Cuvantul Preafericitului DANIEL, la sarbatoarea Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou

Cuvantul Preafericitului DANIEL, la sarbatoarea Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou Mareste imaginea.

SFINTII – PRIETENI AI LUI DUMNEZEU SI AI CREDINCIOSILOR

Cuvantul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la sarbatoarea Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor, duminica, 27 octombrie 2013:

Sarbatoarea Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou a devenit hramul cel mai popular al Catedralei patriarhale, desi hramul istoric, Sarbatoarea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, a fost randuit de ctitorul ei, domnitorul Constantin Serban Basarab, inca de la inceputul zidirii bisericii, in anul 1656.

Anul acesta 2013, an omagial al Sfintilor Imparati Constantin si Elena, legatura intre cele doua hramuri ale Catedralei Patriarhale a fost mult mai profunda si mai evidenta; sfintii ocrotitori ai Catedralei Patriarhale fiind mari rugatori si marturisitori ai lui Hristos, in timpuri si locuri diferite.

Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi (sau Basarabov, un sat din sudul Dunarii, aproape de orasul Ruse din Bulgaria de azi) era vlah (roman) de neam si a trait in veacul al 13lea, in timpul Imperiului de la Tarnovo (1185-1396), intemeiat de romani si de bulgari, sub conducerea fratilor Petru si Ioan Asan, romani de neam (vezi Pr. prof. Mircea Pacurariu, „Sfinti daco-romani si romani”, Iasi, 2007, pp. 252-256).
Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou a fost mai intai pastor; pastea oile sau vitele satenilor pe camp si se ruga, impartind celor saraci o parte din ceea ce primea de la satenii ale caror vite le pastea. Era atat de sensibil si de milostiv in sufletul sau, incat se spune ca ani dea randul sa pocait si a plans pentru ca din greseala a calcat cu piciorul pe un pui de pasare si la strivit.

Vedem cata finete, cata delicatete, cum spunea Parintele Staniloae, exista in Sfinti, in oamenii care, prin post si rugaciune, sau eliberat de violenta, de porniri patimase, de apucaturi egoiste si s-au impartasit de iubirea milostiva a lui Dumnezeu, Cel milostiv, Care iubeste pe toti oamenii si intreaga lume facuta de El. Mai tarziu, pastorul evlavios si milos a devenit monah intro manastire, iar apoi a vietuit ca pustnic intro pestera, langa raul Lom, in post si rugaciune. Mai stim despre el ca atunci cand sia simtit sfarsitul aproape, sa asezat intre doua lespezi de piatra, care simbolizau sicriul, iar apoi sia dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, in singuratate, neavand pe nimeni la moartea sa, decat o multime nevazuta de ingeri. Mai tarziu, trupul sau neputrezit a fost descoperit in chip minunat si a inceput sa fie cinstit in satul Basarabov si in tot tinutul acela. Traditia spune ca unul dintre domnitorii Basarabi ai Tarii Romanesti a construit o biserica in satul Basarabov, intru cinstirea Sfantului Cuvios Dimitrie. Incepand cu anul 1774, moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou se afla in aceasta Catedrala din Bucuresti.

Prezenta moastelor Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou in centrul orasului Bucuresti da marturie in fiecare veac despre harul si binecuvantarea pe care Dumnezeu le daruieste prin sfintii Sai celor ce se roaga Lui cu credinta. Pelerinajul si faptele minunate petrecute la racla cu moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, Facatorul de minuni, au fost o constanta de-a lungul timpului.

Astfel, Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou a aparat de multe ori cetatea Bucurestilor de primejdii si rautati. De pilda, in anul 1814, in vremea domnitorului Ioan Voda Caragea (1812-1818), orasul a fost cuprins de o puternica epidemie de ciuma. La cererea domnitorului, au fost scoase moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou in procesiune, ocolind orasul si facand rugaciuni de mijlocire catre sfant, pentru izbavirea de ciuma. Incepand din acea zi, ciuma a incetat sa mai faca noi victime.

In anul 1827, in vremea domnitorului Grigore Ghica al IV-lea (1822-1828), dupa o seceta indelungata foametea ameninta orasul si imprejurimile. Lipsiti de orice ajutor, oamenii au nadajduit iarasi in rugaciunile Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou si in mila lui Dumnezeu. Astfel, dupa ce a fost scoasa in procesiune racla cu cinstitele sale moaste si purtata pe umeri de catre preoti prin tot orasul, Dumnezeu a daruit ploaie din belsug, spre folosul oamenilor si al animalelor.

In anul 1831, orasul Bucuresti aproape s-a pustiit din cauza epidemiei de holera, care a ucis o multime de oameni, iar pe altii i-a fortat sa paraseasca capitala Munteniei, aflata sub administratie militara rusa, ca si Moldova, in timpul razboiului ruso-turc din anii 1828-1829.

In ziua de 15 septembrie 1831, moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou au fost duse de calugarii slujitori ai Catedralei mitropolitane pe Campia Filaret (Parcul Carol I de astazi), unde, generalul Pavel D. Kiseleff, presedintele Divanului Tarii Romanesti, a organizat o mare procesiune religioasa, cu prezenta autoritatilor militare ruse, dar si a monahilor, preotilor si credinciosilor, care nu parasisera orasul. Aici s-au rostit rugaciuni fierbinti pentru incetarea molimei si izbavirea orasului. Potrivit marturiilor istorice, din ziua de 15 septembrie si pana la inceputul lunii octombrie 1831, numarul mortilor, care pana atunci atingea un total de 160 pe zi, a scazut repede, stingandu-se molima.

In a doua parte a secolului 20, regimul comunist ateu a incercat in mai multe randuri mutarea resedintei si a Catedralei patriarhale de pe istoricul Deal al Mitropoliei, deoarece partidul comunist ateu era deranjat de evlavia multimilor de credinciosi care veneau sa se inchine la moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, manifestare considerata de atei ca fiind o traditie retrograda, care nu tine cont de progresul socialist din societate. Astfel, in toamna anului 1989, conducerea comunista a tarii a interzis organizarea hramului Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou la Catedrala patriarhala, fixand, pentru aceeasi data de 27 octombrie 1989, o sesiune de lucru a Marii Adunari Nationale, in cladirea de alaturi.

Supus presiunilor si amenintarilor, vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist a transferat racla cu moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou la o alta biserica, si anume la biserica „Sfantul Nicolae - Vladica“, in vecinatatea Catedralei patriarhale. Insa, la doar doua luni dupa aceasta umilire a Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, in decembrie 1989, regimul comunist ateu a cazut cu rasunet mare, iar oamenii bucurosi cantau pe strazile Bucurestiului: „Cu noi este Dumnezeu!”. Intre timp, cladirea in care comunistii organizau altadata sesiunile Marii Adunari Nationale a fost data in folosinta Bisericii si a devenit in anul 1996 Palatul Patriarhiei, iar in anul 2007, la 27 octombrie, chiar de sarbatoarea Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, a fost infiintat aici Centrul de Presa BASILICA al Patriarhiei Romane, care, prin intermediul Radioului si Televiziunii TRINITAS, transmite zilnic Sfanta Liturghie si Vecernia din Catedrala patriarhala unde se afla moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, spre bucuria a milioane de credinciosi ortodocsi romani din tara si din diaspora.

Vazand lucrarea sfintilor in viata oamenilor, putem spune si noi impreuna cu Psalmistul: „Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Lui” (Psalmul 67, 36).

Iubiti credinciosi,

Binecuvantarea si bucuria pe care ni le daruieste sarbatoarea Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou sporesc si mai mult anul acesta, 2013, prin aducerea din Grecia, de catre Inaltpreasfintitul Parinte Dionisie, al Mitropoliei apostolice a Corintului, a doua odoare sfinte, si anume icoana Sfintilor Imparati Constantin si Elena, care contine o parte din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, pe Care Hristos S-a rastignit, si o particica din moastele Sfintei Imparatese Elena, Mama Imparatului Constantin, precum si icoana istorica si facatoare de minuni a Sfantului Constantin cel Mare, in care Sfantul Imparat este reprezentat calare pe cal alb, in momentul cand i s-a aratat pe cer, in lumina, semnul Sfintei Cruci, insotit de cuvintele „In acest semn vei invinge”, in ziua de 28 octombrie 312, inaintea bataliei de la Pons Milvius sau Podul Vulturului, langa Roma.

Totodata, in aceasta comuniune a sfintilor, au fost aduse de la Manastirea Caldarusani de langa Bucuresti moastele Sfantului Mare Mucenic Artemie.

Sfantul Mare Mucenic Artemie, ale carui moaste se afla acum pe Colina Bucuriei, a fost general de armata si prieten al Sfantului Imparat Constantin cel Mare, dar si martor la toate marile infaptuiri ale acestuia. Sfantul Artemie a vazut pe cer semnul Crucii in ajunul luptei de la Podul Vulturului (Pons Milvius), in anul 312, si a insotit-o pe Sfanta Elena in pelerinajul acesteia in Tara Sfanta (in anul 326), fiind de fata la aflarea Lemnului Sfintei Cruci. Din incredintarea imparatului Constantiu (337-361), fiul lui Constantin cel Mare, Sfantul Artemie a adus la Constantinopol moastele Sfintilor Apostoli Andrei, Luca si Timotei. Apoi a fost numit guvernator al Egiptului (360), unde a luptat impotriva idolatriei. Sfantul Artemie a suferit moarte martirica in anul 362, pentru ca a mustrat pe imparatul Iulian Apostatul, care se lepadase de Hristos si prigonea pe crestini. Sfintele sale moaste au fost binecuvantate cu darul minunat al vindecarii de boli. Astazi, fragmente din moastele sale se afla la Manastirea Kostamonitou, din
Sfantul Munte Athos, dar si in Romania, la Manastirea Caldarusani.

Iubiti pelerini,

Toti acesti minunati sfinti aflati in comuniune de rugaciune in aceste zile la Catedrala patriarhala din Bucuresti au in comun sfintenia ca dar al Sfantului Duh pe care l-au cultivat prin credinta statornica si vietuire sfanta, precum si dragostea pentru cinstita si de viata facatoare Cruce a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Astfel, langa moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, care „luand Crucea a urmat lui Hristos”, se afla depusa spre inchinare icoana Sfintilor Imparati Constantin si Elena, reprezentati cu Sfanta Cruce intre ei, continand si fragmente din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, intrucat Sfantul Imparat Constantin a descoperit Crucea, ca semn de lumina, pe cer (in anul 312), iar mama sa, Elena, a descoperit Crucea de lemn in pamant, la Ierusalim (in anul 326), chemandu-ne astfel si pe noi sa urmam lui Hristos Cel Rastignit si Inviat, purtand fiecare crucea vietii sale, cu nadejdea mantuirii, a vindecarii de boli si a eliberarii din nevoi si din necazuri.

Raspunzand chemarii smerite a Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, care aduna aici, pe Colina Bucuriei, in comuniune de rugaciune, credinciosi pelerini din toata tara, intelegem impreuna cu toti sfintii ca lumina Crucii uneste cerul cu pamantul in iubirea infinita si eterna a lui Hristos pentru lume.

De aceea, pentru a putea purta crucea multor suferinte si incercari din vremea noastra si a simti ajutorul lui Hristos Cel Rastignit si Inviat este necesar sa ne intarim in credinta, sa sporim rugaciunea si sa savarsim faptele bune. In acest sens, pelerinajul nostru la moastele sfintilor poate fi un moment de innoire si de imbogatire sufleteasca pentru toti.

Pelerinajul este un eveniment spiritual pentru toti care participa la el cu credinta, evlavie si dragoste de Dumnezeu si de Biserica. Intr-un loc de pelerinaj gasim nu numai ceea ce ofera locul, adica sfanta biserica, sfintele moaste si sfintele slujbe, ci si ceea ce aduc cu ei pelerinii fiecare in parte si toti laolalta, si anume evlavia lor, ravna lor, rabdarea lor, cumintenia lor, felul lor de a fi si de a se intalni cu Dumnezeu si cu oameni diferiti, unii care nu s-au cunoscut intre ei niciodata pana acum. Asadar, hramul si pelerinajul de hram pot fi un eveniment de intarire a credintei, de improspatare a rugaciunii, de cunoastere a altor persoane decat cele pe care le intalnim zilnic in parohie, in manastire sau in localitatea de unde venim fiecare dintre noi. Pelerinajul este calatorie fizica si spirituala. Calatoria fizica este o deplasare, uneori obositoare si costisitoare, dintr-un loc in altul; cea spirituala este mutare interioara a sufletului de la o stare spirituala la o alta stare spirituala. Daca aceasta mutare sau calatorie spirituala este un urcus sau o elevatie duhovniceasca, atunci pelerinajul se transforma din oboseala in sarbatoare si din cheltuiala materiala intr-un castig spiritual.

In acest inteles, depinde mult de pelerini si de cei care ii primesc daca oboseala devine sarbatoare de suflet, si cheltuiala devine castig duhovnicesc.

Sa ne rugam impreuna Sfintilor Imparati Constantin si Elena, Sfantului Mare Mucenic Artemie si Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou sa ne intareasca in credinta, in speranta si in dragoste fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri; sa mijloceasca inaintea Preasfintei Treimi ca sa daruiasca pace si intelegere intre persoane si popoare, sa inmulteasca armonia in familie si in societate, sa daruiasca tuturor sanatate si bucurie!

Iata de ce, in aceste zile de mare binecuvantare si de multa bucurie, aducem mai intai multumire lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care El ni le daruieste prin sfintii Lui, cei ce aduna persoane si popoare in iubirea milostiva a Preasfintei Treimi.

De asemenea, multumim Preafericitului Parinte Ieronim, Arhiepiscopul Atenei si al intregii Elade, pentru binecuvantare, iar Inaltpreasfintitului Parinte Dionisie, Arhipastorul Mitropoliei Apostolice de Corint si clericilor care-l insotesc, pentru bunavointa si osteneala, intrucat Inaltpreasfintia Sa a raspuns cu multa dragoste evlaviei romanilor ortodocsi fata de Sfintii Imparati Constantin si Elena, in acest an omagial inchinat lor.

Multumim si tuturor ierarhilor romani care au fost prezenti la primirea sfintelor icoane aduse din Grecia in data de 24 octombrie si celor care astazi, 27 octombrie, au savarsit Sfanta Liturghie la sarbatoarea Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou.

Va felicitam pe toti, iubiti credinciosi pelerini, pentru marea evlavie si multa rabdare pe care le-ati aratat, si ne rugam Preamilostivului Dumnezeu sa va rasplateasca ravna si osteneala cu darurile Sale cele duhovnicesti si mantuitoare, cu sanatate si fericire, pace si bucurie, ajutor in familie si in activitate, cu ani multi si binecuvantati, pentru a spori in credinta si in iubire crestina, in sfintenie si fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi, spre bucuria sfintilor si spre dobandirea mantuirii! Amin.

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Sursa: basilica.ro

27 Octombrie 2013

Vizualizari: 633

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE