Destinul si providenta divina

Destinul si providenta divina Mareste imaginea.


Providenta divina in crestinism si "destinul" - soarta- in conceptia sectelor orientale si contemporane

Divinitatea sectelor orientale

 

Zicem divinitate, ca termen obscur si nicidecum divinitate care apartine Revelatiei lui Dumnezeu. Invazia sectelor orientale in Occident, de unde au ajuns si la noi, a fost pregatita cu un secol in urma, mai ales de Societatea teosofica fondata de Elena P. Blavatsky. Aceasta dezvolta ideea mesianica a iminentei aparitii a unui Instructor mondial, "Maestru spiritual", care va unifica toate religiile ce i-au pregatit sosirea si va intemeia religia mondiala. Societatea teosofica pune astfel premisele pentru tema principala si de actualitate pentru "Noua Era".

Din asa - zisa spiritualitate orientala sunt luate concepte si reprezentari pe care le vom regasi in prozelitismul multor secte, ca de exemplu: reincarnarea, Karma, "avatar al divinitatii", Constiinta cosmica s.a.

Fondul comun pe care se constata o recrudescenta, o inmultire, expansiune a sectelor este reintoarcerea omului catre religiozitate, dar nu spre modelul Hristos pentru mantuire.

In cazul nostru si al altor tari din estul Europei formarea ateista a omului in regimul trecut, indepartarea lui de trairea religioasa favorizeaza in unele cazuri receptivitatea la "noile religii". La fel "noutatea", caracterul inedit al unor concepte si practici orientale.

In dezvoltarea studiului nostru ne-am oprit asupra doctrinelor si practicilor unor secte religioase sau filozofico-religioase, de origine sau inspiratie orientala: Baha'i, Sfantul Graal, Meditatia transcendentala, Misa (Miscarea de integrare spirituala in absolut), Hare Krishna, Anada Marga, Zen, Sahaja Yoga, Anaitonistii,. Aum, De o parte barbatii de alta femeile (Al treilea ochi), Eckankar, Gurdjiev, Lumina miracolelor, Misiunea luminii divine, Omfalofilii, Soka Gakki, Mahiraki (Lumina adevarului), Mocn, Bhagwan, Universitatea spirituala a lui Brahma Kumari, Guru Maharaj Ji, Organizatia Sathya Sai Baba, Rosicrucialismul, Biserica de scientologie, Organizatia de Analiza Actionala, Teozofia, Antroposofia, diverse scoli Yoga.

Toate aceste miscari religioase sustin ca detin Adevarul uiiim si constituie nucieul religiei. A pune, Ia aceste miscari religioase, problema Providentei inseamna de fapt a gandi sau a clarifica daca exista in mod real un raport actual intre om si. Dumnezeu si daca perspectivele acestui raport conduc la implinirea vietii, Ia mantuire. Sathya Sai Baba sustine ca: "Lumea este casa mea, curat mai intai camera mea care este India, apoi voi trece la celelalte incaperi...".

Astfel de avatari isi descopera atribute divine, cum ar fi constiinta cu care "cuprind proniaior" pe toti oamenii: "in fiecare clipa cunosc prezentul, trecutul si viitorul fiecaruia dintre voi", spune Sathya Sai Baba.

Sectele dau ca fiind cert accesul la noi "revelatii" sau incredinteaza ca aduc in mod sigur "prezenta" lui Dumnezeu in viata concreta a aderentilor, pana la cufundarea omului in divinitate. Identificarea cu divinitatea incepe prin cautarea experientei directe si imediate a constiintei divine si cosmice.

Prin osmoza, prin cunoasterea nemijlocita si intuitiva, in spatiul interior al sufletului, este dezvoltat potentialul uman pana la descoperirea "sinelui" real si divin care se uneste acolo, deasupra simturilor si ratiunii, cu constiinta cosmica care este Dumnezeu. "intre om si divinitate ar exista o continuitate. Cercetarea celui mai profund nivel al constiintei reprezinta unirea cu acea portiune a divinului. Ea consta intr-o experienta de iluminare prin care initiatul descopera, ca in hinduism, adevarul: "Eu sunt acela ce singur este".

Gasim la sectele orientale frecventi avatari ai divinitatii. In special liderii religiosi isi revendica aceasta calitate pentru a-si justifica mesajul si autoritatea in secta.

Sri Sathya Baba, liderul Organizatiei Sathya Sai Baba, este numit omul-dumnezeu si se precizeaza ca in aceasta categorie "numarul acestora este infim"... Acest lucru este favorizat de modul in care este inteles statutul divinitatii in religiile care sunt sursa acestor secte.

Hinduismul, spre exemplu, practica un politeism de "natura fluida: multiplele entitati care, intr-un fel sau altul, fac obiectul unui cult, poseda o individualitate atat de fragila si de indistincta, incat se topesc cu usurinta sau se transforma unele in altele. Ele sunt resimtite mai putin ca figuri ca atare, si in mai mare masura ca modalitati locale si temporare ale prezentei printre noi a divinitatii, informa in esenta sa, si tocmai prin aceasta capabila de orice metamorfoza".

Rig-Veda prezinta in Imnul creatiei, din care s-a inspirat si M. Eminescu pentru Scrisoarea I (dar poetul citeaza din Cartea Facerii), panteismul indian preluat de sectele orientale de astazi. "Lumea aceasta a fost la inceput si reala si nereala; ea a existat si n-a existat; ea a fost pe atunci numai gandire. De aceea inteleptii spun despre ea: Atunci nu era fiinta nici nefiinta, pentru ca gandirea nu era nici ceva real, nici ceva nereal. Aceasta gandire a dorit sa se manifeste ca ceva creat, mai pronuntat si mai concret; ea isi dori o personalitate (atman), se infierbanta si se condensa". Astfel, Imnul creatiei prezinta confuz geneza lumii si a zeilor. Din nefiinta s-a nascut Brahma - universul, baza intregii existente si totodata principiul creator. Atunci nu existau oameni, zei sau timp. Brahma naste Unul si aceasta emanatie de fapt inseamna identitatea cu substanta primordiala. Unul capata atribute spirituale, este gandirea care primeste personalitate si naste dorinta si vointa de a crea. Aceasta neintelegere a lui Dumnezeu ca unitate de fiinta in Trei Persoane, desavarsita, spirituala, lasa loc unor nesfarsite metamorfoze divine inclusiv cele de actualitate cand maestrii, liderii religiosi ai sectelor se identifica cu divinitatea.

Exista si conceptii orientale care socotesc pe Dumnezeu ca suflet liber iar oamenii, prin reincarnari si purificari succesive, ajung si ei la aceasta stare. Secta Eckankar il considera pe Dumnezeu omniprezent ca un "curent cosmic" iar usa de intrare in regatul Lui este tocmai aceasta grupare religioasa, noua. Shoko Asahara, liderul sectei Aum, se considera reincarnarea lui Buda si a lui Iisus Hristos in acelasi timp.

Hore Krishna recunoaste transcendenta absoluta a lui Dumnezeu, dar nu accepta vreo materializare a Lui. Spre deosebire de hinduism din care-si extrage doctrina si practicile, secta da calitate de persoana lui Krishma, ca zeu suprem si unic. De fapt aceste "personalizari", o multitudine de zeitati, sunt moduri de manifestare a divinitatii impersonale care se identifica cu existenta insasi. "Dumnezeul personal" al sectelor Orientale este un aspect inferior al impersonalului".

Exista, aproape la toate sectele, tendinta de a reduce divinitatea la un dualism cuprinzand doua principii energetice: unul feminin si unul masculin care marcheaza toata existenta.

Se constata, la toate sectele de inspiratie orientala, ascunderea de divinitate. Ca aparare, refugiu in fata presiunilor angoasei lumii contemporane omul se refugiaza in sine, isi cauta in sine divinitatea. Maestrul, guru, liderul harismatic orienteaza omul spre interiorul sau unde trebuie sterse emotiile, gandurile trebuie depasite cu scopul declarat de a atinge o liniste mentala, implinirea, fericirea, depasirea suferintei, deificarea panteista a omului. intr-o perioada de instabilitate si criza provocata a lumii, anumite categorii de persoane agreaza aceasta "noua religiozitate" sectara care nu angajeaza omul la o relatie personala responsabila cu Dumnezeu si care ar determina o schimbare spirituala, de existenta si cultura.

Dimpotriva conduc catre o pierdere in "imensitatea sinelui" cu concursul unor lideri "harismatici" care promit caldura si siguranta comunitara, unitatea unui grup ca remediu la dificultatile si singuratatea cu care se confrunta omul. Acestia dau mantuirii o dimensiune personala, insa exclud caracterul de organism, de intreg al Bisericii investita si unita prin harul dumnezeiesc.

Din psihologia "providentei" sectelor orientale

Conceptul "Providentei" la sectele orientale este foarte apropiat de intelegerea pe care sistemul filozofic stoic din antichitate il dadea acestei notiuni. Stoicii intelegeau natura ca divinitate care da legile sau ratiunile universale ale lumii. Natura este o substanta, energie divina universala care se manifesta panteist sub chipul zeilor, demonilor, eroilor si omului.

Aceeasi energie sau substanta divina universala se exprima dupa unii, si ca destin (predestinatie) sau providenta care guverneaza istoria cosmica si umana. Intotdeauna liderii grupurilor sectare au avut grija sa Cultive in randul aderentilor constiinta, siguranta de sine, ca apartin unei elite aleasa de Dumnezeu. Asta ca sa le arate ca au legitimitate, autoritate, ba chiar un rol providential de "flacara", de "sare a pamantului", harazit prin vointa divina care ii dirijeaza nemijlocit.

Hare Krishna cere credinciosilor sai "sa foloseasca fiecare moment al existentei pentru a trai in "Constiinta Krihsna" gandindu-se la el, "inchinandu-i hrana", adorand manifestarile formale ale divinitatilor hinduse - murti - (un fel de icoane), dansand si recitand maha-mantra pentru a "traversa oceanul de confuzie in care am intrat". Psihologic liderii religiosi creaza cadrul, lanseaza notiunile si practicile care sa-i dea adeptului impresia de raport real si direct cu Dumnezeu. Alte secte sau grupari (societati, fundatii, asociatii etc.) ofera o provocare foarte tentanta a unui sincretism care permite practicarea propriei religii.

Roscrucienii AMROC propun participantilor la intalnirile lor sa-si venereze fiecare "Dumnezeul din inima sa". Antropozoful R.Steiner accepta adeptilor sa continue practicarea propriului cult iar Miscarea Graalului afirma: "Noi va vom ajuta sa va practicati mai bine religia". Toate acestea puse langa nazuinta adanc ascunsa in fiecare dintre noi, de a fi o mare familie umana, dau dintr-o data ideea unui pas "providential" inainte si invita la a acorda credibilitate initiatorilor.

Fascinatia culturilor antice, exotice, a filozofiei scrierilor orientale vine la omul modern pe fondul preocuparii sale de a-si cunoaste istoria si originea , existentei sale. Exista astfel grupuri religioase sau filozofico- religioase sincretiste care imbina elemente din religiile Orientului cu traditia ezoterica si cercetarile contemporane privind extinderea constiintei. Asa sunt Teosofia, Antroposofia, Rosicrucianismul, Miscarea Graalului, Scientologia, gruparile spiritiste, cele ale Stiintelor noetice, ale Stiintelor cosmice, etc. Acestea se prezinta ca fiind noutatea ultima a cunoasterii; au in comun cautarea Iluminarii mantuitoare a Cunoasterii totale prin ratiune si excluderea credintei ca ineficienta, inferioara; afirma "continuitatea intre om si divinitate - ambii plamaditi din aceeasi substanta".

Propun diferite tehnici de eliberare a divinului cosmic care se afla in om; afirma ca detin o cunoastere eliberatoare care se poate sa dea sinelui posibilitatea intoarcerii la sursa cosmica considerata Principiul divin al existentei. In sfarsit, imbina realul cu tentatia misterului...

Faptul ca au majoritatea un caracter initiatic, ezoteric sau practica ocultismul le dau un atu psihologic in fata aderentilor. De asemenea, la sectele respective se realizeaza imbinarea fondului religios cu activitati laice culturale, politice, economice, educative, sportive sau terapii care se prezinta ca un substitutiv al religiei. Aceasta multitudine de activitati capata la unele secte, cum ar fi Moon, un simbolism profetic: prefigureaza unitatea viitoare a natiunilor, desi de multe ori urmaresc alte scopuri sub eticheta religioasa. Odata intrat intr-o secta dispare pentru aderent libertatea, si intra sub un control sever exercitat de lideri si colaboratorii acestora, mai ales atunci cand in secta sunt practicate si metode de conditionare psihologica care depersonalizeaza omul si-l fac total dependent, dupa ce i-a sters vointa si discernamantul.

" Creatia " care se conserva prin ea insasi

Cosmologia sectelor orientale prezinta lumea nu ca fiind creata de Dumnezeu, de natura divina, ci "ca si cum am percepe in mod obscur ca un unic elan vital insufleteste toate lucrurile (deci si pe om- n.n.) si le face partase divinitatii".

Astfel "nasterea lumii materiale s-ar produce din fiinta primitiva spirituala. Prima emanatie a spiritului (manas) a fost dorinta, de asemenea inca spirituala, vointa de a crea. Lumea reala este o emanatie a fiintei primordiale, care-i spirituala si nemateriala; ea s-a nascut din aceasta printr-o separare succesiva, materializandu-se ", Upanisadele spun intr-o cugetare: "intreg universul acesta este Brahma; de la el purcede; in el se intoarce; in el respira."

Creatia se intoarce in absolutul impersonal, din natura caruia a iesit ca necesitate, tocmai pentru a-l implini caci este incomplet fara ea.

Universul, sustine secta Sathya Sai Baba este alcatuit din doua realitati fundamentale: Inteligenta, Constiinta individuala sau Dumnezeu -Brahma- sufletul si materia primordiala. Evolutia universului are loc "prin interactiunea Inteligentei -Dumnezeu- cu materia primordiala. In starea precosmica materia era prin cele trei calitati ale ei lumina, activitatea si inertia in echilibru. Cand acest echilibru "a fost dereglat de interventia instrumentala a Inteligentei s-a declansat evolutia cosmica". Evolutia dezvolta entitatea Inteligentei cosmice sau Mintea lumii. Pastrarea lumii, impiedicarea ei sa alunece in haos, distrugerea raului din univers si restabilirea armoniei lui sunt tocmai scopul pentru care au loc avatarele dumnezeiesti in lume, sustine "sfantul", "divinul" Sai Baba.

Deci, creatia se identifica cu creatorul si se creeaza, se sustine in existenta prin ea insasi iar finalitatea este intoarcerea ei in Mintea lumii adica iarasi in ea insasi. Totul este ciclic. Nu exista o conceptie clara despre un Dumnezeu personal care creeaza lumea din nimic si prin providenta conservatoare o sustine in existenta.

Lumea nu este inteleasa de aproape toate sectele ca reala, ci considerata aparenta si in acest caz, omul este impins catre interior, catre sine.

Secta Antoinistilor considera ca nu exista materie iar ca sa realizeze sfintenia trebuie sa se dematerializeze purificator.

"Pronia" revelatiei deschise si directe

Elementul forta folosit de prozelitismul sectelor de tip oriental este oferta "avantajului" pentru noul aderent de a avea experienta imediata si directa a sacrului, a puterii paranormale. Este usor de observat ca aceasta se grefeaza foarte bine pe sentimentul implinirii de sine, al mandriei personale sau al depasirii unor dificultati de viata, complexe de inferioritate divers cauzate.

Evident, aceasta se intampla dupa ce fondatorul sau maestrul insusi a primit el mai intai si deplin aceasta noua revelatie, iluminare necesara desavarsirii lumii. Ca sa dea mai multa autoritate liderului sectei se ajunge uneori pana la a i se asigura o "posedare" a lui de catre divinitate, de salasluire a divinitatii in el. Asa este cazul cu Nao Deguchi (1836-1918) care a intemeiat miscarea religioasa Oomoto.

De asemenea se ofera "sansa" de a avea foarte curand, dupa ce nu ai avut niciodata privilegiul acesta, Adevarul ultim, revelat, detinut global, cosmic, in intregime. Mai mult se arata ca poti descoperi divinitatea din tine, faptul ca esti Dumnezeu, chiar daca n-ai stiut pana acum acest lucru.

Comunicarea directa si nemijlocita a omului cu Dumnezeu are insa caracter ezoteric. Trebuie sa devi initiat prin liderul harismatic al grupului, pentru a avea acces la tehnicile psihologiei si corporale care te duc la nivelul superior de existenta si cunoastere.

Societatea teosofica priveste ezoterismul ca "cercetare a cunoasterii ascunse iar pe gnosticul zilelor noastre ca pe un om angoasat de conditia sa de fiinta proiectata in existenta, in special atunci cand societatea se afla in criza si este lipsita de sens".

Ca alternativa la credinta crestina revelata si pentru a deruta pe credinciosii Bisericii lui Hristos, este oferita inspiratia "divina" a vechilor carti filozofico-religioase orientale.

Nou este faptul ca "Providenta" sectelor orientale ofera revelatiile sale prin profeti noi, iar dupa inmatricularea in secta se promite adeptului o linie revelationala directa.

Exista si secte care recunosc necesitatea unui mijlocitor intre Dumnezeu si om dar il identifica exclusiv cu propriul lider, cum este cazul cu baha'ii, care trebuie sa-l vada pe Dumnezeu in Baha'u'llah.

Omul si "presupusa" providenta karmica

Unele secte recunosc valoarea cunoasterii, a ratiunii in legatura cu Dumnezeu -Baha'i. Altele insa, cum ar fi Miscarea Graal sunt gnostice "considerand ca divinul poate fi atins printr-o cunoastere superioara" care este "rezultatul revelatiei rezervate numai celor initiati".

In sectele orientale se mentin conceptele si experientele hinduiste si budiste in care omul este privit ca avand "esenta divina" dar aceasta este cuprinsa de pasiuni si ignoranta. Descoperirea "sinelui" sau a divinului se poate realiza prin concentrare sau meditatie, prin practica repetarii mantrelor sau diverse tehnici psiho-fizice de reglare a activitatilor si functiilor vitale ale omului. Dupa aceasta eliberare si purificare a naturii divine din om "sufletul se intoarce in divinul etern al universului". Sufletul individual se va uni cu sufletul universal.

Aceste "tehnici" inlocuiesc religia. Prin ele este demontat blocajul subconstientului care tine prizonier "Potentialul uman", "fragmentul divin" din om si caruia i se da libertatea. In efortul omului spre perfectiune locul lui Dumnezeu este luat de maestru, invatator, guru, iluminatul, profetul etc. Cu acesta se realizeaza o conlucrare, el conduce omul.

Zenul considera ca maestrul nu face decat sa ajute, deci iluminarea se realizeaza prin propriile forte de cel care depaseste judecata spre zona echilibrului, a ordinii si constiintei universale, spre energia fundamentala a universului numita Dumnezeu.

Fondatorii de secte, cum ar fi M. Ocada pentru Mahikari, sunt trimisi ca "divini" care au misiunea de a aduce lumii noua civilizatie. Acest Kotama, dupa numele dat de divinitate, este "Mesia pionier" care trebuie sa unifice toate religiile, sa reconstruiasca lumea in preajma apocalipsei. Manifestarea religioasa este mai autentic traita cu cat omul reuseste sa depaseasca gandirea spre starea in care "sufletul se dezvaluie ca esenta fara atribute, fara contradictie si suferinta si se contopeste in oceanul universal".

In acelasi sens se servesc diversele tipuri de exercitii yoga care ar avea menirea "sa trezeasca divinul din om, pentru ca acesta sa se contopeasca in spiritul universal".

Hare Krishna considera ca prin meditatie nu-l putem cunoaste pe Dumnezeu si recomanda sistemul descendent yoga prin care incepem cu descoperirea sufletului. "Noi continem parti ale constiintei transcendentale, suntem in legatura cu Dumnezeu". "Cand cantam Hare Krishna, sufletul nostru incepe sa vibreze in armonie cu Krishna, constiinta se trezeste si se ilumineaza, spiritul ajunge la extazul transcendental suprem".

Aceeasi Hare Krishna propune calea devotiunii in care omul sa se daruiasca total lui Dumnezeu prin "iubire pura": Maha-mantra ("Hare Krishna, Hare Krishna, Hare Krishna, Hare, Hare, Hare Rama, Hare Rama, Rama Rama, Hare, Hare") pe care bhakta (credinciosul) trebuie s-o rosteasca de 1728 de ori pe zi este considerata "agent spiritual de purificare, caci Dumnezeu si numele Sau nu se deosebesc unul de celalalt". Aceasta identificare da forta magica rostirii iar autosugestia nu face decat sa completeze dimensiunile.

"Cand omul atinge perfectiunea devine iluminat, sufletul sau nu mai este nevoit sa se reincarneze, ci ramane in nirvana", adica intr-o pace eterna care este "nimicul absolut in care divinul din om s-a contopit cu divinul cosmic".

Antropologia sectelor orientale prezinta sufletul omului ca fiind o particica din esenta universului, din divin si in eternitatea lui transmigreaza din trup in trup determinat de karma.

De fapt "Providenta" la sectele orientale este inlocuita de Karma, o lege imuabila a existentei care determina consecintele faptelor omului. Aceasta lege "nu poate fi stapanita, schimbata sau distrusa", "nu este nici buna nici rea". Hindusii o identifica cu principiul enuntat de Sfanta Scriptura: "Nu va inselati, Dumnezeu nu se lasa batjocorit, caci orice va semana omul aceea va si culege" (Gal. 6, 7). Deci omul devine bun sau rau prin faptele sale, bune sau rele.

Sectele insa gasesc modalitatea in care sa aiba controlul faptelor si al efectelor lor. Iata cum prezinta lucrurile Organizatia Sathya Say Baba: "Niskama-Karma este indeplinirea oricarei actiuni in deplina lepadare de sine in fata lui Dumnezeu, fara a ravni la nimic pentru sine, adica fara dorinte egoiste pentru rezultatul actiunii. Karma Phala Tyaga inseamna oferirea iui Dumnezeu, a rezultatelor oricarei actiuni intreprinse".

Disproportia dintre merit si rasplata, in spiritul hinduismului, este solutionata de sectele orientale prin invatatura despre Karma care inseamna, in acelasi timp, "fapta" si "destin". "Karma este fapta ale carei urmari se succed de-a lungul renasterilor. Fiecare om trebuie sa culeaga roadele faptelor sale si se naste dupa felul faptelor pe care le-a savarsit in vietile anterioare".

Transmigratia prin diferite trupuri, spre forme inferioare sau superioare de existenta, este deci determinata de Karma. "Aceasta calatorie a sufletului dintr-un corp in altul este obarsia tuturor relelor. Prin ea se explica toata suferinta, inegalitatea soartei si deosebirile de caracter din lumea aceasta", "aceste fapte au asupra sufletului o putere de neinvins". Astfel sufletul "e purtat incoace si incolo pe oceanul de renasteri in voia unei puteri pe care el singur a pus-o in miscare, dar impotriva careia nu mai poate lupta, fiindca actiunea acestei puteri atarna de faptele savarsite in trecut. Pe acestea sufletul nu le mai poate schimba si nici macar nu-si mai reaminteste de ele".

Numai atunci cand omul va anihila dorinta, setea din sine care duce te o mereu alta reincarnare, va intrerupe sirul acestei calatorii prin trupuri si va ajunge in nirvana, adica la "stingerea flacarii vietii, eliberarea finala de renasteri si contopirea cu sufletul universal sau Brahma".

Determinismul karmic distruge insa libertatea individuala. Omul nu are decat sa accepte destinul karmic pe care nu el l-a hotarat, ci ii vine dintr-o viata anterioara si pe care nu poate sa-1 schimbe ci trebuie sa-si accepte soarta. Ori, se stie. Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu intrupat, prin jertfa Sa a rascumparat pe om, iar prin Taina Botezului se sterge pacatul stramosesc.

"Neavand doi poli (Dumnezeu si Satan) intre care sa-si poata exprima o alegere libera a destinului, ci doar unul singur (Brahma), libertatea voiatei nu se poate defini. Indiferent ce face, in cele din urma tot trebuie sa se intoarca te Brahma. De aceea, rolul karmei si samsarei este de a-l forta pe om sa se incadreze pe aceasta unica directie a devenirii".

