Duhul Sfant - Care a grait prin proroci

Duhul Sfant - Care a grait prin proroci Mareste imaginea.

Sa staruim asupra urmatoarelor cuvinte din Simbolul de credinta cu privire la Duhul Sfant: "Duhul Sfant. Care a grait prin prooroci". Conceptele de prorocie si proroci ocupa un loc major in cadrul crestinismului.

Cu toate acestea, in utilizarea obisnuita, cuvantul "prorocie" a devenit sinonim cu "prezicere". In intelegerea noastra uzuala, prorocul este cineva care prezice viitorul, asemeni unui clarvazator. Trebuie, astfel, sa subliniem cu toata forta posibila ca in timp ce "a prezice viitorul" constituie dincolo de orice dubiu un element al prorociei, asa cum este ea perceputa si inteleasa de crestinism, el nici nu epuizeaza aceasta intelegere, nici nu reprezinta un element central al ei.

Scrierile prorocilor ocupa cu totul o jumatate a Vechiului Testament, iar acestea nu pot in niciun chip sa fie reduse la prevestiri ale viitorului. Esenta profetiei, ceea ce este mai profund, sta in altceva, si numai in relatie cu acest "altceva" se poate intelege in mod cuvenit modul in care prorocii si prorociile se raporteaza la viitor. Esenta prorociei este darul de a vesti oamenilor voia lui Dumnezeu, care este ascunsa de privirea omului, dar revelata vederii spirituale a prorocului in evenimentele vietii si istoriei omenesti. Esenta profetiei este exprimata deosebit de bine in splendidul poem al lui Puskin, "Profetul": .Si glasul lui Dumnezeu a strigat la mine: "Scoala-te, o, profetule, vezi si auzi! Umple-te de voia Mea si, strabatand pamanturi si mari, aprinde focul in inimi prin Cuvantul!"

Putem doar sa ramanem uimiti in fata modului in care aceste cateva versuri exprima atat de deplin si cu putere esenta profetiei si vocatia profetului. Profetul este cel ce aude "glasul lui Dumnezeu", acea chemare tainica, acea porunca adresata lui si numai lui. Aceasta voce spune: "Scoala", insemnand ridica-te din viata desarta si fara continut pe care tu, asemenea celor mai multi dintre oameni, ai trait-o mereu, si rupe lanturile conformismului care au ascuns de la fata ta sensul mai adanc al intamplarilor. Apoi, spune glasul: "Vezi si auzi". O porunca de a vedea ceea ce este de insemnatate ultima, ceea ce, de regula, noi nu vedem cu privirea noastra obisnuita, care este atintita in jos, spre pamant si cele pamantesti; de a auzi ceea ce este de insemnatate ultima, de la care ne abate atentia zgomotul distragerilor vietii. Si apoi: "Umple-te de voia Mea". Aceasta inseamna: fii tu insuti un slujitor, nu al parerilor, planurilor, dorintelor tale pamantesti si umane, ci al planului Meu dumnezeiesc, al voii Mele dumnezeiesti. Si glasul ce se adreseaza prorocului incheie: "Si, strabatand pamanturi si mari, aprinde focul in inimi prin Cuvantul". "Pamanturi si mari" semnifica intreaga lume, intregul univers, intreaga creatie a lui Dumnezeu. Si aceasta inseamna ca in timp ce prorocul, ca orice fiinta umana, este limitat de timp si spatiu si traieste in conditii particulare, marturisind evenimente particulare, in misiunea sa dumnezeiasca el transcende aceste limitari. Sau, poate, e mai bine sa spunem in felul urmator: in cele mai mici lucruri, prorocul e capabil sa vada, sa auda, sa discearna voia lui Dumnezeu, adica sensul si semnificatia pentru intreaga lume, pentru fiecare persoana, pentru intreaga istorie.

Petrece putin timp cu lectura din profetii Vechiului Testament. Ei scriu despre evenimente: razboaie, revolutii, crime, cuceriri a ceea ce, din per-spectiva cosmica, sunt doar o mana de mici regate, despre oameni si intamplari de mult uitate de catre toti, iar atunci cand sunt privite din perspectiva problemelor si cunoasterii noastre contemporane par a fi cu totul nesemnificative. Toate aceste regate istorice, ale caror razboaie alcatuiesc o parte atat de mare a Bibliei, sunt atat de marunte, incat astazi nu ia mai mult de doua sau trei ore sa zbori cu avionul de la un capat la altul al teritoriilor lor de altadata. De ce ni se cere atunci nu numai sa stim si sa ne amintim despre toate acestea, si chiar sa marturisim despre Scriptura ca este sfanta, de Dumnezeu insuflata, cuvantul lui Dumnezeu? Tocmai pentru ca acesti proroci vad in aceste eve-nimente neinsemnate voia lui Dumnezeu; ei dezvaluie faptul ca voia lui Dumnezeu nu priveste numai pe acei oameni si acele intamplari, ci omul insusi, viata insasi, lumea insasi. Pentru profeti, totul devine un semn, o revelatie, o chemare, o lectie. Prin lucruri de mica anvergura, planul lui Dumnezeu cu privire la noi este dezvaluit in toata maretia sa de nedescris; este un plan care nu priveste numai ceea ce se intampla chiar acum, ci, de asemenea, si de fapt in primul rand, este un plan ce priveste scopul ultim al creatiei lumii. in acest sens, prorocia este adresata prezentului, trecutului si viitorului.

Aceasta viziune, voia lui Dumnezeu, planul lui Dumnezeu, sunt cele pe care profetul le dezvaluie si, prin aceasta, „aprinde" focul in inimi. Caci profetia nu este o simpla explicare, nu este o simpla vedere a viitorului ca la un ghicitor sau clarvazator. Este o chemare, si in masura in care este o chemare, este si o judecata. Este dezvaluirea voii lui Dumnezeu si chemarea de a o accepta. Este demascarea raului si chemarea de a lupta impotriva lui. Este descoperirea iubirii lui Dumnezeu si chemarea de a-L iubi.

Biserica respinge si condamna cu hotarare apelarea la ghicitori si clarvazatori. De ce? Tocmai pentru ca recurgerea la ei presupune fatalismul, iar acesta inseamna tagaduirea libertatii. Prorocia, din contra, este o pasionata chemare la libertate, la eliberarea omului de fatalismul si pasivitatea care il paralizeaza.

"Daca nu va veti pocai, toti veti pieri la fel!" (cf. Luca 13, 3). Aceasta, in ultima instanta, constituie esenta profetiei. Este intotdeauna dezvaluirea a doua - si numai doua - cai, intre care omul este chemat sa aleaga, in toate epocile, dintotdeauna, in decizii mari la fel ca si in cele marunte: calea lui Dumnezeu, sau cea opusa acesteia, adica cea impotriva lui Dumnezeu.

"Daca nu va veti pocai." este un mesaj de speranta, un mesaj ca omul este capabil sa puna capat fatalismului sau pacatos, ca el se poate schimba, ca el poate alege voia lui Dumnezeu. Misiunea prorocilor este sa aprinda focul in inimi cu aceasta chemare, sa le intoarca spre aceasta alegere. Prorocia este de la Dumnezeu, de la Duhul Sfant. Caci nu este dat cunoasterii noastre pamantesti sa vada sensul tainic si dumnezeiesc a tot ceea ce se petrece in lume. Se poate chiar spune ca cu cat este mai extinsa cunoasterea noastra despre lume (si in zilele noastre a atins o amploare inimaginabila), cu atat mai putin profunda devine. Tocmai pentru a proclama aceasta cunoastere adanca trimite Duhul Sfant pe proroci.

Trebuie sa adaugam faptul ca, potrivit credintei crestine, darul prorociei este oferit intr-un anume sens oricarui crestin, oricaruia dintre noi care a primit darul Duhului Sfant. Fiecare dintre noi este chemat la adancirea vietii si cunoasterii. Si, fiecare dintre noi, vai, inabusa aceasta chemare launtrica si o tradeaza. Astfel, pentru a reinnoi chemarea inlauntrul nostru, ne rugam Duhului Sfant: "Vino si Te salasluieste intru noi". Si, in fine, dupa cum ne spune Apostolul Pavel, "prorociile sa nu le dispretuiti" (1 Tes. 5, 20).

Parintele Alexander Schemann

.

14 Iunie 2016

Vizualizari: 3557

Voteaza:

Duhul Sfant - Care a grait prin proroci 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE