Norul de pe Muntele Tabor

Norul de pe Muntele Tabor Mareste imaginea.

Neindoielnic, Norul care apare in fiecare an pe Muntele Tabor, dimineata, la finalul Sfintei Liturghii oficiata la Praznicul Schimbarii la Fata a Mantuitorului nostru, este Lumina pura, lumina necreata, similara cu Lumina Sfintei Invieri. Indraznesc sa fac aceasta afirmatie acum, dupa patriciparea la procesiunea care a avut loc in noaptea de 18/19 august 2010, la biserica greceasca de pe Muntele Tabor (Tara Safnta, calendar pe stil vechi). Mai fusesem la acesta sarbatoare si in anul 2008, atunci ca si acum norul aparand dimineata, ca o boare, ca un fum abia sesizat, mai vizibil in lumina becurilor montate in curtea manastirii plina de pelerine greci, rusi, romani (foate multi romani, de fiecare data).



Toata lumea care merge in pelerinaj in mijlocul lunii august in Israel, infruntand calduri cumplite (40 – 50 grade Celsius) o face pentru a vedea Norul care apare dimineata – acesta fiind una dintre cele 4 minuni anuale care au loc in Tara Sfanta, amintind de marile evenimente ale crestinatatii, dar mai ales amintindu-ne de prezenta Dumnezeului nostru celui viu: de Boboteaza se intoarce apa Iordanului, de Pasti apare Lumina Invierii, la Schimbarea la Fata a Mantuitorului apare Norul prin care Dumnezeu Tatal a vorbit, dand acelasi mesaj ca la momentul Botezului (Acesta este Fiul meu iubit, pe Acesta sa-L ascultati), de Craciun apare pe cer, la Bethleem, Steaua Magilor.

Dar abia acum, in 19 august 2010, am inteles ca acest Nor nu este material (condens de apa) ci este mult mai mult decat atat! Revazand fotografiile, mi se pare ca primele forme de lumina apar la citirea Sfintei Evanghelii ( acum s-a citit in limba greaca, araba, rusa si romana – pentru noi oficiind, cu emotie in glas, Parintele Gherasim de la Biserica Sf Arh. Mihail si Gavriil din Tel Aviv / Jaffa – cel mai vechi port din lume). Catre finalul Sfintei Liturghii oficiata afara, in curtea manastirii de pe Muntele Tabor, au inceput sa apara niste flash-uri imense pe peretele bisericii, deasupra esplanadei in care slujea soborul de preoti in frunte cu Patriarhul Teofil al Ierusalimului ; flash-uri imposibil de facut de catre aparate fotografice, exact ca la momentele premergatoare aparitiei Sfintei Lumini de Pasti, deasupra Mormantului Sfant din Ierusalim! Similitudinile incep sa apara…

Ora 4 dimineata: momentele in care preotii slujitori pregatesc potirele cu sfanta impartasanie par efectiv interminabile, strana psalmodiaza in greceste la nesfarsit, timp in care noi ne uitam la cer si ne gandim ca trebuie sa se faca dimineata si, in acest an, Domnul ne-a uitat, pentru pacatele noastre… Din cand in cand, cate un vanticel infoara steguletele triungiulare colorate, prinse pe ata la inaltime (décor de biserica greaca), curentul se iteste brusc si tot astfel se risipeste… Ne gandim ca o fi semn ca Sf Ilie, present pe Tabor in aceste momente, nu ne lasa totusi… Deja preotii incep sa se impartaseasca, iar eu intru in biserica sa caut anafura. Pana cand ies, afara incepuse Sfanta Impartasanie pentru credinciosi. Oameni cu mainile ridicate, sa atinga norul abia vizibil, ca un fum, care apare si dispare din reflectoare, mai ales catre partea dreapta a scenei, plimbandu-se parca exct in zonele in care preotii impartasec. Legatura dintre potire si Nor devine deja evidenta pentru toata lumea! Conform relatarilor lor, unii dintre cei care ridicasera mainile in speranta ca Norul ii va atinge, dau slava lui Dumnezeu, pentru ca simtisera fie picaturi de apa, ca o roua, pe maini, fie furnicaturi, fie miros de mir care persista, sau doar o boare racoroasa…

Mai tarziu, in autocar, maica – cea care s-a aflat exact sub nor la momentul aparitiei acestuia, dupa ce mai intai a observat o Lumina in zona, ne-a oferit cea mai impresionanta dovada a faptului ca acest Nor este Lumina pura: fotografiile facute de ea chiar de sub nor, pozand direct catre acesta, arata particule clare de lumina alba, nesesizabile cu ochiul liber, dar foarte dense ( si ea a vazut tot doar un fel de ceata, un fum…). De altfel, comentand aceste relatari, Parintele Roman, ghidul nostru, ne spunea ca Lumina a fost prezenta intotdeauna, in toate aparitiile Mantuitorului nostru, de la nasterea Sa in pesterea din Bethleem (care s-a umplut de Lumina sfanta), pana la momentul Inaltari sale la Cer! Fie ca Sfanta Lumina a Taborului sa ne curete si sa lumineze si sufletele noastre, pregatindu-ne pentru mantuire! Amin.

Maria Chirculescu, Miriam Turism / Israel

 

MARIA CHIRCULESCU
Director agentie de turism
Ag. MIRIAM TURISM
Poiana Sarata Nr 244, Jud Bacau
Licenta tour-operator nr 4270/2010
Tel: 0723.645.180 sau 0234.337.990

.

03 August 2016

Vizualizari: 8126

Voteaza:

Norul de pe Muntele Tabor 5.00 / 5 din 3 voturi. 3 review utilizatori.

Comentarii (3)

  • Radu AlexandruPostat la 2016-08-03 02:19

    Vorbind despre lumina de pe Tabor, Sfântul Grigorie Palama spunea: "Este lumina necreată, neapusă şi neînvinsă şi transcende orice timp şi veac şi aceasta este, socotesc, moştenirea celor mântuiţi". Creştinii vremurilor noastre care ajung pe Muntele Tabor, de praznicul Schimbării la Faţă după calendarul neîndreptat, sunt martorii unei minuni ce aminteşte de momentul Schimbării la Faţă a Mântuitorului: pogorârea peste biserica ortodoxă de pe munte a unui nor deosebit. Aceasta se adaugă celorlalte două minuni care se petrec în Ţara Sfântă: Sfânta Lumină de la Mormântul Domnului şi întoarcerea apelor Iordanului spre izvor, de Bobotează. În noaptea de 18 spre 19 august, pe Muntele Sfânt al Taborului, în momentul în care începe Sfânta Liturghie, coboară asupra Mănăstirii ortodoxe "Sfântul Prooroc Ilie" de aici un nor luminos care nu are caracteristicile unui nor obişnuit. În momentul în care începe Privegherea, din vârful muntelui se vede pe cerul întunecat dinspre Nazaret, la o distanţă mare, o formaţiune noroasă portocalie ce vine aproape perpendicular spre biserică, unde rămâne până la miezul nopţii, sub forma unor limbi portocalii întunecate. La momentul Heruvicului, norul luminos ajunge deasupra Taborului, capătă diferite forme, din el desprinzându-se fâşii, mingi rotunde, lunguieţe etc., ce ajung chiar deasupra turlei bisericii. Norul, ca o pară de foc, cu miros nepământean Fenomenul este perceput şi descris diferit de credincioşii pelerini, martori ai minunii. Ceea ce este relatat deopotrivă de toţi este faptul că în clipele acelea se răspândeşte în aer un extraordinar miros de tâmâie, care nu este însă tămâie de răşinoase, ci "o combinaţie de conifere orientale, cu tămâie naturală, din răşina pomului". În 1993, câteva maici şi doi pelerini ruşi descriau astfel minunea pe care o văzuseră: "Norul a coborât chiar deasupra mănăstirii şi, deodată, din cer, a început să ţâşnească foc plin de har, ca de Înviere, însă mult mai mult. Pe neaşteptate, întregul acoperiş al mănăstirii s-a umplut de foc, apoi focul s-a întins la copaci şi sub formă de limbi de lumină a ieşit din nor şi a cuprins mulţimea. Această minune a Focului Sfânt a continuat vreme de două ore. În zori, totul a dispărut, lăsându-ne într-o stare de inspiraţie şi teamă duhovnicească neobişnuite". Maici românce de la această mănăstire au relatat şi ele unor ziarişti din ţară despre minunea norului, cam în acelaşi termeni: "Dintr-odată, cerul s-a deschis ca o carte, norul a început să vină maiestuos şi, pe măsură ce se apropia, cobora încet pe munte. Şi ajungea să atingă aproape pământul. Nu bătea vântul, nu era nici o adiere, iar luna strălucea plină. În două minute, nu se mai vedea o stea pe cer. Atât de dens era norul". Un alt pelerin spunea şi el: "Cuvintele sunt extraordinar de mici ca să exprimi ce simţi când bucăţile acelea ca de vată vin şi le atingi cu mâinile, le simţi pe chip. Ai vrea să te urci pe acea bucată şi să pleci, să nu te mai intereseze nimic". Miracolul, confirmat de oamenii de ştiinţă Mulţi necredincioşi spun că norul este doar o vedenie a creştinilor sau chiar o şarlatanie pusă la cale de oameni cu interese turistice. Numai că fenomenul în sine a fost cercetat de o echipă de oameni de ştiinţă, iar concluzia lor este fermă: evenimentul este miraculos. Astfel, o echipă de cercetători meteorologi israelieni şi ruşi a analizat mai multe teme privind semnele miraculoase din Ţara Sfântă. Omul de ştiinţă rus Serghii Mirov, unul dintre participanţii la această cercetare, a dat publicităţii la începutul acestui an rezultatul cercetărilor lor, subliniind că norul apare numai în zona mănăstirii ortodoxe, doar în ziua praznicului Schimbării la Faţă. El a relatat că atunci "o sferă luminoasă de ceaţă îi înconjoară pe credincioşi, după care norul apare deasupra crucii bisericii, crescând în dimensiuni, şi coboară peste credincioşi, acoperindu-i şi înconjurându-i într-o umezeală". Cercetătorii au concluzionat că această ceaţă nu poate fi generată de aerul uscat şi la o astfel de temperatură şi, ca atare, fenomenul nu poate fi încadrat decât în categoria miracolelor. Evanghelistul Matei vorbeşte despre nor Despre momentul Schimbării la Faţă a Mântuitorului, în pericopa evanghelică referitoare la această sărbătoare, se arată: "Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi răspunzând Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe; Ţie una şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind ei încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei şi iată glas din nor zicând: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L! Şi auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ce aţi văzut, până când Fiul Omului se va scula din morţi…" (Matei 17, 1-9). Taborul, loc important în istoria biblică Muntele Tabor a jucat un rol important în istoria biblică şi este pomenit de mai multe ori în Sfânta Scriptură. El este menţionat pentru prima oară când Isus Navi împarte Pământul Făgăduinţei celor 12 seminţii ale lui Israel. Apoi Devora, proorociţa şi judecătoarea poporului lui Israel, l-a ales ca loc pentru bătălia dintre evreii conduşi de Varac şi armata lui Iavin, împăratul Hanaanului. Aici a pustnicit Melchisedec, preotul Dumnezeului celui Preaînalt, iar în zilele celui de-al doilea Templu din Ierusalim, pe vârful Taborului se obişnuia să se aprindă focuri pentru vestirea satelor din nord asupra sărbătorilor şi lunilor noi. Primul care a identificat Taborul cu locul unde Mântuitorul S-a Schimbat la Faţă a fost Origen (†251), apoi, în secolul IV, Sfinţii Chiril al Ierusalimului, Epifanie al Ciprului şi Fericitul Ieronim vor spune aidoma. Astăzi, pe Muntele Tabor sunt două biserici, cea ortodoxă cu hramul "Sfântul Prooroc Ilie" şi cea franciscană cu hramul "Schimbarea la Faţă a Domnului". Aici se mai află ruinele unor construcţii de apărare de pe vremea lui Josephus Flavius. În secolul al IV-lea, pe platoul din vârful muntelui, Sfânta Împărăteasă Elena a ridicat o biserică în cinstea Schimbării la Faţă a Mântuitorului. Actuala biserică ortodoxă, unde se află şi maici românce, a fost reconstruită în anul 1911. Ea aparţine Patriarhiei Ierusalimului şi este considerată prima mare ctitorie românească din Ţara Sfântă. Pe latura de nord-vest a platoului se află grota lui Melchisedec. (Dumitru Manolache - articol publicat in ziarul Lumina)

  • costel popescu Postat la 2016-08-03 02:03

    Gheron Iosif Isihastul, trăitor în Sfântul Munte Athos, trecut la Domnul în 1959, vorbind despre lumina dumnezeiasca, mărturiseste: „Şi într-o bună zi am avut mai multe trăiri duhovniceşti. Toată ziua plânsesem cu lacrimi amare, iar spre seară, cam pe la apusul soarelui, mă odihneam şi eram epuizat după vărsarea atâtor lacrimi. Mă uitam la Biserica Schimbării la Faţă din vârful muntelui şi, sfârşit de oboseală, îl chemam pe Domnul în rugăciune. Şi deodată, parcă un vânt tare s-a stârnit, bătând în direcţia mea. Dintr-odată, sufletul mi s-a umplut de o mireasmă de nedescris, iar inima a început să rostească rugăciunea lui Iisus de la sine, ca un ceasornic. M-am ridicat atunci, plin de har şi de o imensă bucurie, şi am intrat în chilie, iar aplecându-mi bărbia în piept, am început a rosti rugăciunea. Şi de-abia am spus-o de câteva ori, că am avut o minunată contemplare a lui Dumnezeu. Deşi eram în chilie cu uşa închisă, parcă mă aflam în cer, într-un loc minunat, într-o deplină pace şi linişte sufletească. Odihnă deplină. Mă gândeam doar atât: Doamne, nu mă lăsa să mă întorc în lume, în viaţa cea plină de suferinţă, ci lasă-mă să rămân aici. Apoi după ce m-am odihnit după voia Domnului, mi-am revenit în sine, aflându-mă iar în peşteră.“

  • Andrei PanaitPostat la 2016-08-03 01:57

    "Asemenea unui om care, urcand pe munte, daca intra intr’un nour vartos, i se taie vederea restului lumii, tot asa si acest nour luminos, nefiind altceva decat lumina si suflarea Duhului Sfant, Care cu venirea Sa cea Dumnezeiasca si de nesuferit a rapit pe Apostoli in lumea Luminii celei nezidite, netrecatoare, neapuse, neschimbate, netarmurite, cea mai presus de ceruri, a taiat de la ei simtirea chipurilor celor trecatoare ale acestei lumi, in asa masura, cat si pe Insusi Hristos, de acum ei nu-L mai vedeau dupa trup (cf. 2 Cor. 5:16). Astfel, dusi de Duhul Sfant intru vederea Dumnezeirii de nedescris a lui Iisus Hris­tos, in acelasi ceas ei au auzit glasul cel nematerialnic si de neajuns al Tatalui: Acesta este Fiul Meu cel iubit (Mt. 17:5). Acesta a fost momentul cel mai inalt al intamplarii de pe Thavor." Parintele Sofronie Saharov

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE