Sfantul Grigorie Teologul

Sfantul Grigorie Teologul Mareste imaginea.

Sfantul Grigorie Teologul - Vulturul ranit

Iubiti frati si surori intru Domnul

Pe data de 25 ianuarie, Biserica praznuieste trecerea la Domnul a unuia dintre sfintii care au teologhisit dumnezeieste taina Treimii, Sfatul Grigorie de Nazianz (Teologul), intr-o vreme in care Biserica Rasaritului se afla in plina furtuna, provocata de erezia ariana. Spuneam intr-un cuvant anterior ca sfintii sunt acei oameni alesi si bineplacuti lui Dumnezeu pentru ca s-au consacrat intru totul slujirii Lui.

Ei bine, sfantul despre care v-om vorbi nu este numai un prieten al lui Dumnezeu, ci a depasit aceasta limita, ajungand sa-l coboare pe Mantuitorul Hristos in mijlocul lumii, pentru a ni-l prezenta dupa fiinta Sa ca om adevarat si Dumnezeu adevarat. Sa ne facem la fel cu Hristos, Zicea Sf. Grigorie, fiindca El S-a facut la fel cu noi. Sa ne facem dumnezei pentru El, fiindca si El S-a facut om pentru noi; a luat asupra-si ceea ce era mai rau, ca sa dea ce este mai bun; S-a saracit, ca sa ne imbogatim noi prin saracia Lui; a luat chip de rob, ca sa dobandim noi libertatea; S-a coborat El, ca sa ne inaltam noi; a fost ispitit El, ca sa biruim noi; a fost necinstit El, ca sa ne slaveasca pe noi; a murit El, ca sa ne mantuiasca; S-a inaltat ca sa traga la El pe cei care zaceau jos, in decaderea adusa de pacat. De aceea permiteti-mi , ca prin cuvintele mele neinsemnate sa va prezint pe unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii noastre.

Drept maritori crestini

Sfantul Ierarh Grigorie Teologul (329-390), cunoscut si ca Grigorie de Nazianz, a fost un mare Sfant Parinte si invatator al Bisericii. Praznuirea lui se face in aceasta zi de 25 ianuarie, iar la 30 ianuarie, la praznicul Sfintilor Trei Ierarhi, si sfantul Grigorie Teologul este comemorat de Biserica, impreuna cu sfintii Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur.

S-a nascut in anul 329, dintr-o familie instarita si credincioasa din Arianz, langa cetatea Nazianz, in regiunea Capadocia (Asia Mica, azi Turcia). Parintii sai au fost Grigorie, un barbat de credinta pagana, care s-a casatorit cu Nona o femeie foarte credincioasa, ce se tragea din familie de crestini. Aceasta l-a adus pe Grigorie tatal pe calea credintei. Nona isi dorea mult un copil de parte barbateasca si s-a rugat staruitor lui Dumnezeu cu fagaduinta ca pe cel nascut il da in slujba Celui de Sus. Si in vis i-a fost aratat chipul copilului si numele pe care-l va purta acesta, intocmai cum ingerii au vestit nasterea altor prunci alesi, Mantuitorul Hristos, Sfantul Ioan Botezatorul.

Pruncului i-a fost dat numele tatatului sau, precum a fost aratat in vis, acesta era extrem de iscusit, istet, destept si dornic de carte. Nona a mai nascut alti doi copii, Chesarie si Gorgona, iar toti copii au fost crescuti in aceeasi credinta si invatatura de carte.

Invataturile elementare Sf. Grigorie le primeste in casa parinteasca, in Arianz, apoi studiile mai inalte le face la scoala din Cezareea Capadociei, unde cunoaste pe viitorul sau prieten, Vasile. De aici trece in Cezareea Palestinei, bogata prin biblioteca si amintirile unui alt mare scriitor crestin, Origen, apoi studiaza la Alexandria si, in sfarsit, la Atena. Aici va ramane 8 sau 9 ani, pana in anul 358 sau 359 si va studia gramatica, retorica, matematica, filozofia si poezia. Tot aici leaga o stransa prietenie cu Sf. Vasile cel Mare, prietenie ce va dura pana la moarte. Pe langa studiile profane, a folosit timpul si pentru a cerceta si aprofunda adevarurile Sfintei Scripturi.

De la Atena pleaca la Constantinopol, unde il intalneste pe fratele sau, Chesarie, care practica medicina, plecand amandoi spre Nazianz. Aici va primi botezul crestin, dupa care se dedica vietii ascetice. Inca de prin anii 358 si 359, marele lui prieten, Vasile, se nevoia pustniceste in Anisa, aproape de Neocezareea Pontului. De acolo scria si il ruga pe Grigorie sa mearga sa sihastreasca impreuna, precum isi fagaduisera unul altuia la Atena. Lui Grigorie ii parea rau din toata inima, dar nu-si putea tine fagaduinta, care fusese aproape un juramant. Parintii il tineau cu staruinta. Biserica Nazianzului avea trebuinta de marea lui pregatire carturareasca. Iar el?

Se povesteste in marele lui poem biografic (Poeme epice XI, 277-328). Pe cat sporea in cercetarea celor dumnezeiesti, pe atat se incingea razboi inlauntrul lui, fara sa aiba insa dusman. Era tulburat, traia o confuzie ce-l hartuia insuportabil. Ce-o sa faca in viata, cum o sa lucreze duhovniceste, ce rol o sa joace in Biserica? Erau multe ganduri care il macinau pe Grigorie, pe de o parte sa stea in isihie sau sa se intoarca pentru a deveni preot asa cum dorea tatal sau. Isihia il fermeca. Teologia era o indatorire sfanta. S-a luptat mult, cu sine si cu Dumnezeul sau, dar a gasit solutia: va urma calea de mijloc. Intre cei necasatoriti si cei casatoriti, intre sihastri si mireni. Cei dintai se retrag din lume, traiesc o viata aspra si aparte, ingrijindu-se doar de suflet, sunt senini si ganditori. Cei de pe urma traiesc viata cea obismuita, fiind partasi necazurilor lumii, pierzandu-si linistea si ingrrijindu-se de sufletele celorlalti. Cei dintai – vazatori de Dummezeu. Cei de pe urma – faptuitori. Grigorie, urmand calea de mijloc, incerca totdeauna sa ia de la isihasti cele inalte si de la faptuitori iubirea. Asa si-a rezolvat din clipa aceea marea lui problema:o sa ramana necasatorit, insa va lucra in lume, pastorind si teologhisind.

In 360 Vasile il presa tot mai mult pe Grigorie cu rugamintea de a sihastri impreuna, de asta data in mica sihastrie de langa raul Irisului, in Pont. Grigorie a ingaimat un motiv parintilor sai si a fugit in sihastrie. A facut aceasta intr-o zi cand tatal lui ii cerea staruitor sa-l hirotoniseasca preot. Atunci nimic nu l-a mai tinut. A cautat mangaiere in sihastria lui Vasile. S-au indeletnicit insa si cu teologia. Acolo Grigorie a alcatuit Filocalia lui Origen iar Vasile o parte dintre scrierile sale ascetice. Fiecare cerea sfatul celuilalt in orice scria. Zilele petrecute in sihastria Irisului deveneau cele mai fericite din viata lor.

Insa acestea nu au durat prea mult. Doar pana in decembrie 361, cand, si Grigorie si Vasile, au parasit pustia fiindca Biserica ii chema neincetat spre slujire si teologie. Ei nu au putut sa se desfete cat ar fi dorit de iubita lor vietuire ascetica; insa in intreaga lor viata vor trai ascetic.

La sfarsitul lui 361, in decembrie, Grigorie lua drumul intoarcerii. Acasa isi afla tatal adanc cazut pe ganduri. Batranul episcop, parintele lui garbovit, cu barba alba, insa patriarh impunator ii spuse cu gravitate in glas: ,,O sa te hirotonisesc preot, fara amanare. E voia lui Dumnezeu si nu-i ingaduit sa te impotrivesti Lui. Pentru El traim!“

Data precisa a hirotoniei lui nu o stim. Oricum, s-a petrecut intre Craciunul lui 361 si Boboteaza lui 362. N-a indurat insa Taina Preotiei. Cand i s-a dat de catre parintele lui – episcop – „particica” Sfintei impartasanii, s-a cutremurat. A trait o spaima infricosatoare, peste care n-a putut sa treaca. De Boboteaza a plecat la raul Irisului ca vai de el. Acolo a gasit sprijin, la Vasile – care ii era ca un frate – si in multdorita asceza.

In anii 363–364, eparhia era tulburata de erezii. Sfantul Grigorie l-a ajutat pe tatal sau sa restabileasca unitatea ferma in Ortodoxie. Disputele ariene, care au tulburat viata Bisericii in secolul al IV-lea, au cauzat aparitia unei noi erezii, de data aceasta cu privire la persoana Sfantului Duh. Combaterea acestei erezii, cunoscuta sub denumirea de pnevmatomahism, care nega dumnezeirea si deofiintimea Duhului Sfant cu Tatal si cu Fiul, a preocupat pe cei mai reprezentativi teologi ai secolului al IV-lea printre care la loc de cinste se situeaza Parintii capadocieni: Vasile cel Mare si Grigorie de Nazianz. Scrierile lor sunt inestimabile tratate de teologie trinitara valabila in toate timpurile pana astazi.

In anul 372, Sfantul Grigorie a fost ales episcop de Nazianz, in locul tatalui sau, insa nu pentru multa vreme, deoarece se retrage, dupa numai un an, la Seleucia in Isauria, dedicandu-se vietii contemplative. Linistea dupa care tanjea ii este insa intrerupta in 379, cand un grup de credinciosi il solicita sa vina la Constantinopol pentru a reorganiza Biserica de aici, persecutata si distrusa de o serie de imparati si arhiepiscopi arieni. Grigorie accepta aceasta invitatie si timp de doi ani se dedica trup si suflet organizarii Bisericii din Constantinopol, devenind o personalitate de prim rang a cetatii.

Ales episcop al capitalei imperiale, Sfantul Grigorie de Nazianz a combatut pe arienii si pnevmatomahii care-si intarisera pozitiile in Constantinopol in timpul imparatului Valens (364-378) in special prin celebrele cinci Cuvantari teologice rostite in capela „Invierii”, care ere de fapt o casa daruita de una din rudele sale.Aceste cinci Cuvantari teologice ii vor aduce mai tarziu numele de "Teologul", in anul 380, cand imparatul Teodosie isi face intrarea triumfala in Constantinopol.

Ortodocsii isi reprimesc vechile lor proprietati, iar Grigorie este instalat in scaunul patriarhal in Biserica Sf. Apostoli.

In anul 381 a participat la al doilea Sinod Ecumenic, tinut la Constantinopol. Acolo, s-a opus ereziei ariene, sustinand dubla natura, dumnezeiasca si umana a lui Iisus Hristos, precum si misterul Sfintei Treimi, inexplicabil pe cale raționala. Mostenirea sa literara este deosebit de vasta, fara insa a fi si prolifica. De la el nu avem nici un comentariu biblic si nici un tratat dogmatic concis. Cu toate acestea, elementele scripturistice si cele dogmatice se afla in miezul scrierilor sale. Opera sa a fost redactata in proza sau in versuri si cuprinde: Cuvantari, Poeme si Scrisori.

Dupa incheierea lucrarilor Sfantului Sinod, Sfantul Grigorie s-a intors la Nazianz. In anul 383 s-a retras la casa sa natala, dedicandu-se scrisului, pana la trecea sa catre Domnul. A murit probabil la 389 sau 390, in varsta de aproximativ 60 de ani.

Iubiti credinciosi si credincioase,

Suntem in aceasta luna a anului in are facem praznuirea celor mai mari temerari, aparatori ai dreptei credinte, pe care ii are Biserica noastra. Si ma refer aici la Sfintii Capadocieni, precum sfantul Vasile cel Mare, la Sfantul Grigorie Teologul si Sfantul Episcop Bretanion de Tomis, care tot din Capadocia este si care isi desfasoara activitatea in aceeasi perioada cu cei doi pe care i-am pomenit. Trebuie sa nu uitam de Sfantul Antonie cel Mare, de Sfantul Eftimie cel Mare si nici de Sfantul Maxim Marturisitorul. Toti acesti Sfinti nu numai ca au aparat Evanghelia crestina , dar ne-au lasat noua o serie de lucrari, in care este cuprinsa dreapta invatatura despre Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Pe de alta parte aceasta invatatura a lor este completata de modul cum trebuie sa taim in Hristos, cum trebuie sa procedam in aceasta viata pentru a ne apropia de Hristos, sau cum spun Sfintii Parinti, de a trai cu Hristos, in Hristos si prin Hristos.

Asadar, Sfantul Grigorie Teologul a si invatat dar a si trait ceea ce a invatat. Modul lui de traire este unic, deoarece el l-a gasit pe Hristos acolo unde se afla de fapt si anume in fiinta umana. De aceea Sfantul Grigorie a aparat aceasta invatatura despre cele doua firi din persoana lui Hristos, dar si dreapta invatatura despre Duhul Sfant.

Pentru toate acestea se cuvine, dragilor, ca si noi sa-i cantam Sfantului asa: ,, Fluierul cel pastoresc al Teologiei tale a biruit trambitele ritorilor; ca tie, celui ce ai incercat adancurile Duhului, ti s-au adaugat si frumusetile Cuvantului. Ci roaga pe Hristos Dumnezeu, parinte Grigorie, sa mantuiasca sufletele noastre. Amin

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

Despre autor

Marian David preot Marian David

Colaborator
84 articole postate
Publica din 03 Ianuarie 2014

25 Ianuarie 2016

Vizualizari: 2321

Voteaza:

Sfantul Grigorie Teologul 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE