Nasterea Maicii Domnului


Nasterea Maicii Domnului

Sfanta Scriptura, ne da stiri sumare in legatura cu nasterea si copilaria Maicii Domnului. Cele mai multe stiri despre aceste momente din viata sa ne sunt date de scrierile apocrife si de Traditie.

Din Sfanta Scriptura, rezulta ca, Sfanta Fecioara era din neamul lui David (Ps. 131, 11 ; Matei 21, 9; Luca 1, 32; Romani 1, 3 etc.

). Dupa traditie, parintii sai se numeau Ioachim-Eli, Eliachim (Luca 11, 23) si Ana si locuiau in oraselul Nazaret din Galileea. Nazaretul, care insemneaza floare, lastar, primea, asadar, floarea "fagaduita de Dumnezeu protoparintilor nostri, Adam si Eva, in rai", lastarul rasarit din radacina lui David, pe Sfanta Fecioara Maria (Isaia 11, 10). Parintii ei nu-i dau un nume deosebit, ci unul foarte obisnuit la evrei, cel de Maria (Luca 1, 27). Traditia afirma ca, la varsta de trei ani, a fost dusa de parintii ei, la templu unde a trait in curatie desavarsita, prin despartirea completa de lumea pacatului. Numai prin aceasta rupere definitiva de lumea inconjuratoare si prin petrecerea la templu a putut ea trai "mai cu sfintenie decit toti ceilalti". In atmosfera inaltatoare de sfintenie si rugaciune de la templu, a trait Sfinta Fecioara pana la varsta de 15 ani, cand s-a intors la Nazaret, fiind data de catre preoti in grija unui mire, adica unui pazitor al fecioriei ei", lui Iosif (Luca 1, 27).

Cu toate ca Sfanta Fecioara Maria a avut o viata curata si neprihanita, a dat dovada de perfectiune morala, iar in trupul ei a zamislit si a nascut pe Mantuitoruil Iisus Hristos, totusi, in ce priveste nasterea ei, ea s-a asemanat cu toti oamenii. invatatura Bisericii Ortodoxe este ca, dupa caderea in pacat a pratoparintilor nostri, toti oamenii se nasc cu pacatul stramosesc (Rom. 5, 12 ; Ioan 3, 16) si sunt sortiti mortii. Prin urmare, toti au nevoie de mantuirea care a venit odata cu Hristos si numai prin El (Rom. 5, 15).

Fecioara Maria, fiind nascuta pe cale naturala, n-a fost scutita de pacatul stramosesc. Desi a fost aleasa din veci sa fie Maica Domnului Hristos, aceasta nu inseamna ca tot din veci "ar fi fost sfintita, prea sfanta". Ea nu s-a nascut fara de pacat ci a fost curatita de pacatul stramosesc in momentul in care ingerul Gabriel i-a anuntat zamislirea Domnului Hristos in pintecele ei. Sf. Ciril, din Alexandria spune ca "afara de Iisus, nici un om, nici Maria, n-a facut exceptie de la legea nasterii cu pacatul stramosesc", ea insa fiind curatita de acest pacat, in momentul zamislirii Cuvantului, cand e "dezlegata de blestemul Evei", cum zice Avraam al Efesului. Teologii ortodocsi de mai tarziu (sec. 17-18) ca Mitrofan Critopulos, patriarhul Efrem II al Ierusalimului, Eugen Bulgaru, Nicodim Aghioritul si altii afirma categoric ca Fecioara Maria s-a nascut cu pacatul stramosesc. Ca Maica Domnului, s-a nascut cu acest pacat se poate dovedi si prin insasi marturia ei : "Mareste suflete al meu pe Domnul si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mantuitorul meu" (Luca 1, 46-47). Observam ca, Sfanta Fecioara il numeste pe Dumnezeu "Mantuitorul meu".

Nasterea Maicii Domnului

Invatatura despre "neprihanita zamislire", care sustine ca Maica Domnului s-a nascut fara pacatul originar, nu are vreun temei nici in Sfanta Scriptura si nici in Sfanta Traditie ci este de domeniul speculatiei filozofice, vrand sa o scoata pe Miaica Domnului de sub necesitatea de a se fi mantuit prin Iisus Hristos. In felul acesta, pentru ea nu mai este Iisus Hristos unicul Mijlocitor si Mantuitor. Ea s-a mantuit inainte de a veni pe lume Fiul lui Dumnezeu. Ea nu se mantuieste prin harul adus de Domnul Iisus Hristos. Ori, Sfanta Scriptura afirma categoric ca : "intru nimeni altul nu este mantuire" (Fapfte 4, 12) si fara Hristos nimeni nu poate face nimic (Ioan 15, 5).

Daca nasterea Sfintei Fecioare Maria fara pacatul stramosesc este o invatatura gresita care nu poate fi admisa, in schimb se poate afirma ca ea a fost complet lipsita de pacate personale. La Buna Vestire, ingerul Gavriil i se adreseaza cu cuvintele : "Bucura-te ceea ce esti plina de har" (Luca 1, 28). Prin "harul special" cu care a fost daruita de Dumnezeu "ea a fost ferita de pacatul personal, nu in sensul ca nu a putut pacatui (insusire exclusiva a Mantuitorului), ci ca viata ei pamanteasca, pururea fecioreasca, a fost impodobita cu toate virtutile, pana la cel mai inalt grad de sfintenie omeneasca si n-a pacatuit personal". Prin urmare, acest har n-a fost altceva decat o "putere deosebita care i-a ajutat sa nu savarseasca pacate persoanale", "o putere dumnezeiasca spre a face binele si a evita raul".

"Ea a avut supremul grad de sfintenie la care nu s-a ridicat si nu se va ridica niciodata nici un om". Faptul ca Fecioara Maria a fost inzestrata cu cele mai bogate daruri, nu inseamna ca ea nu are nici un merit personal in devavarsirea vietii sale. Aceste daruri "nu sunt straine de propria ei vrednicie ; caci desi sunt, intr-adevar, daruri, ele sunt dobandite totusi prin straduinte reale. Viata Preacuratei e in intregime rodul prezentei Duhului, dupa cum e in intregime si rodul ostenelilor proprii". Datorita acestor daruri si ostenelilor proprii, ea a atins cea mai inalta treapta a sfinteniei, fiind "primul om indumnezeit", adica primul om care a atins desavarsirea catre care toti trebuie sa tinda (Matei 5, 48). Ca urmare a acestei vieti desavarsite, ea a nascut pe Mantuitorul fara sa aiba dureri (Isaia, 56, 7). Ducand o viata de sfintenie, Sfanta Fecioara Maria a devenit, asa cum zice Sfintul Ioan Damaschinul "pamantul in care n-au rasarit spinii pacatului, ci dimpotriva, prin Cel nascut din ea, au fost smulsi din radacina. Ea si-a omorat trupul fata de pacat".

Nasterea Maicii Domnului - Elementele Mariologiei Ortodoxe

1. Nascatoare de Dumnezeu. Invatatura ca Sfanta Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu are temeiuri puternice in Sfanta Scriptura (Luca 1, 31, 35, 43 ; Matei 1, 20 23 etc), fiind recunoscuta de vechii Parinti bisericesti. Sfantul Ignatie spune ca : "Dumnezeul nostru Iisus Hristos a fost zamislit de Maria dupa iconomia lui Dumnezeu din samanta lui David (Ioan 7, 42 ,- Romani 1, 3 ; 2 Timotei 2, 8) dar de la Duhul Sfant"; Aristide afirma : ". Fiul lui Dumnezeu a imbracat corp dintr-o fecioara evreica" ; Origen foloseste primul expresia de "Nascatoare de Dumnezeu" ; Sfntul Grigore Teologul spune : "Daca cineva nu crede ca Maria este Maica lui Dumnezeu este in afara de Dumnezeu". Sfintele Evanghelii descriu amanuntit nasterea Fiului lui Dumnezeu din Sfanta Fecioara Maria. Ingerul arata, ca ce s-a zamislit in ea este de la Duhul Sfant (Matei 1, 20) si, ca Cel ce se va naste dintr-insa este Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35). La auzirea minunatei vestiri, Sfanta Fecioara are totusi indoieli asupra adevarului celor spuse de inger (Luca 1, 34). De aceea, pentru a-i indeparta indoiala, ii da ca semn o alta veste si anume ca rudenia sa Elisabeta, care era stearpa, a zamislit fiu la batranete (Luca 1, 36). Mergand la Elisabeta aceasta o numeste chiar "Maica Domnului" (Luca 1, 43). Desi la evrei mama era aceea care dadea nume pruncului indata dupa nastere (Facere 29, 32 ; 35, 18 ; 1 Regi 1, 20) totusi, Fecioara Maria nu-i da ea insasi nume pruncului, ci ingerul ii spune ca se va chema Iisus (Luca 1, 29-33).

Acest prunc este Emanuel care inseamna "cu noi este Dumnezeu" (Matei 1, 23), Cel prezis de profetul Isaia (7, 14). La toate aceste dovezi, daca mai adaugam marturisirea lui Dumnezeu-Tatal despre Fiul Sau (Marcu 1, 11 ; 9, 7 ; Luca 9, 35), apoi propria marturisire a Domnului Hristos despre dumnezeirea Sa (Ioan 10, 30), ca si marturisirile ucenicilor si ale multimilor (Matei 16, 16 ; Ioan 11, 27), conchidem impreuna cu Sfantul Ioan Damaschin : "Pruncul este Dumnezeu. Cum dar nu este Nascatoare de Dumnezeu aceea care L-a nascut ?". Cu toate acestea Theotokia a fost contestata, mai ales incepand cu Nestorie, care o considera pe Sfanta Fecioara Maria nascatoare de om sau, cel mult, nascatoare de Hristos si nicidecum Nascatoare de Dumnezeu.

Invatatura lui Nestorie si a adeptilor sai, a fost condamnata la Sinodul III ecumenic de la Efes (431), cand s-a statornicit ca Sfanta Fecioara este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu si nu nascatoare de om sau de Hristos. Invatatura stabilita la Sinodul III ecumenic, a fost intarita si in Sinoadele ecumenice V si VII; Sinodul V ecumenic afirma ca "Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu in chip propriu si adevarat", iar Sinodul VII o numeste ; "Mama a lui Dumnezeu". "Atributul de Nascatoare si de Maica a lui Dumnezeu exprima raportul de profunda intimitate ce s-a stabilit intre Fecioara Maria si Fiul lui Dumnezeu, cel intrupat. Daca prin cuvantul "Fecioara" se indica mai mult initiativa divina in intruparea Fiului, cuvintele de Nascatoare si Maica a lui Dumnezeu redau rolul si raportul ei pozitiv cu Cel ce s-a intrupat".

2. Pururea fecioria. Biserica noastra invata ca : "Intruparea lui Hristos s-a facut prin impreuna-lucrarea Sfantului Duh. De aceea, precum Maria este fecioara inainte de zamislire, tot asa ea ramane fecioara in zamislire si chiar la nastere, fiindca Cel ce s-a nascut dintr-insa, a pastrat nepatata pecetea fecioriei sale. De aceea si dupa nastere ea este fecioara in veacuri nesfarsite". Aceasta dogma a fost formulata definitiv la Sinodul V ecumenic". (Logosul) s-a coborat din ceruri, s-a intrupat din Sfanta Preamarita Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria si s-a nascut dintr-insa". Mantuitorul s-a nascut deci in lume si pentru lume s-a nascut din femeie (Gal. 4, 4), dar nu si din barbat, ci din Duhul Sfant (Matei 1, 20). Astfel, prin puterea Celui Preainalt, Fecioara Maria este "Maica fara de barbat, singura dintre maici care a trait in curatie. Este singura dintre fecioare care a avut fiu fara sa vatame semnele fecioriei". Logodita legal cu batranul Iosif, Sfanta Fecioara Maria s-a intors la Nazaret, dar viata care o duce aici este asemanatoare cu cea de la Templu, traind retrasa si ascunsa, petrecnd in rugaciune si in sfintenie, casnicia lor fiind fecioreasca si "niciodata indeplinita trupeste". De aceea, la vederea ingerului si la auzirea vestirii sale, ea se tulbura si mirata de aceasta marturiseste ca "nu stie de barbat" (Luca 1, 34). Sfantul Ioan Damaschin arata, ca scopul acestei logodne a fost de a ocroti pe Sfanta Fecioara si, totodata, a fost "o amagire a celui ce pandea pe fecioare, adica pe vrajmasul, dupa cum zice proorocul Isaia" (7, 14).

Prin urmare, dreptul Iosif a fost numai protector al Sfintei Fecioare, lucru care reiese si din cuvintele pe care i le adreseaza ingerul: "Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui" (Matei 2, 13). Observam, ca nu-i spune : "ia Pruncul si pe sotia ta, ci pe mama Pruncului. Cuvintele ingerului sunt o confirmare ca Iosif, care "a voit sa o lase in ascuns" (Matei 1, 19), este nevinovat de starea deosebita a logodnicei sale si ca ce "s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant" (Matei 1, 20).

Batranul, auzind aceste cuvinte n-a parasit-o ci, si-a continuat lucrul in casa lui, pana cand Maria a nascut pe Fiul Sau, "fara sa o fi cunoscut pe ea Iosif" (Matei 1, 25). Apoi, tot la porunca ingerului, Iosif "a luat noaptea Pruncul si pe Mama Lui si a plecat in Egipt" (Matei 2, 1.4).

Daca ingerul se adreseaza in alta parte lui Iosif si cu cuvintele : "Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta" (Matei 1, 20), si batranul indeplineste porunca ingerului luand "la el pe femeia sa" (Matei 1, 24), aceasta, dupa cum lamureste Sfantul Chiril al Ierusalimului, nu inseamna ca a convietuit cu ea. Lucrul acesta, se poate observa si din alte locuri din Sfanta Scriptura. Astfel, in Vechiul Testament, Iacob s-a adresat lui Laban, inainte de a lua pe Rahila, cu cuvintele : "da-mi pe femeia mea" (Facere 29, 21), numind-o femeia lui inainte de casatorie. La fel si Sfanta Maria a fost numita "femeia lui Iosif", prin faptul ca a fost doar logodita cu el (Luca 1, 27 ). Rezulta deci, ca prin cuvantul "femeie" nu trebuie sa intelegem neaparat femeile casatorite, ci si fecioarele logodite si chiar cele nelogodite.

Faptul ca si Mantuitorul i se adreseaza la nunta din Cana Galileei (Ioan 2,4) si pe Cruce (Ioan 19, 26) tot cu cuvantul "femeie" nu inseamna ca o dispretuieste, sau ca i-ar nega calitatea de pururea fecioara. "Femeie" din cuvintele Mntuitorului inseamna : "Tu, cea care M-ai purtat in pantece", "Tu cea care M-ai nascut trupeste". Atitudinea Mistuitorului, exprima prin cuvintele : "Ce este Mie si tie, femeie", nu trebuie sa o intelegem ca dispretuitoare, ci, trebuie sa vedem in ea o convorbire foarte apropiata, sincera si serioasa. De aceea "Ce este Mie si tie" inseamna fie "ce putem face noi in aceasta chestiune", fie "ce astepti tu, mama Mea, de la Mine sa fac pentru remedierea situatiei ivite". Ca acesta este intelesul real al cuvintelor Mantuitorului o dovedeste atitudinea imediata a Maicii Domnului, care, nesimtindu-se ofensata zice celor care slujeau : "Faceti orice va va spune", intelegand ca Fiul sau va dovedi dumnezeirea Sa printr-o minune. Si inca o dovada ca expresia folosita de Mantuitorul n-a fost considerata de Maica Sa ca dispretuitoare este si faptul ca, dupa infaptuirea minunii de la Cana Galileei, Sfanta Fecioara nu-L paraseste ci, impreuna cu El si cu ucenicii Sai, a plecat la Capernaum si de aici la Ierusalim, pentru sarbatorirea Pastilor (Ioan 2, 12-13), pentru ca apoi sa-L urmeze pretutindeni si sa-I implineasca voia. Cuvintele ei : "faceti ceea ce va va spune" (Ioan 2, 5), se adreseaza atat celor care slujeau la nunta cat si "apostolilor si, dupa ei, tuturor credinciosilor din toate timpurile". Sfanta Maica stiind ca "Fiul ei nu e mai mult numai al ei, ci e al intregii omeniri" si de aceea nu s-a simtit dispretuita, nici atunci cand El a zis, aratand pe cei ce sedeau in jurul sau : "Iata mama Mea si fratii Mei" (Matei 12, 47-50 ; Marcu 3, 31-35). Dragostea Fiului pentru Maica Sa, este dovedita si pe Cruce, cind, recunoscandu-o in mijlocul celorlalte femei, n-o lasa nemangaiata in durerea ei, ci o da in grija ucenicului iubit care "din ceasul acela a luat-o la sine" (Ioan 19, 26-27).

Cu privire la asa numitii "frati ai Domnului" mentionati in Sfanta Scriptura si pe care unii ii considera, in chip total gresit, copii trupesti ai Maicii Domnului, se pune intrebarea "cine sunt ei ?". Locurile din Sfanta Scriptura unde se vorbeste de acestia sunt: Matei 12, 46 ,- 13, 55 ; Marcu 3, 31 ; Luca 8, 19-21 ; Ioan 2, 12 ; 7, 3-5 ; Fapte 1, 14 ; I Corinteni 9, 5; Galateni 1, 19.

In unele din aceste locuri ne sunt date chiar si numele acestor frati" : Iacov, Iosif, Simon si Iuda (Matei 13, 55 ; Marcu 6, 3). Intr-adevar, Sfanta Scriptura vorbeste de "fratii lui Iisus" si chiar de "surori" ale Domnului (Marcu 3, 32 ; 6, 3), dar niciodata nu-i numeste "fii ai Mariei" ; singur Iisus este numit "fiul Mariei" (Marcu 6, 3) iS.

In nici un caz asa numitii "fratii Domnului" nu sunt copii ai Sfintei Fecioare Maria, din mai multe motive:

a) Toti acesti "frati ai Domnului" sunt mai batrani decat El si este in afara de orice indoiala, ca Maria n-a avut un fiu mai in varsta decat Domnul Iisus Hristos (Luca 1, 34).

b) Daca Mantuitorul ar mai fi avut frati, ar fi lasat pe Maica Sa in grija unuia dintre ei si nu mai era nevoie sa o incredinteze ucenicului iubit (Ioan 19, 26-27).

c) Printre femeile mentionate langa Crucea lui Iisus, asistand la rastignire, se afla si Maria mama lui Iacob si a lui Iosif (Matei 27, 56; Marcu 15, 40), sotia lui Cleopa (Ioan 19, 25), care era verisoara cu Sfanta Fecioara Maria. Aceasta Marie era mama adevarata a acestor "frati ai Domnului", care, in realitate, erau veri ai sai. Nici unul, din acesti veri, nu a facut parte dintre Apostoli. Parerea ca acesti "frati ai Domnului" ar putea fi eventual copiii lui Iosif, rezultati dintr-o casatorie anterioara, nu poate fi dovedita.

d) Daca Fecioara Maria ar mai fi avut si alti copii, i s-ar fi zis si ei, precum Mariei lui Cleopa, mama lui. si a lui. si a lui.

Vedem, insa, ca Sfinta Scriptura o numeste pe Sfanta Fecioara Maria numai "mama lui Iisus" (Matei 1, 18 ; 13, 55 ; Luca 2, 33 ; Ioan 2,1 ; 19, 26).

e) In evreieste, cuvantul ah-frate are un inteles mult mai larg, el referindu-se si la alte rudenii ca : verii primari si secundari, cumnatii, nepotii. Evreii numeau, in general, frati pe toti cei care faceau "parte din poporul lui Israil. Aceste sensuri ale cuvantului "ah" se observa clar in mai multe locuri din Sfanta Scriptura : Fac. 11, 27 ; 12, 5 ; 13, 8 , 20, 15 ,Numeri 8, 26 ; 2 Regi 1, 25 etc. Prin venirea Mantuitorului, acest cuvant va capata un sens nou, de inrudire sufleteasca, care este superioara celei trupesti. In acest sens si crestinii toti se numesc frati intre ei.

O alta invatatura gresita este aceea profesata de antidicomarioniti care recunosc fecioria Sfintei Maria inainte si in timpul nasterii, dar nu si dupa aceea, sprijinindu-se pe textul din Sfantul Evanghelist Matei 1, 25 ". si n-a cunoscut-o pe ea Iosif, pana ce a nascut pe Fiul sau cel intai nascut, caruia i-a pus numele Iisus". Potrivit acestui text, ei pretind ca Sfanta Maria pana ce a nascut pe Mantuitorul, a fost fecioara dar, dupa aceea ar fi avut si alti copii cu Iosif. Pentru sustinerea invataturii lor, ei se folosesc si de expresia intai nscut data Mantuitorului, potrivit careia I-ar urma alti nascuti din Maria. Acestia insa, au inteles gresit sensul real al conjunctiei pana cand si al expresiei "intai nascut". Pana ce, pana cand, in aramaica nu exprima o limita, ci continuitate, durata, vesnicie. "Pana ce" nu inseamna pana la un anumit timp, ci pentru totdeauna. Dupa Sfantul Ioan Damaschin "pana ce", arata sorocul timpului anume hotarat, dar nu neaga ceea ce urmeaza". Asupra acestui lucru, ne lamurim mai bine, cu ajutorul altor locuri din Sfanta Scriptura unde, folosindu-se aceasta expresie, reiese sensul aratat: Fac. 28, 15 ; 2 Regi 6, 23 ; Ps. 109, 1 ; Matei 28, 20.

In ceea ce priveste expresia "intai nascut", la evrei nu inseamna numai primul dintre copii, ci si "fiu unic". "Intai nascut" nu arata ca dupa el mai sunt si alti nascuti. Chiar si in cazul unui singur copil inlr-o familie, acesta se numea tot "intai nascut". Aceeasi situatie avem si in cazul Mantuitorului care a fost "intaiul nascut" si "unicul nascut" al Mariei (Luca 2, 7). In ceea ce priveste textul din Sfantul Evanghelist Luca 2, 22 : "Si cand s-au implinit zilele curatirii lor, dupa Legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca sa-L puna inaintea Domnului", folosit si acesta de adversarii pururea-fecioriei, nu trebuie inteles in sensul, ca Sfanta Fecioara a mers la Ierusalim din nevoia de a se curati cu adevarat ci, ca a venit sa respecte intru totul Legea lui Moisi (Lev. 12, 3). Ca dovada, la 8 zile Pruncul a fost taiat imprejur si i-au pus numele Iisus, dupa cum a zis ingerul (Matei 1, 25 ; Luca 2, 21) ; apoi la 40 de zile s-au dus la Templu din Ierusalim si fiind saraci, nu duc un miel, ci doi pui de porumbei (Lev. 12, 15), iar dupa ce si-au indeplinit toate obligatiile religioase, s-au intors in Galileea, la Nazaret (Luca 2, 39). Deci, singurul motiv al mergerii la Templu, a fost respectarea Legii pe care Mantuitorul n-a venit s-o strice ci sa o plineasca (Matei 5, 17). Pururea-fecioria este o minune savarsita de Dumnezeu asupra Sfintei Maria. A-i nega aceasta calitate inseamna a nega atotputernicia lui Dumnezeu (Luca 1, 37), prin care a fost savarsita aceasta stare deosebita.

Sfanta Fecioara Maria, prezenta la Cincizecime

Ultima mentiune despre Maica Domnului in Sfanta Scriptura, o aflam in cartea Faptele Apostolilor 1, 12-14, unde se precizeaza, ca dupa inaltarea Domnului la cer, grupul celor unsprezece ucenici, ramasi credinciosi Mantuitorului, s-au intors la Ierusalim asteptand implinirea fagaduintei Lui, adica primirea Duhului Sfant (Ioan 14, 26 ; 15, 26). Ei locuiau in camera in care a stat si Mantuitorul cu ei inainte de inaltare. Din grupul lor, faceau parte si femeile ucenite, avand in mijlocul lor pe Maica Domnului (Fapte 1, 14), petrecand cu totii in rugaciune. Ea este integrata deci, in grupul ucenicilor, asteptand impreuna cu ei, pogorarea Duhului Sfant care "va deschide era misionara a Bisericii". In momentul pogorarii, toti s-au umplut de Duhul Sfant. "Cea plina de dar", primeste asupra ei pogorarea Duhului Sfant ca o "plinatate" de daruri nesfarsite", devenind primul om desavarsit in Duhul Sfant, "desavarsire implinita intr-o persoana omeneasca deplin unita cu Dumnezeu. Biserica, are de pe acum o culme a ei personala care deschide calea indumnezeirii fapturii intregi". Sfanta Fecioara este deci prezenta, impreuna cu ucenicii, la nasterea Bisericii. Ea va fi pentru toti cei care vor primi invatatura lui Hristos, modelul desavarsirii crestine.

Nasterea Maicii Domnului - Preacinstirea Maicii Domnului

Deoarece, "vasul ales", din care s-a intrupat Fiul lui Dumnezeu si-a petrecut intreaga viata in cea mai desavarsita curatie, fara a savarsi pacate personale, atingand astfel cel mai inalt grad de sfintenie, intrecand in aceasta privinta pe oricare dintre oameni, evlavia crestina de totdeauna, i-a acordat o deosebita cinstire, cultul Sfintei Fecioare Maria cunoscand o puternica dezvoltare chiar din primele veacuri. Cinstirea Maicii Domnului, este un act potrivit cu rolul si vrednicia ei si are o puternica baza scripturistica.

- Dumnezeu insusi o cinsteste, alegand-o sa fie Nascatoarea Fiului Sau si asezand-o mai presus chiar decat ingerii, langa Tronul Sau.

- Arhanghelul Gabriel, la aducerea minunatei vestiri, o intimpina cu cuvintele : "Binecuvantata esti tu intre femei" (Luca 1, 28) iar Elisabeta, rudenia ei, ii adreseaza aceleasi cuvinte (Luca 1, 42). Maica sfanta incredintandu-se de adevarul vestirii facute de inger si de harul bogat pe care i l-a dat Dumnezeu (Luca 1, 30) si care, prin Cel ce se va nasite din ea, o va face cea mai slavita (Luca 1, 49) dintre toate fapturile, exclama plina de bucurie : "ca, iata, de acum ana vor ferici toate neamurile" (Luca 1, 48). Si intr-adevar, aceste cuvinte profetice aveau sa se implineasca inca in viata fiind, cand, din multimea ce asculta cu nesat invataturile Fiului sau, o femeie a strigat : "Fericit este pantecele care Te-a purtat si fericiti sunt sanii pe care i-ai supt" (Luca 11, 27).

- Fiul ei care a cinstit-o permanent, din copilarie, cand ii era supus (Luca 2, 51), pana in momentul pironirii pe Cruce, cand o da in grija Apostolului Ioan (Ioan 19, 26-27), a intarit aceasta cinstire, exprimata de femeia din multime, zicand : "asa este" (Luca 11, 28). Faptul ca, uneori, Mantuitorul o numeste "femeie" (Ioan 2, 4 ; 19, 26) nu inseamna ca o dispretuieste ci "vrea numai sa evidentieze ca misiunea rascumpararii sta mai presus de legaturile singelui" (Luca 2, 49) 50. Vedem deci ca, chiar din timpul vietii sale pamantesti, ea a fost permanent cinstita. Biserica ortodoxa cinsteste pe toti aceia dintre fiii ei care si-au desavirsit viata dupa indemnul Mantuitorului (Matei 5, 48), dar, pentru ca ea a intrecut pe toti in curatie, ii acorda o cinstire intr-un grad mai inalt decat celorlalti sfinti, de preacinstire sau supravenerare. Supravenerarea Maicii Domnului se face prin inchinarea de sarbatori marcand diferite evenimente din viata ei, prin inchinarea de biserici, prin rugaciuni speciale etc. Nici unui alt sfant, evlavia crestina, nu i-a inchinat atatea sarbatori, nu i-a inaltat atatea biserici si nu i-a adresat atatea rugaciuni ca Maicii Domnului. Si aceasta, pentru ca din-totdeauna a existat credinta ca ea este atat de aproape de Fiul ei incat niciodata nu sunt despartiti, si, de aceea si credinta ca cinstirea ce i se acorda se indreapta catre Domnul Iisus Hristos.

Sfanta Scriptura ne arata ca vestea cea mare ne-a venit prin femeie, din care, "la plinirea vremii" (Gal. 4, 4), avea sa se nasca dupa trup Rascumparatorul. Cinstea de a fi salas Fiului lui Dumnezeu a fost data Fecioarei Maria, fecioara "cea plina de har" (Luca 1, 28) in care cuvintele Sfintei Scripturi s-au implinit desavarsit. Ea este inceputul luminos al timpurilor mesianice. Destinul Mariei intruchipeaza pe acela al umanitatii primita in comuniunea trupului Celui nemuritor. Ea este Eva raiului redobandit, Femeia harului. Ea s-a invrednicit de cea mai mare demnitate pe pamant : Demnitatea de a fi mama a Fiului lui Dumnezeu (Luca 1, 35). Aceasta demnitate a Mariei pune in evidenta cateva virtuti principale ale Sfintei Fecioare :

1) Curatia sau neprihanirea perfecta a trupului si a sufletului (Luca 1, 34). Aceasta a facut ca ea sa devina cinstita in mod deosebit in Biserica crestina.

2) Smerenia desavarsita, in virtutea careia a putut spune ingerului: "Eu sunt roaba Domnului" (Luca 1, 38), si datorita careia anumite momente din viata ei pamanteasca ne-au ramas necunoscute.

3) Credinta puternica, luminata, ca din ea, fiica poporului fagaduintei, se va naste dupa trup Mesia (Luca 1, 45), dupa cum ii vestise ingerul (Luca 1, 31).

4) Ascultarea deplina si supunerea fata de vointa Celui Preainalt, ascultare si supunere marturisite in cuvintele : "fie mie dupa cuvantul tau" (Luca 1,38).

5) Rabdarea fara margini. Citind Sfintele Evanghelii constatam ca Sfanta Fecioara Maria vorbeste putin. Mama lui Iisus pastreaza neincetat toate in inima ei (Luca 2, 51). Maica minunata, ea urca pe drumul Golgotei, tinandu-se drept fara a se prabusi, de la ora a sasea pana la ora a noua, la piciorul stalpului Crucii pe care, cu fruntea incununata de spini, cu coasta strapunsa, s-a jertfit intre doi talhari, Fiul sau. Cuvintele profetice ale dreptului Simeon : "prin sufletul sau va trece sabia" (Luca 2, 35), se implineau acum intocmai.

Aceste virtuti incoroneaza chipul Maicii Domnului, asa cum ne apare el din Sfanta Scriptura si cum invata Biserica Ortodoxa. Pentru fiecare credincios, Maica Domnului este si va ramane, alaturi de Fiul ei dupa trup, modelul desavarsirii crestine. De aceea, preacinstirea Sfintei Fecioare Maria este un act de adanca pietate crestina, prin care-L cinstim si pe Fiul ei dupa trup, de la Care a primit ea toata slava pentru vesnicie.

Mihai Vizitiu

.

03 Septembrie 2008

Vizualizari: 3399

Voteaza:

Nasterea Maicii Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE