Maica Domnului, Izvor de tamaduiri

Maica Domnului, Izvor de tamaduiri Mareste imaginea.

Astăzi prăznuim sfinţirea Bisericii Preasfintei Stăpânei noastre din Constantinopol închinată Izvorului Tămăduirilor mijlocite de către Maica Domnului. Sărbătoarea datează din secolul al V-lea şi face amintire de minunile de la izvorul din apropierea Constantinopolului şi despre bisericile construite ca mulţumire aici de împăraţii Leon cel Mare (457-474) şi Justinian cel Mare (527-565).

Apa este elementul cel mai important, care susţine şi menţine viaţa.

Izvoarele şi fântânile care potolesc setea oamenilor, mai ales în zone pustii, au fost întotdeauna preţuite şi păstrate de către oameni. Atunci însă când un astfel de izvor avea o apă care ajuta la vindecarea trupească a unor oameni, el era cu atât mai cinstit. Maica Domnului este Maica Vieţii pentru că a născut pe Mântuitorul, Care a spus „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“ (Ioan 14, 6). De aceea, mijlocirea ei în faţa Tronului Preasfintei Treimi este grabnic ajutătoare şi tămăduitoare, fapt dovedit de atâtea ori în istoria Bisericii şi consemnat ca atare prin sărbătorile care-i sunt închinate.

Unul dintre izvoarele vindecătoare, aflat la Constantinopol şi închinat Maicii Domnului, este prăznuit în Vinerea Luminată, amintind atât de vindecările minunate săvârşite prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cât şi de sfintele locaşuri care au fost zidite, de-a lungul timpului, acolo unde izvorăşte apa cea vie şi binecuvântată.
Izvorul care îndruma şi vindeca împăraţii

Înainte de a fi împărat, în secolul al 5-lea, ostaşul Leon descoperă în chip minunat izvorul din preajma zidurilor marii cetăţi a Constantinopolului, ocrotită de Maica Domnului, vindecând un orb cu apa din acesta. După ce a ajuns împărat, el a construit o biserică în locul unde a avut vedenia, locaşul fiind renovat şi mărit de sfântul împărat Justinian cel Mare, în secolul următor. Împăratul Justinian a avut evlavie deosebită pentru acest izvor mai ales fiindcă a fost chiar el vindecat cu apa din el. Apa cea vie, binecuvântată de Dumnezeu prin mijlocirea Maicii Domnului, a dăruit vindecare multor suferinzi, de la împăraţi la oamenii cei mai simpli. Tocmai de aceea, hramul bisericii şi reînnoirea acesteia au ajuns să se constituie într-o sărbătoare de sine stătătoare, ţinută de Biserica Ortodoxă în fiecare an, în Vinerea Luminată. Sinaxarul zilei de astăzi face amintire de mai multe vindecări petrecute ca urmare a gustării sau stropirii cu apa din acesta.

Maica Domnului, Vindecătoarea
Icoana zugrăvită pentru această biserică, numită, de asemenea, Maica Domnului - Izvorul Tămăduirii, este prăznuită în aceeaşi zi. Iniţial, această icoană era zugrăvită după tiparul icoanei Maicii Domnului aducătoarea de biruinţă, reprezentând pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu cu Pruncul în braţe. Mai târziu, iconarii au început să introducă în imagine şi izvorul sau fântâna Tămăduirilor, aşa cum ne-a rămas icoana până în zilele noastre.

Conţinutul teologic al icoanei „Izvorul Tămăduirii“ este foarte bogat. Slujba din Vinerea Lumi-nată arată acest conţinut mult mai clar. În fiecare cântare accentul este pus pe mijlocirea pe care o săvârşeşte Maica Domnului în faţa Fiului ei, Mântuitorul Iisus Hristos. Icoana are un dublu sens şi subliniază atât naşterea de către Maica Domnului a Fiului lui Dumnezeu, Care este Începătorul Vieţii, dar şi vindecările de orice fel de neputinţă pe care ea le săvârşeşte cu cei care-i cer ajutorul.
Toate zilele Săptămânii Luminate sunt pentru noi ca o singură zi pascală. Vinerea Luminată este cu atât mai deosebită, încât acum se săvârşeşte slujba specială a Sfinţirii apei cu care se stropesc bisericile, oamenii şi casele.

Sfinţirea apei, amintirea vindecărilor minunate
Slujba specială a Utreniei, cu cântările şi troparele care se cântă la strană, a fost alcătuită mai târziu, în secolul al 14-lea, de către istoricul bizantin Nichifor Calist Xantopoulos.

După Dumnezeiasca Liturghie, conform rânduielilor, preoţii săvârşesc procesiune până la locul ales pentru sfinţirea apei, care poate fi un izvor, dacă acesta se află în apropiere. Apa sfinţită este luată de credincioşi şi folosită spre vindecare şi întărirea credinţei. Tot în cadrul acestei slujbe de Sfinţire a apei se pot rosti, la nevoie, rugăciuni pentru ploaie, în caz de secetă, ceea ce ne aminteşte de credinţa puternică a oamenilor în faptul că Dumnezeu se milostiveşte spre oameni şi îi ajută să treacă prin greutăţile cu care se confruntă pe parcursul vieţii. După cum spune Canonul sărbătorii, minunile izvorului Maicii Domnului sunt „cu adevărat mai multe decât nisipul şi decât picăturile ploilor care neîncetat curg din belşug peste tot pământul, tămăduind degrab pe tot cel ce zace de grea boală“.

Hramuri în biserici şi mănăstiri din România
Mai multe biserici şi mănăstiri din ţară îşi sărbătoresc hramul în Vinerea Luminată, de praznicul Izvorului Tămăduirii. Astfel, Mănăstirea Ghighiu din judeţul Prahova îmbracă haină de sărbătoare în această zi, mai ales pentru că acolo există un izvor vindecător, cercetat de credincioşii ortodocşi. Mănăstirea Horăicioara din judeţul Neamţ, de asemenea, adună în fiecare an de hramul ei mulţi credincioşi dornici să primească vindecare şi întărire sufletească. Mănăstirea Sâmbăta de Sus din judeţul Braşov are de asemenea un Altar de vară cu hramul „Izvorul Tămăduirii“.

Pr. Eugeniu Rogoti
Sursa: ziarullumina.ro, editia din 17 aprilie 2015

.

17 Aprilie 2015

Vizualizari: 612

Voteaza:

Maica Domnului, Izvor de tamaduiri 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE