Sfantul Nicodim de la Tismana

Sfantul Nicodim de la Tismana Mareste imaginea.

Sfantul Cuvios Nicodim cel Sfintit de la Tismana
Pe 26 decembrie, in a doua zi de Craciun, Biserica Ortodoxa Romana face pomenirea Sfantului Nicodim de la Tismana, considerat parintele monahismului romanesc. Acesta s-a nascut in jurul anului 1320, in Macedonia. In cele ce urmeaza va prezentam un articol publicat in Ziarul Lumina din data de 28 decembrie 2010, intitulat Mare ctitor de lacasuri sfinte, aparatorul ortodoxiei: Cuviosul Nicodim a trecut cu rugaciunea peste Dunare.



Sfetnic apropiat al domnitorului Mircea cel Batran, Cuviosul Nicodim de la Tismana este promotorul rugaciunii isihaste pe aceste meleaguri. Rolul sau a fost providential pentru consolidarea credintei ortodoxe in fata ofensivei romano-catolice. Cu toate ca este unul din cei mai mari ctitori de lacasuri sfinte din tara noastra, Sfantul Nicodim a ramas emblematic pentru viata Manastirii Tismana care-l praznuieste in fiecare an la data de 26 decembrie.

Originar din sudul Dunarii, din micuta localitate Prilep, nu departe de Manastirea Decani, Sfantul Nicodim s-a nascut in anul 1320 din parinti binecredinciosi si tematori de Dumnezeu, din neamul cneazului Lazar, imparatul slavilor. Perioada copilariei i-a fost marcata de construirea bisericii Manastirii Visoki Decani, ctitoria cneazului Stefan Dusan. Cu toate ca ar fi putut avea o viata lipsita de griji, a ales 'calea cea stramta si cu chinuri' a calugariei. Pe cand avea doar 15 ani, cu ocazia vizitei unor calugari atoniti la Prilep pentru sfintirea bisericii Manastirii Decani (1335), tanarul Nicodim s-a hotarat sa-si aleaga ireversibil destinul.

Promotor al isihasmului romanesc
Experienta lui atonita incepe de la Manastirea Hilandar, unde egumenul l-a primit ca frate. Aici a invatat temeinic limbile greaca si slavona si a studiat scrierile Sfintilor Parinti. Dupa trei ani de ucenicie (1338), a primit ingerescul chip al calugariei sub numele de Nicodim. In anul 1341, a fost hirotonit ierodiacon, iar dupa doi ani ieromonah. Calitatile duhovnicesti deosebite pe care le dobandise intr-un timp foarte scurt i-au determinat pe calugari ca, dupa moartea batranului egumen, sa il aleaga pe evlaviosul Nicodim in scaunul staretiei de la Hilandar. Aceasta ascultare deloc usoara a reusit s-o implineasca fara cusur. A fost un neintrecut gospodar si un bun indrumator al calugarilor, dar si un bun teolog si apologet desavarsit al adevarurilor de credinta.

In secolul al XIV-lea a aparut in Biserica Ortodoxa, si indeosebi in Sfantul Munte, o miscare de renastere teologico-spirituala numita isihasm (de la cuvantul grecesc isihia-liniste). Cei mai de seama reprezentanti ai acestui nou curent teologic au fost: Sfantul Grigorie Palama, Nicolae Cabasila si Sfantul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului. Alaturi de ei a stat cu vrednicie si cuviosul parinte Nicodim de la Hilandar. Cneazul Lazar l-a propus pentru conducerea Bisericii Ortodoxe din Serbia, insa din smerenie a refuzat, retragandu-se in singuratate.

A reprezentat Biserica Sarba la Constantinopol
Contextul istoric in care s-a petrecut venirea sa la nordul Dunarii este strans legat de pericolul impunerii catolicismului, prin invazia austro-ungara. Misiunea sa a inceput cu ridicarea Manastirii Vodita. Sfantul asezamant a fost asezat strategic, in imediata vecinatate a cetatii Severinului, pentru a asigura paza granitei romanesti de la vest. Manastirea a fost inchinata sfantului Antonie cel Mare, fiind sfintita in anul 1372 de catre cuviosul Nicodim. Viata monahala de aici a fost randuita dupa regulile de organizare atonite.

In 1375, cuviosul Nicodim a fost solicitat sa faca parte din delegatia care urma sa mijloceasca pentru Serbia la Constantinopol, in vederea ridicarii anatemei iscate de conflictul dintre cele doua Biserici din 1346, atunci cand Biserica Sarba isi declarase autocefalia. In acest context, Sfantul Nicodim a jucat un rol deosebit de important, fiind apreciat in mod deosebit de catre patriarhul Filotei, care i-a daruit carja sa, precum si particele din moastele sfintilor Ioan Gura de Aur, Ignatie Teoforul si Sfantul Mucenic Teofil, moaste care se afla si astazi la Manastirea Tismana. Tot cu aceasta ocazie, sfantul a fost ridicat de patriarhul Filotei la rangul de arhimandrit. Datorita lui, anatema a fost ridicata si Biserica Sarba recunoscuta ca autocefala.

Ctitoriile Sfantului Nicodim
Dupa ce Vladislav Voda a pierdut Banatul de Severin in fata regatului maghiar, Cuviosul Nicodim a parasit Vodita, construind un altar de lemn pentru inchinare la Gura Motrului.

Cea mai mare ctitorie a sfantului este fara indoiala Manastirea Tismana. A fost ridicata in perioada 1376 - 1378. In legatura cu locul pe care a fost ridicat cinstitul asezamant, ieromonahul Stefan, unul din ucenicii sfantului, afirma: 'In pestera de acolo legenda spune ca era un balaur, care a fost ucis cand Sfantul i-a infatisat crucea cea de plumb pe care o tinea la dansul. Si astfel, inaintea pesterii cele mari, s-a facut intai o biserica din lemn de tisa, dintr-un tis mare, din radacinile caruia s-a facut altarul'.

Lucrarile care incepusera in timpul domnitorului Radu I au fost definitivate in timpul lui Mircea cel Batran, care a gasit de cuviinta sa duca la bun sfarsit 'cele neispravite'. Dupa recucerirea Banatului Severinului de catre voievodul Tarii Romanesti, toate posesiunile Manastirii Vodita au fost acordate Tismanei, obstea administrand acum ambele asezaminte, in regim de samovlastie, dupa randuiala din Sfantul Munte. Cuviosul Nicodim a pastrat legaturi stranse cu tinuturile din sudul Dunarii unde, potrivit traditiei, a mai ridicat alte doua biserici la Vratna si la Manastirita. Tot traditia ii atribuie si intemeierea Manastirii Prislop din Tara Hategului. Aici ar fi luat nastere valorosul sau Tetraevanghel, in perioada 1404 - 1405.

Minunile Sfantului la Tismana
Din cauza unui conflict cu domnitorul Mircea cel Batran, Sfantul Nicodim a parasit Tismana si s-a retras la Prislop (1399 - 1404). Impacarea a venit repede si, in 1406, Mircea il numeste in hrisoavele sale: 'rugatorul domniei mele, popa Nicodim'.

In vremea sederii sale la Tismana, sfantul a facut nenumarate minuni, multe dintre ele regasindu-se si astazi in pictura din pridvorul bisericii manastirii (transformarea fripturii de purcel in pastrav cu ocazia praznicului in cinstea lui Sigismund si a lui Mircea cel Batran; trecerea miraculoasa a Dunarii pe rasa calugareasca, mersul prin foc). Printre acestea se numara si vindecarea fiicei regelui Sigismund al Ungariei care suferea de epilepsie. In urma acestei minunate intamplari, suveranul a renuntat la catolicism si s-a convertit la ortodoxie, luand numele Sfantului Evanghelist Matei.

Cuviosul Nicodim a fost chemat la Domnul in ziua de 26 octombrie 1406, fiind ingropat in mormantul pe care si-l pregatise inca din timpul vietii in pridvorul Manastirii Tismana. Moastele sale s-au pastrat o perioada la Tismana, dupa care au fost ascunse de calugari pentru a nu cadea pe mana necredinciosilor. Momentan la manastire nu se mai gaseste decat degetul aratator de la mana dreapta a Sfantului, alaturi de crucea sa de plumb si toaca in forma de vultur. Desi era considerat sfant inca din timpul vietii, Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat la aproape 600 de ani de la moarte prin hotararea Sfantului Sinod din anul 1955, stabilindu-i-se ca zi de praznuire 26 decembrie.

Sfantul Nicodim si castanul comestibil
In jurnalul de calatorie al patriarhului Macarie de Antiohia, care a vizitat Manastirea Tismana in timpul domniei lui Matei Basarab, se spune ca: 'Sfantul Nicodim sadi pe dealurile din jur vii si paduri de castani care se vad pana astazi'. Insotitorul patriarhului, arhidiaconul Paul de Alep, mai aminteste ca sfantul a construit prima biserica a Manastirii Tismana din lemn de tisa 'cu propria lui mana'.

Specia de castan comestibil, adusa de Sfantul Nicodim de pe Muntele Athos din Grecia, se gaseste raspandit si in alte zone ale tarii. Castanul comestibil este arborele de la care se poate folosi totul in afara de radacina.

„In pestera de acolo legenda spune ca era un balaur, care a fost ucis cand Sfantul i-a infatisat crucea cea de plumb pe care o tinea la dansul. Si astfel, inaintea pesterii cele mari, s-a facut intai o biserica din lemn de tisa, dintr-un tis mare, din radacinile caruia s-a facut altarul”.

Sursa: basilica.ro

.

26 Decembrie 2013

Vizualizari: 1685

Voteaza:

Sfantul Nicodim de la Tismana 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE