Cinstirea Sfantului Apostol Andrei la Roma

Cinstirea Sfantului Apostol Andrei la Roma Mareste imaginea.

Sfântul Apostol Andrei, Apostolul românilor, a fost cinstit de timpuriu nu numai în teritoriile pe care le-a încreştinat, ci şi la Roma, oraşul Sfântului Apostol Petru. Această evlavie este demonstrată şi de numeroasele biserici care i-au fost închinate în decursul veacurilor.

Sfântului Apostol Andrei, care după tradiţie a înfiinţat tronul episcopal de la Constantinopol şi a murit ca martir la 30 noiembrie, răstignit pe crucea care-i poartă numele, i-au fost închinate în decursul veacurilor nu mai puţin de 20 de biserici doar la Roma.

Prima dintre aceste biserici a fost ridicată de către consulul Junius Bassus în palatul său de la Esquilin. Despre această construcţie se ştie că a fost sfinţită de către papa Simpliciu (468-483), având denumirea de "S. Andreas iuxta sanctam Mariam" sau "iuxta Praesepe", potrivit lui Wilm Sanders (Andreas, Apostel der Ökumene zwischen Ost und West).

O a doua biserică închinată Sfântului Andrei a fost ridicată spre sfârşitul secolului al V-lea şi începutul secolului al VI-lea, în timpul papei Symmachus. Aceasta era situată în partea estică a celor două rotonde, care au fost ridicate cu rolul de mausoleu imperial, la sud de biserica închinată Sfântului Petru. Prin urmare, din această perioadă care marchează sfârşitul antichităţii romane se păstrează o construcţie arhitectonică care atestă cinstirea Sf. Apostol Andrei, alături de fratele său, Sf. Petru.

Răspândirea evlaviei la Sfântul Andrei
O răspândire remarcabilă a cultului Sfântului Andrei în Cetatea Eternă se poate remarca în timpul Sfântului Grigorie cel Mare (590-604), episcopul Romei. Provenind din familia senatorială a Anicierilor, Grigorie a moştenit de la tatăl său, Gordianus, un palat pe Clivus Scauri. Încă din perioada în care era prefect al Romei, după moartea tatălui său, între 574 şi 575, Grigorie a modificat palatul, transformându-l într-o mănăstire, în care a introdus regula Sfântului Benedict de Nursia. Grigorie a închinat această mănăstire Sf. Apostol Andrei. După ce totul a fost pregătit, el însuşi a devenit călugăr acolo. Chiar şi în perioada în care a fost episcop al Romei, Grigorie a locuit tot în această mănăstire.

Evlavia lui Grigorie pentru Sfântul Andrei a crescut şi mai mult între anii 579 şi 586. La Constantinopol, în Biserica Sfinţilor Apostoli, se găseau şi moaştele Sf. Andrei, alături de cele ale Sf. Evanghelist Luca, pe care Grigorie a putut să le venereze. Chemat înapoi la Roma în anul 586, Grigorie s-a aşezat din nou în mănăstirea pe care o închinase Sf. Andrei. După moartea lui Grigorie cel Mare şi venerarea lui ca sfânt, biserica închinată până atunci Sf. Andrei a primit numele fostului episcop de Roma. Doar un oratoriu, înfiinţat în acelaşi palat moştenit de la tatăl său, a păstrat numele Sf. Andrei, acesta adăpostind astăzi două fresce importante pictate de Domenichino şi Reni.

Cinstire şi mai mare în timpul cruciaţilor
Astăzi există la Roma câteva biserici şi capele despre care se crede că au fost închinate Sf. Apostol Andrei, deşi argumentele istoricilor şi arheologilor sunt contradictorii. Totuşi, un lucru este cert: în timpul cruciaţilor a crescut şi mai mult veneraţia pentru fratele Sfântului Petru, Apostolul Andrei. Drept urmare a eşuării cruciadei a IV-a, cruciaţii conduşi de dogele Pietro Dandolo au cucerit şi prădat Constantinopolul în anul 1204. Astfel, în anul 1208, cardinalul Petru de Capua a dus relicvele Sf. Andrei la Amalfi, în golful de Sorrent. După purtarea moaştelor aici, localitatea Amalfi a devenit un important centru de pelerinaj, mulţi locuitori romani mergând să se închine acolo.
O dovadă notabilă pentru cinstea acordată Sf. Andrei în acea perioadă se găseşte în basilica din Lateran, despre care se ştie că a fost catedrala episcopului Romei până în timpul schismei papale de la Avignon (1309-1376). Ridicată de către împăratul Constantin ca "mater et caput omnium ecclesiarum urbis et orbis", basilica a cunoscut diverse modificări, una dintre ele făcută la sfârşitul secolului al XIII-lea. Într-unul dintre mozaicele executate atunci, alături de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care şi-au găsit sfârşitul la Roma, mai este reprezentat doar un singur apostol: Sf. Andrei. În secolul al XVII-lea, vechea basilică a cunoscut o etapă de adaptare la stilul baroc, prin proiectele arhitectului Borromini. Aici au fost aşezate în jurul anului 1700 mai multe statui de dimensiuni foarte mari dedicate Sfinţilor Apostoli. Între aceste statui se remarcă şi una foarte reuşită a lui Rusconi, în cinstea Sfântului Apostol Andrei.

Aducerea moaştelor Sfântului Andrei la Roma
Este cunoscut faptul că în anul 357 moaştele Sfântului Andrei au fost aduse din Patras (locul unde cunoscuse martiriul) la Constantinopol, din dorinţa împăratului Constanţiu. Doar capul Sfântului Andrei a rămas la Patras până în anul 1453, când a avut loc căderea Constantinopolului. Unul dintre cei care au supravieţuit măcelului, despotul Toma, s-a refugiat împreună cu familia sa în insula Corfu. Trecând apoi prin Patras, Toma a luat cu el şi capul Sf. Andrei, plecând apoi spre Italia. Aici l-a dăruit papei Pius al II-lea, cunoscutul umanist cu numele laic de Enea Silvio Piccolomini (1458-1464). După o procesiune care a trecut din Ancona pe la Podul Milvius (unde şi astăzi se păstrează o biserică în cinstea Sf. Andrei), capul Sf. Andrei a fost întâmpinat de către populaţia Romei cu ramuri de finic şi cu lumânări, înainte de a fi depus de către papă la mormântul (confessio) Sf. Petru. Ceva mai târziu, acelaşi papă a lăsat să fie săpată o nişă specială în Biserica Sf. Petru, unde a aşezat capul sfântului.

O ultimă etapă a creşterii evlaviei faţă de Sfântul Andrei în oraşul Roma s-a desfăşurat în secolul al XVI-lea, prin ridicarea bisericii cu numele "San Andrea della Valle". Începută de către familia romană della Valle în anul 1591, biserica a fost finalizată şi sfinţită în anul 1650. Cupola acestei biserici este cea mai mare din Roma, după cea a basilicii închinate Sf. Petru. Renovată din temelii prin anii â80 ai secolului trecut, cu ajutorul Arhiepiscopiei de Köln, al cărui arhiepiscop a fost cardinal titular al acestei biserici, construcţia este considerată astăzi ca fiind una dintre cele mai frumoase din Roma.

"Cetăţenie de onoare" pentru Sfântul Andrei
Într-una din zilele anului 1848, populaţia Romei a fost şocată, aflând de dispariţia capului Sf. Andrei din Basilica Sf. Petru. La ceva vreme după acest furt, racla cu capul sfântului a fost găsită în partea vestică a Gianicolului (Janiculus), astăzi găsindu-se pe acel loc o statuie a Sf. Andrei crucificat. Ea a fost reaşezată în Basilica Sf. Petru, unde a rămas până la jumătatea secolului al XX-lea. În anul 1964, papa Paul al VI-lea a hotărât să restituie grecilor capul sfântului.

Prin această restituire făcută bisericii din Patras, eveniment cu mare însemnătate pentru istoria bisericească, nu s-a pierdut însă evlavia pentru marele apostol în vechea urbe de pe Tibru.

În documentul emis la data de 26 septembrie 1964, în limbile greacă şi latină, prin intermediul cardinalului Augustin Bea, preşedintele Secretariatului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, papa Paul al VI-lea îşi exprima dorinţa ca relicva care va fi returnată locului unde Sf. Andrei şi-a găsit sfârşitul să păstreze legătura cu oraşul Sfântului Petru printr-o "cetăţenie de onoare".

Drd. Alexandru Nan
Sursa:ziarullumina.ro

29 Noiembrie 2015

Vizualizari: 351

Voteaza:

Cinstirea Sfantului Apostol Andrei la Roma 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE