Nasterea Maicii Domnului

Nasterea Maicii Domnului Mareste imaginea.

In cea dintai luna prevestitoare de toamna - toamna vietii noastre, dar si a anotimpului cand se culeg cele mai multe si bogate roade, la inceputul noului an bisericesc, in prima decada a lunii septembrie, in ziua de 8, Sfanta noastra Biserica Ortodoxa praznuieste, in ordinea cronologica, cea dintai mare sarbatoare, inchinata aceleia care, prin viata ei curata, prin smerenia ei, prin virtutile sufletesti si trupesti cu care a fost impodobita, s-a invrednicit a fi aleasa, de Providenta dumnezeiasca, Maica Fiului lui Dumnezeu, a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Praznuim, astazi, Nasterea Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, sarbatoare care straluceste ca un diamant in cununa de aur a anului nostru liturgic si bisericesc.

Si cum s-ar putea sa nu straluceasca cu putere, cand praznuim nasterea aceleia, care din fiica a Tatalui ceresc, avea sa fie mireasa preacurata a Duhului Sfant si Maica Fiului lui Dumnezeu, vasul ales si curat, neincapator al dumnezeirii, Biserica sfintita, salas pamantesc si tron luminat al imparatului Slavei, scara suitoare catre cer, asa cum a vazut-o patriarhul lacob, in visul sau, cu aproape doua mii de ani inainte si punte de legatura intre Dumnezeu si oameni.

Nasterea Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu este cel dintai pas spre implinirea planului divin al mantuirii oamenilor, vestind astfel, dupa cum ati auzit si in troparul sarbatorii de astazi, "bucurie la toata lumea".

Iubiti credinciosi,

Evenimentul acesta al nasterii Maicii Domnului s-a petrecut acum doua mii de ani, Ia hotarul dintre doua lumi, a Vechiului si a Noului Testament. Sfintii Parinti spun ca din smerenie nu ne-au fost pastrate in Sfanta Evanghelie amanunte despre acest fapt insemnat din istoria mantuirii noastre. Ceea ce cunoastem in legatura cu sarbatoarea de astazi, provine dintr-o veche traditie bisericeasca, dintr-o predanie evlavioasa, pe care au infrumusetat-o apoi cantarile bisericesti.

Aceasta traditie ne infatiseaza viata sfanta a unei familii dintr-un orasel din Tara Sfanta, numit Nazaret. Este vorba de dreptii si dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana, primul, coborator din neamul imparatesc al lui David, iar sotia sa, din semintia arhiereului Aaron, fratele lui Moise. Desi erau instariti, avand toate cele necesare traiului, viata lor era umbrita de o mare mahnire, intrucat nu aveau copii.

Pe vremea aceea, la poporul evreu, lipsa copiilor era socotita ca o ocara, ca un blestem din partea lui Dumnezeu. Nici darurile de jertfa aduse la templul din Ierusalim, de astfel de parinti, nu erau primite la fel cu ale celorlalti. Mare i-a fost supararea si mahnirea lui Ioachim, cand I-au fost respinse de marele preot Isahar, darurile pe care a dorit sa le prezinte la altar inaintea altora. De rusine si mahnire, batranul Ioachim nu s-a mai dus la casa lui din Nazaret, ci s-a retras intr-un munte, unde s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu sa-i binecuvanteze si Iui casa cu un copil, fagaduind ca daca ii va fi ascultata rugaciunea, va inchina copilul nascut Templului din Ierusalim.

Aceeasi rugaciune staruitoare o inalta catre cer si sotia sa Ana, in gradina casei din Nazaret. Rugaciunile lor fierbinti au strabatut cerul si au schimbat intristarea lor in bucurie, caci dupa ruga lor, Dumnezeu trimite pe Arhanghelul Gavriil sa le vesteasca amandurora, in aceeasi zi, dar separat, ca vor avea un copil, fapt ce s-a si intamplat. Fetita ce s-a nascut a primit, a opta zi de la nastere, numele de Maria, care inseamna cea frumoasa, cea placuta. Toate aceste momente de intristare si bucurie ale sfintilor Parinti Ioachim si Ana, le gasim descrise in cantarile Bisericii.

Pentru frumusetea si talcul lor, prezentam aici cateva dintre ele: "Astazi, Ana cea stearpa naste pe fiica lui Dumnezeu, cea mai inainte aleasa, din toate neamurile, spre a fi locas lui Hristos Domnul, imparatul tuturor si Ziditorul, spre planurile dumnezeiestii randuieli, prin care noi pamantenii ne-am innoit din stricaciune spre viata vesnica".

Exprimand bucuria Anei si a noastra a tuturor, Sfanta Biserica inalta acest imn:" De acum, darurile lui Ioachim nu se vor mai intoarce, caci plangerea Anei intru bucurie s-a prefacut". "Astazi este incepatura mantuirii a toata lumea, caci cea stearpa se arata maica a celei ce a ramas fecioara si dupa nasterea Mantuitorului".

"Sa se veseleasca Adam, stramosul si Eva sa se salte de bucurie, caci iata, cea zidita din coasta lui Adam, pe fiica si nepoata o fericeste, caci ni s-a nascut noua mantuirea prin care ne vom izbavi de legaturile iadului; sa se bucure si David imparatul, lovind in alauta si sa binecuvanteze pe Domnul, caci iata Fecioara iese din pantece neroditor, spre mantuirea sufletelor noastre".

Din aceste frumoase cantari bisericesti si din altele ce se citesc si se canta la strana, noi vedem ca nasterea Sfintei Fecioare Maria este un act al lui Dumnezeu, pentru ca prin ea avea sa se realizeze taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta, a nasterii Domnului si Mantuitorului nostru lisus Hristos. Nasterea Sfintei Fecioare Maria era, deci, o conditie esentiala a implinirii planului divin de mantuire, adica a impacarii omului cu Dumnezeu si a redobandirii harului pierdut prin pacatul neascultarii, savarsit de protoparintii nostri in Rai.

Inca de la alungarea lui Adam si a Evei din Eden, Dumnezeu, in dragostea Sa fata de oameni, fagaduieste un mantuitor, nascut din femeie, care avea sa zdrobeasca capul sarpelui -diavolul. De atunci, credinciosii au nutrit continuu aceasta nadejde si au conlucrat cu Dumnezeu, pentru realizarea acestei fagaduinte, care devenise "asteptarea neamurilor".

Intrucat pacatul intrase in lume printr-o femeie, prin Eva, tot printr-o femeie, prin Sfanta Fecioara Maria, Dumnezeu a randuit sa revina harul si mantuirea, fiindca asa cum spune Sfantul Apostol Pavel, "numai Hristos - noul Adam - care avea sa se nasca din ea, adica din femeie, putea sa alunge pacatul si sa aduca prisosinta harului" (Romani V.20).

In implinirea acestui plan, Dumnezeu a lucrat prin alegerea unui popor si a unor persoane din sanul lui, prin profetii inspirati si prin legea ceremoniala mozaica. Astfel, profetul Isaia vorbeste de nasterea dupa trup a lui Emanuel, fiul lui Dumnezeu, cel mult dorit, nascut dintr-o fecioara, fecioara ce se va naste din "cea stearpa", care nu nastea.

Imparatul Solomon, in viziunea lui profetica, o vede pe Maica Domnului luminoasa, curata si frumoasa, ca zorile diminetii. El se intreaba mirat:" Cine este aceasta care se iveste ca zorile, frumoasa ca luna, curata si luminoasa ca soarele?" (Cantarea cantarilor 6.10).

Imparatul si profetul David, intr-o viziune asemanatoare, a vazut-o pe Sfanta Fecioara Maria ca pe o imparateasa cereasca, sezand de-a dreapta Domnului in cer, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata (Psalm 44.11). La randul sau, profetul Iezechil a intrevazut-o ca o "usa incuiata", prin care nu va intra nimeni decat Dumnezeu, usa ce va ramane pururea incuiata, prevestind prin aceasta nasterea feciorelnica si pururea fecioria Nascatoarei de Dumnezeu. Si tot lui i-a aparut Sfanta Fecioara ca o "Biserica insufletita", ca o "casa a Domnului", plina de slava si lumina dumnezeiasca.

Patriarhul Iacob o vede pe Sfanta Fecioara, ca o scara ridicata pana la cer, pe care coborau si urcau ingerii lui Dumnezeu (Fac.XXVII, 12). Si intr-adevar, pe aceasta scara, prin Maica Domnului, a coborat din cer ingerul Marelui Sfat, Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, cu drept cuvant, si Biserica noastra dreptmaritoare canta, in unul din acatistele inchinate Sfintei Fecioare: "Bucura-te, scara cerului, pe care a coborat Dumnezeu, Bucura-te, usa prin care intram la Hristos, Bucura-te, scara pe care ne suim in ceruri".

Pentru rolul insemnat pe care-l are Sfanta Fecioara Maria in actul mantuirii oamenilor, ea se bucura in Biserica noastra si in inimile credinciosilor, de un cult deosebit, de o supracinstire si supravenerare, fiind socotita "mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii", adica decat toti sfintii ingeri. in afara de sarbatoarea nasterii Maicii Domnului, Biserica noastra a asezat in cinstea sa si alte sarbatori, avand, toate, istoria si semnificatia lor, precum: Intrarea in Biserica, Buna-Vestire, apoi Sfanta ei Adormire, hramul acestei Sfinte Biserici, pe care nu demult l-am praznuit.

La fiecare din aceste praznice, invatam lucruri folositoare pentru mantuirea sufletelor noastre. Iar astazi, iubiti credinciosi, cand serbam slavita sa Nastere, invatam ca rugaciunea staruitoare, asa cum a fost a sfintilor ei parinti Ioachim si Ana, a caror pomenire o facem pe 9 septembrie, este ascultata de Dumnezeu, Care unde voieste, se biruieste randuiala firii, caci la Dumnezeu toate sunt cu putinta.

Dar Nasterea Maicii Domnului ne apare, noua, nu numai ca un rod al rugaciunii staruitoare, ci si ca o mare bucurie duhovniceasca, adusa de Dumnezeu oamenilor la vremea harazita de El.

Cu acest inteles ne indeamna Sfanta Biserica sa cinstim sarbatoarea de astazi, preamarind-o pe Sfanta Fecioara, care este mijlocitoarea noastra pe langa iubitul ei Fiu, cel ce s-a jertfit pentru mantuirea oamenilor si, impreuna cu Sfanta Biserica, sa zicem si noi: "Se cuvine ca nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea, ca din tine a rasarit soarele dreptatii, Hristos Dumnezeul nostru si dezlegand blestemul, a dat binecuvantarea si omorand moartea, ne-a daruit noua viata vesnica", viata pe care cu totii sa dorim a o dobandi, prin rugaciunile Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, acum si in vecii vecilor, Amin !

Parintele Sergiu Rosca

06 Septembrie 2013

Vizualizari: 2704

Voteaza:

Nasterea Maicii Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE