Intrarea in Biserica a Maicii Domnului - predica parintelui Iachint al Putnei

Intrarea in Biserica a Maicii Domnului - predica parintelui Iachint al Putnei Mareste imaginea.

”Astăzi înainte insemnarea bunei voinţe a lui Dumnezeu propovăduirea oamenilor, in biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată…” (Troparul praznicului Intrarea Maicii Domnului in Biserica)

Iubiţi credincioşi,
Noi, oamenii de astăzi, cei iubitori de multe plăceri, cu greu ne putem inchipui cât de mare era pe vremuri intristarea părinţilor care nu aveau copii. Mai ales la poporul evreiesc nerodirea sotilor era socotită ca o certare a lui Dumnezeu şi ocară inaintea tuturor oamenilor. Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana, multă vreme neavând copii, se rugau cu lacrimi să le dăruiască Dumnezeu măcar un copil, pe care au făgăduit că îl vor dărui Domnului. Iar după ani de stăruinţă in rugăciune, după multe cereri şi lacrimi, Atotmilostivul Dumnezeu le-a dăruit o pruncă cu totul sfântă şi aleasă, pe care au chemat-o Maria, acea care avea să fie nădejdea mântuirii intregului neam omenesc. Dar cine va putea spune ce negrăită bucurie i-a cuprins pe Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana şi pe toate rudele lor pentru această minunată naştere!

Şi implinindu-se trei ani de la naşterea ei, şi-au adus aminte Sfinţii Ioachim şi Ana de făgăduinţa lor, ca să dăruiască pe Fecioara Maria Domnului. Deci făcând multă pregătire, au adunat în Nazaret pe toate rudeniile lor, căci Sfântul Ioachim era de neam impărătesc, iar Sfânta Ana de neam arhieresc. Au impodobit pe dumnezeiasca pruncă cu podoabe Impărăteşti, au chemat şi alte fecioare tinere, pe care împodobindu-le le-au rânduit să meargă inainte şi in urmă cu făclii aprinse in mâini, cântând din gură psalmii lui David. Iar în mijloc mergeau Sfinţii Ioachim şi Ana cu dumnezeiasca Fecioară Maria. Ce minunată insoţire de fecioare se putea vedea atunci! Ce străină vedere se arăta la tot norodul! Ce negrăită bucurie cuprindea atunci toate inimile!

Iar după trei zile de călătorie au ajuns la Ierusalim. Văzând această neobişnuită adunare de copile, mulţime de popor s-a adunat in jurul Fecioarei şi mergeau cu toţii spre marele templu al lui Solomon. Atunci s-au implinit cuvintele proorocului lui David, care zicea: “Fete de impăraţi întru cinstea Ta. Inainte a stătut impărăteasa, de-a dreapta Ta, in haină de aur îmbrăcata, împodobită. Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta si uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a poftit impăratul frumuseţea ta”…

“Aduce-se-vor impăratului fecioare în urma ei, cele de aproape ale ei se vor aduce Tie” ( Ps. 44, 10-16).

Apoi, ajungând inaintea templului, unde îi aşteptau preoţii, s-au oprit în faţa celor cincisprezece trepte. Iar dumnezeiasca Fecioară Maria, singură, s-a urcat tocmai pe treapta cea mai de sus, fără a se opri pe fiecare treaptă, după cum era rânduiala treptelor. Deci primind-o Sfântul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, a adus-o direct in Sfânta Sfintelor, acolo unde niciodată nu intra parte femeiască, şi nici preoţii, ci numai arhiereul, o dată pe an, “şi nu fără de sânge, pe care îl aducea pentru greşalele sale şi ale norodului” (Evr. 9, 7).

Acolo i-a dat ei loc de rugăciume, nu in biserică şi altar, unde le era rânduit să se roage celorlalte fecioare. După ce au incredinţat Sfinţii Ioachim şi Ana pe Fecioara în mâinile preoţilor, ca să fie dăruită Domnului după făgăduinţă, şi după ce au dat şi celelalte daruri aduse de ei ca ardere de tot, aceste cuvinte au rostit către neintinata Fecioară: “Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta si uită poporul tău şi casa părintelui tau” (Ps. 44, 12).

Ascultă glasul Domnului, pleacă-ţi urechea ta inaintea sfinţilor preoţi, uită de-acum de poporul tău. Uită pe rudele tale, uită Nazaretul, uită casa in care te-ai născut, uită pe părinţii tăi, căci iată, “a poftit impăratul frumuseţea ta”. Tu nu te-ai născut in lume ca să te veseleşti de cele pământeşti, nici ca să guşti din bucuriile cele copilăreşti şi omeneşti, ci te-ai născut din rugăciune ca să trăieşti numai in rugăciune. Te-ai născut ca să trăieşti bucuria intregii lumi, deşi tu multe dureri în inima ta vei purta. Tu casă şi avere pe pământ nu vei avea, dar prin curăţirea ta te vei face locaş al veşnicului Dumnezeu. Străină va fi viaţa ta de bucurii, de râsuri şi de veselie, dar prin lacrimile tale vei şterge toată lacrima de pe toată faţa. Pe pământ vei trăi ca cea mai săracă “roabă a Domnului”, dar după ducerea ta de aici “te vor ferici toate neamurile”.

Deci ascultă, fiică iubită, sfatul nostru. Ascultă poruncile Domnului si ale preoţilor. Intră in Sfânta Sfintelor. Roagă-te pentru Galileea, roagă-te pentru templu, pentru Nazaret şi pentru noi, părinţii tăi cei imbătrâniţi de zile. Iată, noi ne intoarcem inapoi. Poate ne vei mai vedea in trup. Iar tu rămâi “in curţile casei Dumnezeului nostru”, de nimic întristandu-te. De-acum “tatăl tău si maica ta te vor părăsi pe tine, dar Domnul te va lua” (Ps. 26, 16), “că a poftit impăratul frumuseţea ta”. Nu te intrista, Marie, bucură-te, fiica Sionului ceresc, veseleşte-te, copilă sfântă, căci tu eşti aşteptarea tuturor neamurilor impăcarea lui Adam cu Dumnezeu…

După cuvintele acestea, mulţumind dumnezeiestii Părinţi lui Dumnezeu că si-au putut implini făgăduinţa lor, s-au intors cu pace la Nazaret, de unde mai veneau din vreme în vreme să-si vadă rodul rugăciunii lor si să o indemne spre o trăire cât mai ingerească. Apoi, nu după mulţi ani, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana au trecut din viaţa aceasta. Iar Sfânta Fecioară Maria a rămas în grija sfinţilor preoţi, umbrindu-se în toate zilele vieţii ei de darul Duhului Sfânt.

Este bine să se ştie că in jurul marelui templu erau mai multe case în care locuiau cei ce siujeau Domnului. Chiar lângă zidul templului se afla o clădire cu trei rânduri, având câte 30 de incăperi fiecare rând. In aceste camere petreceau, ca un fel de călugări ai Legii Vechi, trei feluri de oameni care erau dăruiţi să slujească Domnului in marele templu: intâi erau fecioarele cele cu totul neintinate, care îşi păzeau fecioria până la sfârşitul vieţii, apoi erau văduvele care se hotărau să-şi păzească văduvia lor până la moarte, precum era Ana proorociţa, fiica lui Fanuil; iar a treia ceată, a tinerilor care işi inchinau Domnului toată viaţa lor. Ei trăiau toată viaţa in feciorie şi se chemau “nazirei”.

Fecioara Maria incredinţându-se unor fecioare mai in vârstă, era intru totul supusă preoţilor, petrecând cea mai mare parte din viaţa ei în rugăciune şi vorbire cu Dumnezeu. Ea nu trăia ca celelalte fecioare, ci pe toate intrecându-le, ducea o viaţă aproape ingerească. Dimineaţa se ruga in Sfânta Sfintelor până la ceasul trei din zi (ora 9). Apoi, pană la ceasul nouă (ora 15) lucra cu celelalte fecioare la deprinderea lucrului de mână, precum toarcerea lânei şi a inului, ţesutul mătăsii pentru veşmintele preoţeşti şi altele. Se spune că însuşi hitonul (cămaşa cea de in) cel necusut de mână pe care l-a purtat Iisus Hristos a fost ţesut de Maica Domnului. In timpul mesei, Fecioara Maria nu voia să mănânce cu celelalte fecioare, ci, impărţindu-si hrana la săraci, ea se tăinuia iarăsi in cele mai dinlăuntru ale templului, si acolo se ruga lui Dumnezeu pană târziu, cănd venea un Inger de-i aducea mâncare cerească.

Dar cine va putea povesti petrecerea Fecioarei inlăuntrul templului? Cine va putea spune rugăciunile ei cele ca de foc, vorbirile ei cele de ingeri, hrănirea ei de către Arhanghelul Gavriil, bucuriile ei cele negrăite, supunerea ei cea desăvârşită, smerenia ei cea dumnezeiască? Acolo in Sfânta Sfintelor a deprins ea să postească mult, să se inalte cu mintea numai la Dumnezeu, să uite de casa şi părinţii ei din Nazaret. Acolo a invăţat să trăiască ca un inger, să se roage cu cea mai curată rugăciune rostită cândva de vreo fiinţă omenească, să vorbească mereu cu ingerii din cer. Acolo a văzut ea intâi trup de inger şi faţă de arhanghel. Acolo a vorbit intâi cu Gavriil. Acolo a gustat intâi hrană ingerească şi din izvorul celor mai negrăite bucurii ale Duhului Sfint. Acolo a auzit suspinele Evei şi plânsul lui Adam. Acolo a ascultat durerile tuturor popoarelor celor robite de păcat. Acolo a inţeles Fecioara multe taine şi proorociri. Acolo a inţeles ea că are de împlinit pe pământ o negrăită taină a iconomiei cereşti.

După doisprezece ani de petrecere in templu, preoţii, indemnaţi de Duhul Sfânt, au logodit-o cu dreptul Iosif, bărbat sfânt şi trecut în zilele sale, pentru a o păzi în casa sa din Nazaret până la vremea hotărâtă să nască lumii pe Iisus Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Iubiţi credincioşi,
Mare şi minunat este praznicul de astăzi. Cum o fecioară mică părăseşte casa părinţilor ei şi se inchină Domnului?! Cum petrece ea numai in rugăciune doisprezece ani?! Cum se deprinde din pruncie să vieţuiască ca un inger pământesc?!

Deci, siliţi de podoaba praznicului şi indemnaţi de sfinţenia Fecioarei, să lăudăm astăzi pe prunca cea dumnezeiască care a intrat in biserica Domnului. Căci astăzi cea mai curată Fecioară intră să petreacă in cel mai curat loc de pe pământ. Astăzi, cel mai neprihănit rod al neamului omenesc se tăinuieşte in cel mai sfânt altar dumnezeiesc. Caci tot ce este sfânt in cele sfinte se păstrează, făclia in sfeşnic se aşază, crinul in vas se pune, iar comoara Duhului Sfint in Sfânta Sfintelor se tăinuieşte.

Astăzi Fecioara, petrecută de fecioare, in ceata fecioarelor se primeşte. Astăzi făclia Domnului, inconjurată de făclii, inaintea jertfelnicului se pune. Astăzi Maica Domnului, insoţită de mame omeneşti, la maica Sionului se duce. Astăzi, Fecioara cea purtătoare de Fiu de mama sa fără de fii la biserica cea cu multi fii se dăruieşte. Astăzi rugul cel de taină se caută, astăzi lâna cea rourată se află, astăzi muntele cel netăiat in muntele Sionului se ţine. Astăzi templul cel vechi pe Templul cel nou îl primeşte şi nimic nu pricepe. Astăzi biserica legii pe Biserica Darului o tăinuieşte şi nu inţelege taina. Astăzi jertfelnicul cel purtător de mană pe jertfelnicul cel purtător de Hristos îl păstrează si nu cunoaşte sorocul făgăduinţei. Astăzi templul lui Solomon pe Templul cel viu al lui Hristos îl odihneşte. Templul pe Templu îl incape, biserica pe Biserică o primeşte, umbra legii pe sfârşitul legii îl umbreşte. Chivotul legii lângă Chivotul Duhului Sfânt se aşază, altarul cel umbrit de heruvimi lângă altarul de serafimi impreună se cinsteşte.

Astăzi uşa cea incuiată de uşa sfintelor se păzeşte, pentru ca nimeni să nu treacă printr-insa, fără numai Hristos Dumnezeu. Astăzi cămara fecioarei de cheia Duhului Sfânt se păzeşte, de Gavriil se slujeşte, de ingeri cu mană se hrăneşte, de preoţi se cinsteşte, de fecioare se inconjoară. Astăzi palatul lui Hristos se impodobeşte, tronul se sfinţeşte, rugul cel sfinţit prin rugăciune se aprinde, lâna primeşte roua Duhului, uşa se pecetluieşte, comoara se tăinuieşte, taina mântuirii oamenilor se incepe, jertfa se săvârşeşte, poarta templului se inchide, fecioarele intră la rugăciune, Gavriil din cer se trimite, perdeaua altarului se trage, masa cu pâinile punerii inainte aşteaptă, preoţii nedumeriţi tămâiază, viţeii pentru jertfe se junghie, cărţiile proorocilor se citesc, noroadele se inchină, Palestina asteaptă, Adam incă suspină, iar taina se lucrează.

Veniţi astăzi, bunilor creştini de pretutindeni, să lăudăm intrarea celei pline de Dar in Biserica Domnului. Mici si mari, tineri şi bătrâni, copii şi mame, fecioare şi văduve, veniţi astăzi la sfintele biserici, ca impreună să cinstim cu dragostea noastră, cu rugăciunile noastre, cu cântările noastre, cu inimile noastre şi cu tot ce avem mai de preţ pe Maica Domnului şi Fecioara, care a intrat să se roage pentru noi in Sfinta Sfintelor. Să lăudăm astăzi, prin dragostea şi faptele noastre cele bune, pe Fecioara cea neprihănită, pe Maica lui Hristos Mântuitorul lumii, pe leagănul creştinătăţii, pe mijlocitoarea mântuirii noastre, care neincetat se roagă pentru noi in cer. Caci atunci in templu cu ingerii vorbea, iar acum cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, neincetat prin rugăciune vorbeşte. Atunci de preoţi in Sfânta Sfintelor se păzea, iar acum de heruvimi şi serafimi in veşnicul Sion se proslăveşte. Atunci de fecioare curate se ingrijea, iar acum pe toate fecioarele şi mamele pământului cele credincioase cu milă le ingrădeşte. Atunci cu zidurile marelui templu se acoperea, iar acum toate marginile lumii cu cinstitul ei omofor le acopera. Atunci de arhierei cu grijă se invăţa, iar acum pe noi pe toţi frica Domnului ne invaţă. Atunci de ingeri cu mană cerească se hrănea, iar acum tot pământul de mila Maicii Domnului se indestulează. Atunci templul cel neroditor pe Fecioara o ascundea, iar acum Biserica cea cu mulţi fii pe Maica mântuirii noastre in toată lumea o arată. Atunci câteva fecioare pe Fecioara o lăudau, iar acum toate popoarele lumii cu netăcute cântări pe Stăpâna lumii o cinstesc. Atunci câteva făclii pe Fecioara o impodobeau, iar acum şi soarele şi stelele şi luna pe Maica Domnului cu raze de lumină o impodobesc.

Bucură-te, o, Creştinătate, azi, mai mult decât Nazaretul Galileii! Bucură-te, Biserica lui Hristos Dumnezeu, mai mult decăt templul muntelui Sion, căci astăzi Fecioara Maria de tot pământul se cinsteşte şi pentru noi toţi lui Dumnezeu se roagă!

Iubiţi credincioşi,
Multe şi minunate invătături putem desprinde din istoria praznicului de astăzi. Vrednică de amintit este mai intai osardia cu care Sfinţii Părinti Ioachim şi Ana şi-au implinit făgăduinţa dată lui Dumnezeu. Oare noi tot aşa facem? De câte ori nu făgăduim lui Dumezeu că ne vom pocăi, că vom da cele de nevoie la săraci, că nu vom mai injura, nu ne vom mai imbăta, nu vom mai zăcea in păcate trupeşti! Dar indată ce plecăm din biserică, indată ce ieşim de sub epitrahilul preotului, uităm făgăduinta, călcăm jurământul şi supărăm mai tare pe Dumnezeu. De cate ori, in primejdii fiind, nu făgăduim lui Dumnezeu daruri mari şi o viaţă curată! Dar vai, cum scăpăm de boală, de nevoie, uităm toate şi ne agonisim cea mai grea osândă.

Vrednică de amintit este şi râvna Sfinţilor Părinţi pentru a-şi inchina rodul rugăciunii lor in biserica lui Dumnezeu. Cu câte lacrimi au cerut ei un copil şi câtă vreme au aşteptat cu răbdare implinirea cererii lor! Iar noi facem orice să scăpăm de copii. Iar dacă totuşi ii avem, de cele mai multe ori ii lăsăm să crească la intâmplare, ca nişte flori neudate. Oare unde sunt părinţii aceia care işi imbracă cuviincios copiii in zile de sărbătoare şi ii duc cu dânşii la sfânta biserică? Aproape că nu-i mai intâlnim. Sau dacă vin părinţii la biserică, uită să-i ia şi pe copii, zicând că sunt prea mici, că acum sunt tineri şi or veni mai incolo, la batranete.

Vrednică de amintit este de asemenea dragostea Maicii Domnului pentru biserică, râvna ei pentru neincetată rugăciune, ascultarea ei de părinţi şi de preoţi, osteneala şi smerenia ei. Căci Maica Domnului, pentru a se invrednici să primească in trupul ei pe Iisus Hristos, doisprezece ani a zăbovit in templu, rugându-se şi postind; iar noi, când vrem să ne impărtăşim cu Preacuratele lui Hristos Taine, nu avem răbdare să stăm nici două ore măcar in biserică. Nu putem o zi să postim, nu voim nici măcar un ceas să ne rugăm şi cu aproapele să ne iertăm, ci din fugă ne spovedim, in grabă ne rugăm, cu puţină credinţă ne impărtăşim şi indată ne intoarcem iar la interesele noastre, la plăcerile noastre, la păcatele noastre. Insă de vom continua aşa, în mare primejdie este mântuirea sufletelor noastre.

Ce vom face deci? Să ne pocăim de toate păcatele noastre. Să facem lucrul Domnului – spovedanie, rugăciune, Sfânta impărtăsanie cu mare grijă şi atenţie, iar nu cu nepăsare, că zice Sfânta Scriptură: “Blestemat cel ce face lucrul Domnului cu nebăgare de seamă” (Ieremia 48, 10).

Aşadar, fraţilor, veniţi regulat şi cu mare osârdie la biserică, stăruiţi mereu in sfânta rugăciune. Nu vă plictisiţi de vorbirea cu Dumnezeu; va veni vremea când vom tăcea, când nu ne vom mai putea ruga, când moartea ne va inchide buzele, când nu vom mai putea afla cărarea bisericii. Atunci cu amar vom mai plânge. Totul va fi în zadar.

Aduceţi impreună cu dvs şi pe copii, pe rude şi prieteni, şi cu toţii ingenunchind in faţa icoanei Maicii Domnului, aşa să ne rugăm: “In biserica slavei tale stand, in cer a sta ni se pare, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşă cerească, deschide nouă uşa milostivirii tale” (Ceaslov).

Amin.

Parintele Iachint al Putnei, Editura Bizantina

21 Noiembrie 2016

Vizualizari: 559

Voteaza:

Intrarea in Biserica a Maicii Domnului - predica parintelui Iachint al Putnei 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE