Pogorarea Sfantului Duh

Pogorarea Sfantului Duh Mareste imaginea.

Anul acesta praznuim Rusaliile - Pogorarea Sfantului Duh (Cincizecimea) pe 19 iunie.

Pogorarea Sfantului Duh - Inainte de inaltare, Iisus le spusese ucenicilor: „Voi sa ramaneti in cetate pana ce va veti imbraca cu putere de sus”, adica cu Duhul Sfant. Dincoace, in Faptele Apostolilor, Sfantul Luca ne spune ca, prin vuiet si lumina, apostolii s’au umplut de Duhul Sfant.

Asadar, sunt folosite doua verbe pentru unul si acelasi fenomen: „a se imbraca” ceea ce presupune invelirea unui corp, si „a umple”, cu intelesul de a face ca un recipient sa fie plin. Gramatical si logic, verbele sunt contradictorii, dar duhovnicesc si faptic sunt complementare. Sa luam ca exemplu facerea omului. Citez textual, din Cartea Facerii: „Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din tarana si a suflat asupra lui suflare de viata si s’a facut omul intru suflet viu”, (care poate insemna si „suflet nemuritor”).

Asadar, sufletul omului (care este altceva decat viata) s’a nascut din suflarea lui Dumnezeu, care l-a imbracat - l-a invaluit - pe om, odata cu aceasta conferindu-i si puterea de a si-l absorbi, devenindu-i in acelasi timp exterior si interior. Despre profetul Amasia se spune in Biblie ca Duhul „l-a imbracat” inainte de a-si rosti proorocia (1 Par 12, 18.). In limba originala, verbul „a imbraca” are si intelesul de a lua in stapanire, a intra in posesia cuiva sau a ceva. In acest sens duhovnicesc il foloseste si Sfantul Pavel cand li se adreseaza Romanilor: „imbracati-va in Domnul Iisus Hristos”, sau Galatenilor: „Cati in Hristos v’ati botezat in Hristos v’ati imbracat”. Si, fiindca veni vorba de botez, e bine sa va amintesc ca, inainte de actul propriu zis, apa din cristelnita este sfintita, adica impregnata cu Duhul Sfant, si asa il imbraca pe cel ce se boteaza. Dupa actul botezarii, apa se duce odata cu prima baie, dar Duhul Sfant ramane inlauntrul botezatului, umplandu-l de har. Iata cum se adevereste faptul ca Taina Botezului este, de fapt, a doua nastere a omului.

Duhul Sfant lucreaza in Biserica nu doar prin Taina Hirotoniei, ci si prin toate celelalte sase Taine, incepand cu Botezul si continuand cu Mirungerea, Nunta, Maslul, Spovedania si Euharistia.

Nu as vrea sa inchei inainte de a aborda cateva nuante. Duhul sfant lucreaza prin har, adica prin gratia, bunatatea sau energia pe care Dumnezeu o revarsa peste noi, atat ca Treime cat si prin fiecare persoana in parte. El poate lucra direct prin Fiul, ca trimis al Tatalui, dar si prin Duhul, ca trimis al Fiului.

Harul insa este cantitativ, adica poate fi sporit pana la imbelsugare printr’o intensa viata duhovniceasca, sau imputinat pana la inactivare sau alungare in caz ca posesorul lui se incarca de pacate foarte grele. Iata, in acest sens, textul rugaciunii de taina pe care preotul o rosteste, cu mainile ridicate, la sfintirea Darurilor: „Doamne, Cel ce pe Preasfantul Tau Duh in ceasul al treilea L-ai trimis Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nu-l lua de la noi, ci ni-L innoieste noua, cei ce ne rugam Tie”. Prima referinta este la momentul Cincizecimii, despre care vorbim; ideea este aceea a unui arc peste timp, a sentimentului si certitudinii ca in acest moment al sfintirii noi devenim contemporani cu apostolii, asa cum si ei devin contemporanii nostri.

In cea de a doua parte, insa, e vorba de posibilitatea ca prezenta Duhului Sfant sa ne fie retrasa - desigur, din pricina grelelor noastre pacate, ale celor ce slujim, pacate de care suntem constienti. Prin rugaciune ii cerem Domnului Hristos ca nu numai sa nu ni-L retraga, dar, dimpotriva, sa ni-L innoiasca, asa cum a facut-o cu apostolii in ceasul Cincizecimii. Despre ce innoire e vorba? indata dupa inviere, la prima Sa intalnire cu apostolii, Iisus “a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant!, carora le veti ierta pacatele, li se vor ierta, si carora le veti tine, tinute vor fi”. Asadar, in dimineata Cincizecimii apostolii il aveau deja pe Duhul Sfant, iar acum, prin pogorare, prezenta Lui se innoia si sporea prin ceea ce va spuneam ca intervenise nou in personalitatea apostolilor: curajul si intelepciunea, precum si capacitatea de a propovadui Evanghelia. Si mai aveau ceva, puterea de a ierta pacatele; or, tocmai aceasta putere a facut posibil botezul primilor convertiti, intrucat Taina Botezului presupune, neaparat, iertarea pacatelor. Vedeti cum totul se leaga in randuiala lui Dumnezeu?

Adaug precizarea ca, odata daruit, harul lui Dumnezeu nu se stinge, nu dispare, ci devine o existenta latenta, nelucratoare, asemenea unui foc mocnit, prin nepasarea sau lenea celui ce-l poseda. Somnolenta harului poate interveni nu numai la mireni, ci chiar la cei carora li s’a dat pentru slujire sfintitoare, asa cum reiese dintr’un text la Sfantului Pavel. Apostolul, care il hirotonise in treapta de episcop pe ucenicul sau Timotei, ii scrie la un moment dat: „Te indemn sa reinsufletesti harul lui Dumnezeu care este in tine prin punerea mainilor mele”. A-l “reinsufleti” inseamna a-l trezi din amortirea in care cazuse prin lenevire sau prin oarecare pacat al posesorului. Cand insa pacatul unui preot sau episcop e foarte grav si afecteaza slujirea, harul devine nelucrator prin pedeapsa caterisirii. Caterisirea poate fi comparata cu roata morii de apa, ale carei cupe sunt miscate de suvoiul ce se pravaleste din scoc. Cand, la sfarsitul zilei, morarul isi inceteaza activitatea, misca un stavilar montat in scoc, deasupra pragului de cadere, si abate apa, care astfel nu mai curge prin scoc, nu mai ajunge la roata, iar moara nu mai e in stare sa macine. Prin caterisire, harul primit de preot la hirotonie continua sa existe, dar nu mai lucreaza; daca, ipotetic, fostul preot ar continua sa faca slujbe, acestea raman doar gesturi si cuvinte goale de continut.

Iubitii mei, de vreme ce Biserica este depozitara harului, si tot ea il administreaza prin Sfintele Taine, rugaciuni si binecuvantari, inseamna ca toti credinciosii, clerici si mireni, sunt beneficiarii acestui mare dar dumnezeiesc. Iata de ce Rusaliile sunt o sarbatoare a bucuriei generale, in excelenta vecinatate cu Floriile, Pastile si inaltarea. Pe langa slujbele prevazute de randuiala liturgica, exista si datini locale adiacente, menite sa ne aduca aminte ca suntem un popor crestin ortodox, ca adica practicam un crestinism sub obladuirea Duhului Sfant, care este numit si Duhul Adevarului, o credinta care nu uita sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru darurile duhovnicesti, dar si pentru acelea ale pamantului. Daca, prin traditie, la Florii se aduc in biserica mladite de salcie de abia inmugurite, acum, la Rusalii, se aduc spice de grau proaspete, inca verzi, pe care le vom binecuvanta la sfarsitul acestei Liturghii si cu care vom pleca la casele noastre spre a le aseza la icoane, in semn de multumire.

Bucurati-va si va veseliti ca sunteti in Biserica cea adevarata a lui Hristos si ca prin Ea sunteti partasi ai Duhului Sfant!

Bucurati-va ca va aflati pe corabia Bisericii Ortodoxe, in ale carei panze sufla Duhul Sfant, purtand-o spre limanul cel neinviforat al imparatiei Cerurilor!

Bucurati-va in fiecare ceas al vietii voastre!

Si nu lasati Duhul sa va duca dorul!

† Bartolomeu Anania

.

12 Iunie 2016

Vizualizari: 4956

Voteaza:

Pogorarea Sfantului Duh 5.00 / 5 din 3 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE