Sarbatoarea Rusaliilor

Sarbatoarea Rusaliilor Mareste imaginea.

Sarbatoarea Rusaliilor este cunoscuta si sub denumirea de sarbatorea Cincizecimii sau a Pogorarii Duhului Sfant peste Sfintii Apostoli. Este praznuita la 50 de zile de la Invierea Domnului. Este mentionata in Noul Testament, in special in cartea Faptele Apostolilor, in al doilea capitol. Aici se spune ca Duhul Sfant Se pogoara din cer ca un vuiet mare de vant si Se imparte deasupra capului fiecaruia din cei prezenti, in chip de limbi de foc. De asemenea, se face pomenire de ea si in canonul 20 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea, din anul 325.

Rusaliile este sarbatoarea intemeierii Bisericii crestine, caci in aceasta zi, in urma cuvantarii insufletite a Sfantului Apostol Petru, s-au convertit la crestinism circa 3.000 de suflete, care au alcatuit cea dintai comunitate crestina din Ierusalim (Fapte II, 41).

Pana catre sfarsitul secolului IV si inceputul secolului V Cincizecimea era o dubla sarbatoare: a Inaltarii Domnului si a Pogorarii Sfantului Duh. In jurul anului 400, cele 2 sarbatori s-au despartit una de cealalta, Cincizecimea ramanand numai ca sarbatoare a Pogorarii Sfantului Duh.

Sarbatoarea Cincizecimii este reactualizata in chip duhovnicesc in cadrul Sfintei Liturghii. Ori de cate ori se rosteste o rugaciune de invocare, de chemare a Duhului Sfant peste creatie si peste darurile din ea, cum ar fi painea si vinul, la Sfanta Liturghie, de fiecare data se reactualizeaza Cincizecimea.

Prin lucrare Sfantului Duh, se sterge din noi pacatul si se lucreaza asemanarea cu Dumnezeu. Nu intamplator, la Utrenia duminicala, cantam: „Prin Duhul Sfant toata faptura se innoieste iarasi dobandind starea cea dintai“. Sa nu uitam ca atunci cand ne rugam, Duhul Sfant se roaga in noi „cu suspine negraite“, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel.

In biserici se aduc de Rusalii frunze verzi de tei sau de nuc, care se binecuvinteaza si se impart credinciosilor, simbolizand limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, Care S-a pogorat peste Sfintii Apostoli.

Sinaxarul din Duminica Rusaliilor:
„In aceasta zi, Duminica a opta dupa Pasti, praznuim Sfanta Cincizecime. Si aceasta sarbatoare am luat-o din cartile iudeilor. Caci dupa cum aceia praznuiesc Cincizecimea lor, cinstind numarul de sapte, dar si pentru ca au primit Legea dupa trecerea a cincizeci de zile de la Pasti, tot astfel si noi praznuim cincizeci de zile de la Pasti, primind Duhul cel Preasfant, care ne da Legea, ne calauzeste spre tot adevarul si ne invata cele placute lui Dumnezeu. Sa se mai stie ca la evrei erau trei sarbatori mari: Pastile, Cincizecimea si Sarbatoarea Corturilor. Pastile in amintirea trecerii Marii Rosii; caci cuvantul paste inseamna «trecere». Si sarbatoarea aceea o preinchipuia pe a noastra, care este trecerea si intoarcerea din nou de la intunericul pacatului, la rai.

Apoi, evreii praznuiau Cincizecimea spre aducere aminte de suferintele lor din pustiu, cum si de multele necazuri prin care au trecut, pana sa ajunga in pamantul fagaduintei. Ca numai dupa aceea s-au indulcit de roade, de grau si de vin. Noua, insa, Cincizecimea ne arata iesirea din rautatea necredintei si intrarea in Biserica; ca atunci ne impartasim si noi cu Trupul si Sangele Stapanului. Unii spun ca evreii sarbatoreau Cincizecimea din pricinile aratate mai sus; dar altii cred ca Cincizecimea ar fi fost oranduita de evrei pentru cinstirea numarului sapte, dupa cum s-a spus. Ca acest numar adunat de sapte ori cu el insusi, da numarul de cincizeci de zile, fara una. Cinstirea Cincizecimii de catre evrei atarna nu numai de numararea zilelor, ci de a anilor, in care ei sarbatoreau Jubileul; aceasta cadea dupa trecerea a de sapte ori sapte ani. in acel an ei lasau pamantul nesemanat si vitele la odihna, iar robilor dobanditi cu bani, li se dadea libertatea sa plece.

A treia sarbatoare era Sarbatoarea Corturilor, care se praznuia dupa strangerea bucatelor de pe camp, adica la trecerea a cinci luni de la Praznuirea Pastilor. Aceasta sarbatoare se praznuia spre aducere aminte de ziua in care Moise a ridicat intaia oara cortul cel vazut prin nori in Muntele Sinai si facut de marele mester Veseleil. Savarseau acest praznic facand corturi, iar cei ce locuiau la tara, multumeau lui Dumnezeu, dupa adunarea roadelor ostenelilor lor. Se pare ca si David a scris psalmii cei pentru linuri (recunostinta), pentru aceste zile.

Sarbatoarea aceasta inchipuia invierea noastra cea din morti; cand, dupa ce corturile trupurilor noastre se vor strica, iarasi se vor alcatui, si ne vom indulci de roadele ostenelilor noastre, praznuind in corturile cele vesnice.

Se cuvine sa mai stim, ca in ziua aceasta, savarsindu-se Praznicul Cincizecimii, Duhul Sfant S-a coborat peste ucenicii Domnului. Si fiindca Sfintii Parinti au socotit sa desparta praznicele pentru maretia Preasfantului si de viata facatorului Duh, caci El este unul din Sfanta si de viata incepatoare Treime, iata ca si noi vom vorbi maine, despre felul cum a venit Duhul Sfant”.

Biserica Ortodoxa cinsteste persoana Sfantului Duh in Duminica Cincizecimii si a doua zi dupa ea, la sarbatoarea Sfintei Treimi (numita si Lunea Sfantului Duh).

Sinaxarul din Lunea Rusaliilor:
„In aceasta zi, in Lunea Rusaliilor, praznuim pe insusi Preasfantul de viata Facatorul si intru tot puternicul Duh, Unul din Treime, Dumnezeu, Cel de o cinstire, de o fiinta si de o slava cu Tatal si cu Fiul.

In ziua Cincizecimii S-a pogorat Duhul Sfant, in chip de limbi de foc, peste Sfintii Apostoli, in foisorul unde stateau ei, si s-a asezat peste flecare dintr-insii. Pentru cinstirea Sfantului Duh, dumnezeiestii Parinti, care pe toate bine le-a tocmit, cu prilejul Cincizecimii, au randuit o sarbatoare deosebita, in aceasta zi a Rusaliilor.

Mantuitorul fagaduise inainte de patima Sa venirea Sfantului Duh, zicand: «De folos este ca Eu sa Ma duc; ca de nu Ma voi duce Eu, Mangaietorul nu va veni». Si iarasi: «Voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va trimite voua: Duhul adevarului, Care din Tatal purcede». Iar dupa patima, inainte de inaltarea la cer, iarasi a zis: «Iar voi sa ramaneti in Ierusalim, pana cand va veti imbraca cu putere de sus». Deci, fagaduindu-le pe Mangaietorul, acum L-a trimis lor pe Acesta.

Pe cand Ucenicii se gaseau in foisor, in ziua Cincizecimii, cam pe la ceasul al treilea din zi, s-a facut pe neasteptate tunet din cer, in asa fel, incat a strabatut multimea adunata la Ierusalim, din toata lumea; si Duhul Sfant S-a vazut in chip de limbi de foc, pogorand nu numai peste cei doisprezece Apostoli, ci si peste cei saptezeci de ucenici; si acestia au inceput sa graiasca in limbi straine, fiecare din Apostoli graind limbile tuturor neamurilor. Astfel, nu numai cel de alt neam auzea pe Apostol graind in limba sa proprie, ci si Apostolul intelegea si graia limba fiecarui neam. Din pricina aceasta multimea socotea ca sunt beti, ca neintelegand cum fiecare Apostol poate grai tuturor in limba fiecaruia, il socotea pe acela beat. Altii, insa, se mirau zicand: Ce inseamna aceasta? Multimea, adunata la Ierusalim pentru praznic, era din toate partile pamantului: parti, mezi si elimiti, care fusesera robiti putin mai inainte, de Antioh.

Deci, Duhul Sfant a venit dupa ce au trecut zece zile de la inaltare, iar nu indata dupa inaltare, spre a face pe Ucenici sa-L astepte cu si mai multa inflacarare. Traditia zice ca in fiecare zi venea sa se inchine acelui Trup indumnezeit al lui Hristos cate una din cetele ingerilor. Deci, dupa implinirea celor noua zile, impacarea fiind savarsita prin Fiul, in a zecea zi a venit in lume si Mangaietorul. In ce priveste Pogorarea Duhului dupa cincizeci de zile de la Pasti, aceasta ar fi in amintirea Legii Vechi; ca Israel a primit cele zece porunci dupa un timp de cincizeci de zile de la trecerea prin Marea Rosie. Sa se mai tina seama si de asemanari: Acolo era un munte, aici un foisor; acolo s-a vazut foc, aici limbi de foc; iar in locul tunetului si negurei din Sinai, aici s-a auzit un vuiet de vifor napraznic.

Duhul Sfant S-a pogorat in chip de limbi de foc, ca sa arate ca este in legatura cu Cuvantul cel viu; sau pentru ca Apostolii trebuiau sa invete multimile si sa le aduca la Hristos si prin mijlocirea Cuvantului. S-a pogorat apoi, in chip de foc, ca sa arate pe de o parte, ca Dumnezeu este foc mistuitor, iar pe de alta, pentru nevoia de curatire; si S-a impartit in limbi, pentru haruri. Si precum odinioara a amestecat pe cei ce stiau numai o limba si i-a impartit in mai multe limbi tot asa si acum, celor ce cunosteau numai o limba, le-a dat sa cunoasca multe limbi, ca sa adune pe cei ce erau de diferite limbi, risipiti in toate laturile lumii. Faptul s-a petrecut intr-o zi de sarbatoare, pentru a fi cat mai multi cei adunati si ca prin ei vestea sa se raspandeasca pretutindeni; apoi si pentru ca cei ce se aflau acolo de Pasti si vazusera cele savarsite atunci asupra lui Hristos, sa aiba de ce sa se minuneze. Faptul s-a petrecut apoi in ziua Cincizecimii, fiindca se cuvenea ca tot in timpul in care se daduse Legea cea Veche, sa se reverse si harul Duhului; dupa cum si Hristos savarsind un nou Paste propriu, facuse in loc de Pastile cel obisnuit, Pastile cel adevarat.

Duhul nu S-a asezat pe buzele Apostolilor, ci pe capetele lor, caci capul este ocarmuitorul si partea cea mai aleasa a trupului si cuprinde in el mintea, de la care si limba isi trage graiul. Pe de alta parte, este ca si cum Duhul Si-ar lasa glasul prin limba, asezandu-Se asupra capetelor Apostolilor si randuindu-i astfel invatatori ai tuturor celor de sub soare. Vuietul care a avut loc si focul s-a intamplat din pricina ca ele au fost si in Sinai, aratand prin aceasta, ca si atunci si acum Duhul este Acelasi, dand Legea si oranduind toate. Multimea s-a tulburat de vuietul suflarii, fiindca socotea ca vine implinirea tuturor celor prevestite de Iisus, iudeilor, cu privire la nimicirea lor. Se spune «ca de foc», ca sa nu cugete cineva despre Duhul Sfant ca ar fi avut vreo insusire trupeasca.

Apostolii au fost invinuiti de betie. Dar Petru, sculandu-se si vorbind in mijlocul multimii, a dovedit ca lucrul acesta nu este adevarat, aducand marturie cuvantului proorocului Ioil. Astfel a induplecat dintre ei, cu cuvantul, ca la trei mii, sa vina la Hristos”.

Evanghelia din Duminica Rusaliilor

Ioan 7, 37-53
37. Iar in ziua cea din urma - ziua cea mare a sarbatorii - Iisus a stat intre ei si a strigat, zicand: Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea.
38. Cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura: rauri de apa vie vor curge din pantecele lui.
39. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau sa-L primeasca acei ce cred in El. Caci inca nu era (dat) Duhul, pentru ca Iisus inca nu fusese preaslavit.
40. Deci din multime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevarat, Acesta este Proorocul.
41. Iar altii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar altii ziceau: Nu cumva din Galileea va sa vina Hristos?
42. N-a zis, oare, Scriptura ca Hristos va sa vina din samanta lui David si din Betleem, cetatea lui David?
43. Si s-a facut dezbinare in multime pentru El.
44. Si unii dintre ei voiau sa-L prinda, dar nimeni n-a pus mainile pe El.
45. Deci slugile au venit la arhierei si farisei, si le-au zis aceia: De ce nu L-ati adus?
46. Slugile au raspuns: Niciodata n-a vorbit un om asa cum vorbeste Acest Om.
47. Si le-au raspuns deci fariseii: Nu cumva ati fost si voi amagiti?
48. Nu cumva a crezut in El cineva dintre capetenii sau dintre farisei?
49. Dar multimea aceasta, care nu cunoaste Legea, este blestemata!
50. A zis catre ei Nicodim, cel ce venise mai inainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei:
51. Nu cumva Legea noastra judeca pe om, daca nu-l asculta mai intai si nu stie ce a facut?
52. Ei au raspuns si i-au zis: Nu cumva si tu esti din Galileea? Cerceteaza si vezi ca din Galileea nu
s-a ridicat prooroc.
53. Si s-a dus fiecare la casa sa.

Sursa:CrestinOrtodox.ro

17 Iunie 2016

Vizualizari: 10633

Voteaza:

Sarbatoarea Rusaliilor 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE