Sarbatoarea Luminii - Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

Sarbatoarea Luminii - Intrarea in Biserica a Maicii Domnului Mareste imaginea.

Astazi, crestinii sarbatoresc Intrarea in Biserica a Maicii Domnului. Sarbatoarea comemoreaza aducerea Fecioarei Maria la Templu de catre parintii ei, Sfintii Ioachim si Ana. Intrand in cea mai sfanta camera a Templului, Fecioara Maria s-a dedicat unei vieti de rugaciune si slujire a lui Dumnezeu. Tot aici va primi vestea cea buna ca il va naste pe Hristos. Numeroase biserici si manastiri au adoptat acest hram.

In traditia populara, ziua este numita Sarbatoarea Luminii.

Aceasta sarbatoare ne aminteste ca alegerea Sfintei Fecioare Maria pentru a-L naste pe Hristos nu a fost arbitrara. Fecioara Maria a fost continuatoarea unui lung sir de slujitori devotati lui Dumnezeu. Parintii sai, Ioachim si Ana, erau considerati „drepti inaintea lui Dumnezeu“. Ei s-au rugat cu lacrimi pentru a dobandi un copil, iar Fecioara Maria a fost rodul rugaciunii lor. Ana a fagaduit, inca inainte de a o zamisli, ca, de va avea un copil, il va inchina lui Dumnezeu. Cand fetita a implinit trei ani, cei doi Sfinti Parinti si-au implinit promisiunea, aducand-o la Templul din Ierusalim.

O traditie apocrifa

Nasterea si copilaria Fecioarei Maria nu sunt prezentate in Evanghelii sau in alte carti ale Noului Testament. De altfel, ea constituie o prezenta foarte discreta in Sfanta Scriptura. Amanunte despre aceste etape ale vietii sale sunt consemnate intr-o apocrifa din sec. al II-lea, cunoscuta sub numele de „Evanghelia dupa Iacov“ sau „Protoevanghelia“. Astfel, se relateaza cum, implinind Maria 3 ani, parintii au adus-o la Templul din Ierusalim, pentru a o inchina lui Dumnezeu, chiar daca era singurul lor copil. Imbracata in cele mai bune haine, ei au condus-o spre Templu impreuna cu rudele lor. Un grup de fecioare ii insoteau, cantand si avand lumanari aprinse in maini. Aici a fost intampinata de Marele Preot si alti slujitori. Traditia consemneaza si numele Marelui Preot: Zaharia, tatal Sf. Ioan Botezatorul. Pentru a intra in Templu trebuiau urcate 15 trepte. Ritualul iudaic cerea ca iudeii sa se opreasca pe fiecare treapta, pentru a rosti un psalm. Din acest motiv, cei cincisprezece psalmi ce se rosteau cu aceasta ocazie sunt cunoscuti sub numele de „Psalmii treptelor“ (Psalmii 119-133).

Fecioara Maria a ramas la Templu timp de 12 ani

Fiind inca mica, parintii au vrut sa o ajute pe fetita sa urce treptele, rostind psalmii in locul ei. Dar, spre surprinderea tuturor, Maria, prin harul divin, a urcat repede toate treptele, fara a se mai opri conform ritualului. Luminat de Dumnezeu, Zaharia a intampinat-o cu bucurie pe aceasta fecioara. Se spune ca el ar fi binecuvantat-o zicand: „Tu esti cea in care Dumnezeu si-a proslavit numele Sau intre iudei. Tu esti cea in care Dumnezeu va descoperi Mantuirea pe care a pregatit-o poporului sau.“ Luand-o de mana, Zaharia a dus-o pe Maria in cea mai sfanta incapere a Templului, in Sfanta Sfintelor. Lucrul acesta era cu atat mai neobisnuit cu cat doar Marele Preot avea voie sa intre aici si doar o singura data pe an, dupa ce aducea jertfe pentru sine si pentru popor. Traditia mai spune ca Fecioara Maria a ramas la Templu timp de 12 ani. Ea isi petrecea timpul ca si celelalte fecioare, citind Scripturile, lucrand, rugandu-se si sporind in dragostea fata de Dumnezeu. Ingerul Gavriil ii aducea hrana si ii talcuia locurile mai greu de inteles din Biblie, pegatind-o pentru Vestea cea buna.

Simbolistica intrarii Maicii Domnului in Biserica

Unii biblisti contesta faptul ca Sfanta Fecioara a intrat in Sfanta Sfintelor. Altii spun ca acest lucru s-a intamplat cu adevarat. Primul Templu din Ierusalim a fost construit de catre Solomon, dar a fost distrus in 586 i.d.Hr. El a fost reconstruit 70 de ani mai tarziu, de catre Zorobabel, existand pana in anul 70 d.Hr. Traditia rabinica spune: „Cinci lucruri care se aflau in primul templu nu se mai gaseau in al doilea. Acestea erau: Focul din inaltime, Untdelemnul ungerii, Chivotul Legii, Duhul Sfant si sortii Urim si Tumim“. Duhul Sfant a inceput sa graiasca prin profeti, lucrand pentru a o pregati pe cea care trebuia sa-L nasca pe Hristos. In timp ce Hristos a intrunit toate cele trei slujiri (invatatoreasca, arhiereasca si imparateasca), Zaharia avea doar doua: arhiereasca si invatatoreasca, profetica. Vazand in Fecioara Maria Chivotul Noului Legamant, Zaharia a dus-o in Sfanta Sfintelor. Aici ea s-a pregatit pentru a deveni Templul lui Dumnezeu. De altfel, ea a parcurs cele trei etape necesare: curatirea, iluminarea si unirea cu Dumnezeu, corespunzatoare celor trei incaperi ale templului. Intrarea in Templu inseamna pregatirea tainica a umanitatii lui Hristos. Din acest motiv, aceasta sarbatoare este o anticipare a Nasterii Mantuitorului, lucru evident si in randuiala slujbelor. Din aceasta zi incep sa se cante in cadrul Utreniei Catavasiile: "Hristos se naste, slaviti-L!.“

Sarbatoarea de astazi este mentionata din sec. al VI-lea

Sarbatoarea propriu-zisa dedicata intrarii Maicii Domnului in Templu este de data relativ recenta. Intrucat noul lacas de cult inchinat lui Dumnezeu a devenit biserica, sarbatoarea a fost numita Intrarea in Biserica a Maicii Domnului. Desi nu instituita oficial, sarbatoarea a existat inainte de sec. al VI-lea. Exista astfel o mentiune a ei din sec. al IV-lea, facuta de Sf. Grigorie de Nyssa. Mai exista si o marturie privind construirea unei biserici de catre imparateasa Elena in cinstea acestui eveniment. Sf. Andrei Criteanul (sec. al VII-lea) vorbeste si el despre aceasta sarbatoare ce se tinea la Ierusalim. In sec. al VIII-lea, patriarhii Gherman si Tarasie au rostit cate o predica in cinstea acestei sarbatori. Se pare ca data de 21 noiembrie reprezinta data sfintirii unei biserici cu acest hram in 543. Biserica a fost construita de Iustinian cel Mare langa zidul ruinat al Templului. In Apus, sarbatoarea a fost adoptata mult mai tarziu de papa Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o petru prima data la Avignon, in 1374. Ea s-a raspandit in sec. XV-XVI, in timpul papilor Sixt al IV-lea si Sixt al V-lea.

Vovidenia, locul intalnirii cu Dumnezeu

Iesind din curtea Manastirii Neamt, la cateva zeci de metri, pe dreapta, un drum urca agale, printre doua randuri de brazi, spre schitul Vovidenia. Istoria acestuia inainteaza pana in sec. al XVII-lea, cand aici exista schitul numit „Slatioru“, dupa numele paraului cu apa sarata din apropiere. Ocrotitorul acestui schit era Sf. Ierarh Spiridon (12 decembrie). Intre anii 1748-1749, episcopul Ioanichie a construit in schitul uceniciei sale o a doua biserica, din lemn, cu hramul „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului“ (Vovidenia). El si-a inzestrat ctitoria cu numeroase danii. Biserica a fost reinnoita intre anii 1790-1799 prin contributia ieromonahului Isaia si a stolnicului Atanasie Gosan. In 1849, in vremea staretului Neonil, s-a inceput construirea bisericii din zid, care se poate vedea si astazi. Sfintirea a avut loc la 28 septembrie 1857. Noul lacas a pastrat cele doua hramuri, „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului“ si „Sf. Ierarh Spiridon“.

Biserica schitului are o forma treflata si fatade in stil neoclasic. Turla principala este inconjurata de alte patru turle mai mici, ceea ce ii confera aspectul de chivot. Catapeteasma dateaza din vremea lui Ioanichie, fiind pictata de calugarii din Manastirea Neamt. Intre 1968-1969, interiorul bisericii a fost pictat in tempera de catre C. Calinescu, care a redat multe scene inspirate din viata monahala romaneasca. In apropierea bisericii se afla Casa Memoriala „Mihail Sadoveanu“, inaugurata la 26 iunie 1966 in casa oferita scriitorului de Visarion Puiu, Mitropolitul Bucovinei, in 1937. Intre cei care au trecut pe la Vovidenia se numara Sf. Paisie Velicicovschi, ierarhii Veniamin Costachi, Narcis Cretulescu, Nicodim Munteanu, Visarion Puiu, Partenie Ciopron si Prea Fericitul Teoctist, pentru a mentiona doar cativa. Toti cei ce viziteaza acest schit raman uimiti atat de frumusetea pitoreasca a locului, cat si de linistea inconjuratoare, desi drumul judetean, ce poposeste si la Manastirea Neamt, este aproape. Ferita de tumultul turistic, Vovidenia emana pace si indemn la rugaciune si te predispune spre meditatia contemplativa.

De Vovidenie este bine ca lumanarile sa arda toata noaptea

Numele de Vovidenie provine din slavona, insemnand „ceea ce se face vazuta“. Traditia populara spune ca de Vovidenie se deschid cerurile, iar animalele incep sa vorbeasca. In aceasta zi se aprind lumanari, mai ales pentru cei adormiti, si se impart pomeni. Este bine ca lumanarile si focul sa arda toata noaptea. Seara e buna si pentru previziuni meteorologice. Daca in noaptea de Vovidenie este senin, anul viitor va fi secetos, iar daca ninge, va fi o iarna bogata in zapada. Tot in popor, aceasta sarbatoare este asociata metaforei luminii, prezenta in diferite legende si superstitii. Astfel, sarbatoarea este cinstita pentru a avea o vedere buna si a nu fi lipsit de lumina ochilor. Simbolurile luminii sunt candela, lumanarea, soarele, focul. Tot in ziua de Vovidenie, copiii pun in vase cu apa crengi de mar. Tinute la lumina si caldura, ele inmuguresc si infloresc, fiind folosite in noaptea de Anul Nou drept sorcove.


de Daniela Livadaru

Sursa: Ziarul Lumina

.

11 Mai 2012

Vizualizari: 8088

Voteaza:

Sarbatoarea Luminii - Intrarea in Biserica a Maicii Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE