Taierea imprejur a Domnului

Taierea imprejur a Domnului Mareste imaginea.

Taierea imprejur cea dupa Trup a Domnului Iisus Hristos este praznuita pe 1 ianuarie. Este primul praznic imparatesc din noul an civil. Amintim ca ritualul "taierii imprejur" era prevazut de legea lui Moise pentru toti copiii de parte barbateasca. Aceasta taiere imprejur era savarsita de catre preotii Legii Vechi pentru amintirea izbavirii poporului evreu din robia Egiptului. Era si un semn al credintei cea adevarata in Dumnezeu.

Practica circumciderii era atestata in Orientul Apropiat in doua forme: una egipteana, partiala, practicata de preotii egipteni si alta siro-palestiniana, in care preputul era indepartat in totalitate. Evreii nu au imprumutat aceasta practica de la egipteni. Daca la egipteni ea era aplicata numai preotilor, la evrei toti cei de parte barbateasca erau supusi in mod obligatoriu acestui ritual.

Taierea imprejur este asociata jertfei. Omul ofera o jertfa din sine, din propria carne, ca semn ca doreste sa nu mai traiasca dupa voia instinctelor, ci dupa voia lui Dumnezeu. El leapada deprinderile vechi, toate placerile sale si toate lucrurile in care afla desfatare; taie patimile si aplecarea spre pofte. Taierea imprejur trebuia sa sustina curatia morala: "Deci sa taiati imprejur inima voastra si de acum inainte sa nu mai fiti tari la cerbice" (Deuteronom 10, 16). Sfantul Ioan Gura de Aur marturiseste: "stiind ca va fi nedesavarsit sufletul urmasilor lui Avraam, le-a dat ca un frau, semnul acesta al taierii imprejur, pentru a le taia pornirile lor nestapanite de a se amesteca cu alte popoare".

Mantuitorul primeste la opt zile de la nasterea Sa taierea imprejur, pentru a ne descoperi ca a fost cu adevarat Om si pentru a implini Legea, caci El nu a venit sa o strice, ci sa o implineasca. Taierea imprejur cea dupa trup a Domnului era doar o calauza spre Hristos, preinchipuia Botezul - o taiere imprejur duhovniceasca. Din acest motiv, taierea imprejur a Legii Vechi inceteaza prin botezul crestin. Mentionam ca in urma sinodului de la Ierusalim, Biserica primara hotaraste patru reguli pe care convertitii proveniti dintre pagani trebuie sa le respecte (Faptele Apostolilor 15:19-20), printre acestea neaflandu-se circumciderea. Ca locul taierii imprejur a fost luat de botezul crestin se vede si din porunca data de Hristos ucenicilor Sai: "Mergand invatati toate neamurile, botezandu-le..." Matei, 28, 19), nu spune "Taindu-le imprejur..."

Deodata cu taierea imprejur pruncul primea si un nume. Astfel, taierea imprejur a Domnului este si momentul in care Fiul lui Dumnezu intrupat primeste numele Iisus. Numele de Iisus vine de la Iesuah (Lc. 2, 21), care inseamna "Dumnezeu mantuieste", "Domnul este mantuirea" sau "Mantuitorul". Acest nume a fost descoperit lui Iosif in vis de catre un inger: "Maria va naste Fiu si-I vei pune numele Iisus, pentru ca El va mantui pe poporul Sau de pacate" (Matei, 1, 21). Din evanghelia Sfantului Luca (Lc. 1, 31) aflam ca si Fecioara Maria a primit porunca de a pune Mantuitorului numele Iisus: "Iata vei zamisli si vei naste fiu, caruia ii vei pune numele "Iisus".

Numele sau nu este pus la intamplare, este un nume fixat mai inainte de a se fi zamislit in pantecele Fecioarei Maria.

In Molitfelnic este prevazut ca in a opta zi de la nastere sa i se puna nume copilului. In aceasta carte de cult exista o rugaciune speciala la punerea numelui copilului, in a opta zi dupa nastere. Ea incepe cu formula: "Doamne, Dumnezeul nostru, Tie ne rugam si pe Tine Te chemam, sa se insemneze lumina fetei Tale peste robul tau acesta (N)...". Aceasta ierurgie se savarseste in fata usilor imparatesti si cuprinde: "Sfinte Dumnezeule", troparele, rugaciunea, "insemnarea" pruncului, Psalmul 50, "Cuvintele mele pricepe-le, Doamne..." si Apolisul.

Despre aceasta practica a punerii numelui in ziua a opta, Sfantul Simeon al Tesalonicului mentioneaza: "In ziua a opta se aduce pruncul lui Dumnezeu inaintea usilor bisericii, caci nu este inca sfintit prin botez, si preotul il insemneaza pe acesta (prima insemnare se facea in ziua nasterii), la frunte, la gura si la piept si-i da lui nume prin rugaciune sfanta, nume pe care nu-l aveau cei nascuti, cu care se si boteaza, caci aceasta s-a facut si Domnului, in ziua a opta a fost taiat imprejur si a primit numele Iisus... Caci, in ziua a opta, pruncul primeste si numele, ca si Mantuitorul, Care a fost numit cu numele Mantuitor, Iisus. Este pecetluit cu rugaciune sfanta, ca sa fie adus Domnului si insemnat cu semnul crucii la frunte, pentru minte, la gura, pentru cuvant si suflare si la inima pentru puterea vietuirii, scris in cartea vietii, prin punerea numelui, apoi se inapoiaza mamei" (Dialoguri, cap. 59-60).

Adrian Cocosila

Pe aceeaşi temă

31 Decembrie 2023

Vizualizari: 23761

Voteaza:

Taierea imprejur a Domnului 5.00 / 5 din 7 voturi. 2 review utilizatori.

Comentarii (2)

  • Andrei PanaitPostat la 2014-12-31 13:00

    Trebuie menţionat că ritualul tăierii împrejur nu era o practică unică în istoria veche. „Găsim în istoria celor vechi că nu numai egiptenii, ci şi unii dintre arabi, etiopieni, şi fenicieni au folosit tăierea împrejur faţă de ai lor. Ei socotesc că au motiv de a păstra ritualul fiindcă, spun ei, pornind de la începuturile trupului şi sângelui, prin jertfirea unei părţi neînsemnate a trupului, trebuie distruse cursele pe care demonii le întind împotriva neamului omenesc“, a exprimat Sfântul Ambrozie.

  • costel popescu Postat la 2014-01-01 18:17

    "Taierea imprejur cu inteles duhovnicesc a folosit-o si Sfantul Stefan, primul mucenic, inaintea ascultatorilor sai, pe care i-a mustrat ca fiind netaiati imprejur la inima si la urechi (Fapte 7, 51), adica i-a caracterizat drept impietriti din punct de vedere duhovnicesc, insensibili, si acesta este adevarul." Arhimandritul Timotei Kilifis

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE