Sfantul Nicolae - Puterea binelui

Sfantul Nicolae - Puterea binelui Mareste imaginea.

Puterea binelui

Pe cat sunt de euforice pregatirile si emotionanta asteptarea, pe atat de imperceptibila este vizita Sfantului Nicolae: in toiul noptii, cand toti din casa dorm, atent sa nu faca zgomot, lasand fiecaruia darul potrivit. Punand cele cumparate in ghetele pregatite de copii, parintii isi asuma rolul marelui episcop din Capadocia, cinstit in Orient si Occident deopotriva, practicand binele in varianta lui genuina, adica discreta, anonima.

Campania electorala care se incheie in doar cateva ore ne-a pus in fata unui mod grosolan de insinuare a generozitatii.

Candidatii si partidele lor s-au intrecut in promisiuni: salarii si pensii mai mari, taxe mai mici, reduceri de preturi la medicamente, pavaza impotriva bancilor abuzive etc. Toate acestea au un prim defect major de a fi proiectii, prelungiri verbale ale unor dorinte, de regula fara acoperire. In logica elementara, matematica, nu poti avea recesiune, productivitate scazuta, forta de cumparare mult diminuata, deficite uriase in toate sistemele, de la educatie la sanatate si de la aparare la asigurarile sociale, iar in acelasi timp sa cresti cheltuielile curente. De unde poti lua diferenta, astfel incat sa nu pui tara pe butuci? Din orice perspectiva am privi, dinspre stanga sau dinspre dreapta, vorbele rostite cu patos in campanie nu corespund realitatii.

Comportamentul pseudo-filantropic al politicienilor mai are un defect: mimandu-l inconstient si necredibil pe Sfantul Nicolae, acestia ne demonstreaza, indirect, ca trateaza electoratul in registru infantil. De peste doua decenii, parcurgand etape istorice importante, in mare viteza, dar mai niciodata secondate de efortul explicatiei si al coimplicarii, clasa noastra politica ne considera imaturi, atat de naivi incat sa credem in toate povestile. Din patru in patru ani, electoratul-copil este cadorisit cu galeti, fulare, pui congelati, faina si ulei. Si tot asemeni unui copil, politicienii ne invata repetitiv cui sa spunem „Saru’ mana!”, adica unde sa aplicam stampila de vot. Cu alte cuvinte, suntem prizonierii binelui interesat, murdarit.

Sunt putini oamenii politici de la noi care au inteles ca binele unei comunitati presupune altceva decat pomana electorala, promisiunea desantata sau investitia maniacala doar in „marile proiecte”, gen stadioane de mii de spectatori in mijlocul oraselor, fara parcari si fara resurse de intretinere. In fapt, gandind si actionand in acest fel, conducatorii nostri vremelnici isi dovedesc propriul infantilism. Cred ca pot rezolva probleme noi cu metode vechi, ca o sa fie alesi la nesfarsit, indiferent de prestatie, ca o sa vina, adica, Sfantul Nicolae mereu cu daruri multe si voturi pe masura, fara sa ii intrebe daca au fost cuminti. Pentru unii, alegerile de peste cateva ore se prea poate sa fie, din fericire, ultimele. Pentru altii, nu putini, jocul de-a democratia cu mijloace barbare va continua. Perpetuarea lor in fotoliile parlamentare ne va costa amanarea cu inca patru ani a binelui de care pentru moment profita, iata culmea perversitatii!, doar ei.

Or, altminteri decat orice propaganda, de ieri sau de azi, binele autentic, cel pe care il ilustreaza Sfantul Nicolae, este concret si imediat. Nu exploateaza interesat speranta cuiva. Nu se joaca nici cu asteptarile concrete ale celor aflati in nevoie. Binele nu este cinic si cu atat mai putin ipotetic. Manifestarea lui nu imbraca haine stridente, nu se da in spectacol si nici nu isi face reclama. Practicat cu buna credinta, binele nu este nici indecent, nici zgomotos, nu te obliga, nu te scoate dator si nici nu te manipuleaza. Unica exigenta a binelui fata de cei care ii simt efectele: sa faca la randul lor bine. Altfel decat raul, care se inmulteste prin contagiune infectioasa, binele sporeste prin urmarea in cunostinta de cauza a exemplului. Si tot spre deosebire de rau, care ademeneste, binele convinge si motiveaza. Este un capital care, bine plasat, poate aduce profit. In ciuda evidentelor descurajante, pe aceasta putere a binelui ar trebui sa mizam. La urma urmelor, daca suntem in halul de acum, asta se datoreaza nu doar celor care au facut imens de mult rau, dar nu mai putin celor care nu au facut destul bine.

Radu Preda

Sursa: teologia-sociala.ro

.

Despre autor

Radu Preda Radu Preda

Senior editor
86 articole postate
Publica din 10 Decembrie 2016

18 Martie 2013

Vizualizari: 12780

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE