, tot cu acel prilej era randuiala ca fiecare nou-nascut de parte barbateasca sa fie inchinat Domnului in amintirea eliberarii evreilor din robia egipteana. Toate jertfele care se aduceau la Templu aveau menirea sa mentina in popor constiinta treaza a vinovatiei lor inaintea lui Dumnezeu, ele nefiind capabile sa restabileasca pacea deplina intre Creator si creatura. Voind „sa plineasca toate dupa Legea lui Moise” (Luca II, 22), Sfanta Fecioara si batranul Iosif, la patruzeci de zile dupa Nasterea dupa trup a Domnului, au luat pe Pruncul Iisus si s-au dus la Templul din Ierusalim pentru a-L inchina Domnului, si apoi a-L rascumpara si a plini toate cele randuite pentru curatirea Maicii Sale.

Fiind oameni saraci, ei au adus pentru rascumparare si curatire doua turturele sau doi pui de porumbel. Din istorisirea Sfintei Evanghelii aflam ca la Templul din Ierusalim traia un om drept si temator de Dumnezeu, pe nume Simeon. Varsta acestuia depasea cu mult masura varstei unui muritor. Totusi se simtea in putere si viata sa era de inger in trup. Intreg la minte, cu forte fizice proaspete si mereu present in a face binele, era cunoscut slujitorilor templului si celor din jur care ii dadusera numele de cel drept. Nu spunea vorbe goale, era cumpatat, ajuta pe cel cazut in necaz, era aspru cu nelegiuitii si se ferea de barfitori, de afaceristii templului, de schimbatorii de bani si de cei care luau in ras lucrurile sfinte.

Datorita lecturilor sfinte si mai ales experientei sale de o viata in a sluji la sacrificii, astepta cu incredere sa vina un Izbavitor care sa scape poporul de suferinta. Nu putea insa intelege cum s-ar putea ca Dumnezeu nemarginit, atotputernic, Stapan si creator a toate sa se intrupeze de la Duhul Sfant, dintr-o Fecioara curata si sa se faca om.
Ca si preotul Zaharia, care ramasese mut noua luni, Simeon primise o pedeapsa mult mai mare: fusese anuntat ca nu se va stinge din lumea aceasta pana nu va vedea pe Mesia.

Se stie ca Dumnezeu se face cunoscut prin unii oameni care au credinta mare, insa batranul Simeon avea rolul de a impaca o lume veche cu una noua, fiind cel dintai care recunoaste si vesteste pe Mantuitorul ca ,,Lumina lumii“.(Ioan 8; 12)

Parintii Pruncului au ramas mirati, iar Simeon in fata tuturor, cu chipul sau nins de batranete, dar cu o infatisare profetica, a zis: ,,Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa Cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului tau, Israel“ (Luca II, 29-32). In cuvinte simple si putine, dar de un sens adanc si de o frumusete negraita, asemenea marilor profeti din Vechiului Testament, el vesteste misiunea Fiului lui Dumnezeu in lume. Acesta va fi lumina prin care neamurile vor putea cunoaste pe Dumnezeu, „fiind pus spre caderea si ridicarea multora din Is¬rael, ca un semn ce va starni impotriviri” (Luca II, 34).

In aceste momente sublime, de rascolire sufleteasca a ascultatorilor sai, batranul intelept prevesteste Fecioarei Maria: ,,prin sufletul tau va trece sabia“. Sub lumina Duhului Sfant acesta a vazut in bratele neprihanitei Fecioare pe Pruncul cel mult asteptat, pe insusi Fiul lui Dumnezeu. Atunci, i s-a deschis inima si cu puterea mintii a cunoscut toata taina mantuirii. A simtit si a vazut dinainte jertfa sangeroasa de Rascumparare a neamului omenesc, chemarea neamurilor pagane la mantuire si suferinta grea a Maicii Sale.

In acelasi timp si loc l-a intampinat si o femeie vaduva, proorocita Ana, fata lui Fanuel din neamul lui Aser, „in varsta de 84 ani, care nu se departa de la Templu, slujind noaptea si ziua in post si rugaciune”. Auzise despre nasterea unui Imparat, despre steaua minunata, despre zvonurile venirii lui Mesia, dar nici ea nu putea intelege posibilitatea intruparii lui Dumnezeu cel nemarginit in chip de om.

Ea facea parte din femeile apropiate templului din Ierusalim si cunostea toate randuielile vechi. Ramasa vaduva isi traise viata in sfintenie, curatie, post si rugaciune. Avea 84 de ani, dar dorinta de a vedea pe Mesia a facut-o sa vina la templu, unde intra-devar nadejdea ei a fost implinita, credinta desavarsita si dragostea rasplatita.

Iubiti credinciosi

Sarbatoarea Intampinarii Domnului este una din cele mai vechi sarbatori religioase crestine. Biserica Ortodoxa are slujbe inchinate acestei sarbatori, intocmite de sfintii episcopi Metodie din Patara (+ 312), Chiril al Ierusalimului (+ 360), Grigorie Teologul(+ 389), Amfilohie din Iconium (+ 394), Grigorie de Nyssa(+ 400) si Ioan gura de Aur(+ 407). In ciuda originilor sale antice, aceasta sarbatoare nu a fost praznuita atat de fastuos decat din secolul al VI-lea.

In anul 528, in timpul imparatului Iustinian, un cutremur mare a ucis multi oameni in Antiohia. Dupa aceasta nenorocire au mai venit si altele: in 541 a izbucnit o epidemie de ciuma groaznica in Constantinopol, omorand mii de oameni in fiecare zi. In aceasta perioada de mari suferinte au inceput sa se faca slujbe speciale (litii) de izbavire de rau, mai ales in timpul sarbatorii Intampinarea Domnului si ciuma a incetat. Astfel, pentru a da slava lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai inalt aceasta sarbatoare. Mai multi imnografi ai bisericii au impodobit aceasta sarbatoare cu imnurile lor: Sf. Andrei Criteanul in secolul al VII-lea, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman patriarhul Constantinopolului in secolul al VIII-lea si Sf. Iosif Imnograful in secolul al IX-lea.

Sarbatoarea de aztazi are aceeasi importanta ca si celelalte praznice imparatesti, deoarece ne mijloceste intelegerea venirii in lume a Mantuitorului Hristos.

Dreptul Simeon si proorocita Ana L-au asteptat toata viata pe Mesia si nu L-au gasit decat la Templu, iar ca o incununare a ravnei lor, Domnul i-a invrednicit nu numai sa-L vada, ci sa-L si poarte pe brate in casa lui Dumnezeu. Urmand exemplul lor, sa pasim si noi cu credinta sincera si cu smerenie in Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, unde avem posibilitatea intalnirii si primirii lui Hristos, mai ales prin Sfintele Taine. Si noi avem fericirea aceasta mare, sa-l purtam pe Hristos in inimile noastre, si noi suntem purtatori de Dumnezeu atunci cand ne impartasim cu Trupul si Sangele Sau, caci asa trebuie sa faca intotdeauna crestinul adevarat.

Sfantul Ignatie Teoforul, intrebat fiind de imparatul Traian de ce poarta acest nume, i-a raspuns: ,,Ma numesc teofor pentru ca port pe Dumnezeu in mine, caci toti crestinii care s-au botezat si nu s-au lepadat si sunt impartasiti cu Trupul si Sangele lui Hristos poarta pe Dumnezeu in ei, in sufletul si trupul lor.“

Privind acum cu ochii mintii si ai inimii la acest minunat eveniment din istoria mantuirii, sa ne deschidem portile sufletelor noastre si sa zicem: ,,Bucura-te cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca din tine a rasarit Soarele Dreptatii, Hristos Dumnezeul nostru, luminand pe cei din intuneric: Veseleste-te si tu, batranule drepte, cel ce ai primit in brate pe slobozitorul sufletelor noastre. Cel ce ne-a daruit noua si invierea.“ Amin

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

.

• Predica la Intampinarea Domnului
  Publicat in : Intampinarea Domnului