La religiile si sectele orientate nu exista posibilitatea harului, deoarece "toate resursele necesare eliberarii se gasesc in om". Despre eliberarea care se obtine prin tehnica yoga, Mircea Eiiade spune ca "nu este un dar, nici o stare de gratie" ci "se datoreaza intotdeauna eforturilor prelungite ale yoghinalui". Maestrul Taisen Deshimaru, "primul misionar Zen trimis in Europa de inaltele autoritati ale tarii lui" face foarte clar distinctia: "in doctrina crestina, omul se increde in Dumnezeu; in Zen, se increde in om".

Deci, in aceste credinte hazardate este refuzat harul lui Dumnezeu, singurul care poate realiza conlucrarea omului cu Dumnezeu cel personal. In schimb este preferat si pastrat "un produs al eului" care tocmai ar fi trebuit sa fie inlaturat "conform doctrinelor clasice". Se prefera distrugerea eului si nu a orgoliului, acest atasament concret al eului numit iubire de sine.

Nu exista, in conceptia acestor secte, un mantuitor care sa-si asume existenta omeneasca, sa stearga karma din natura omului si sa-i deschida posibilitatea desavarsirii personale in relatia continua cu El, oprind sirul renasterilor.

Fenomenul "vindecarilor" miraculoase presupune la sectele orientale credinta primitorului, dar are ca suport nu interventia lui Dumnezeu, ci diferite "tehnici" cum ar fi sugestia, telepatia sau practicile oculte, magice.

Determinismul unilateral sau confuz al guvernarii

De la Sahaja yoga, care se considera doar o viata spirituala, o cultura superioara, deducem caracterul ambiguu, exterior al unei presupuse relatii intre Dumnezeu si om. In "sinele" omului se gaseste sursa fericirii. Profeta Shiri Mataji prezinta modalitatea practica de actualizare a "sinelui" si deci a fericirii. "Iubirea divina" determina tot ce se intampla in univers. Astfel, aceasta iubire patrunde in fatul de 2-3 luni "ca o coloana de raze in pantecele mamei, dispersandu-se in cele 4 componente ale sistemului nervos. Omul se naste cu aceasta energie data de divinitate si rolul fiecaruia este de a cunoaste si recunoaste energia dragostei divine, adica fiinta noastra interioara". Dupa nastere dragostea divina nu mai poate patrunde omul pentru ca locul pe unde patrundea (crestetul capului) este osificat si astfel "omul se separa de divin, e guvernat de constiinta eului", nu-si mai cunoaste "inconstientul universal".

Nu ne mai putem realiza scopul vietii pentru ca nu ne mai conectam, nu ne mai armonizam cu acest "inconstient universal". Profeta spune ca Budda a realizat complet si dintr-o data aceasta recuplare. Alti profeti sau lideri religiosi o fac prin asceza, sacrificii, eforturi spirituale sau cu ajutorul duhurilor rele.

Secta propune deschiderea crestetului prin frictionari usoare, rostirea de mantre si "credinta in puterea vibratiilor divine emanate de portretul profetesei Shri Mataji".

O alta secta, Lumina Miracolelor, sustine ca regenerarea, purificarea omului se poate face numai printr-o lumina spirituala venita de la Dumnezeu. Aceasta lumina este primita si poate fi folosita si in darul vindecarii prin gestul mainii tinute deasupra capului.

"Religia pentru mantuirea lumii" -Sekai Kyusei Kio- crede ca pentru a conduce pe om in era paradisiaca trebuie ca acesta sa primeasca prin initiere johra -"Lumina divina"- care curata impuritatile spirituale si poate fi transmisa prin palma dreapta indreptata spre cel care vrea s-o recepteze".

Secta Sukyo Malikari vede purificarea, pentru conducerea lumii in era paradisiaca, prin mari catastrofe. Este aspectul exterior al "guvernarii", metoda coercitiva pe care o foloseste divinitatea pentru a ajunge la scop.

Nu exista providenta la sectele orientale

Ce presupune Pronia?
Un raport de comunicare personala si comunitara de iubire intre om si Dumnezeu.

Experienta religioasa de provenienta orientala se arata insa a fi o inversunata preocupare de "descoperire" a sufletului care sa depaseasca, sa se detaseze de natura si in acelasi timp sa se identifice, sa se intoarca in esenta divina a universului. Astfe, sectele orientale promoveaza o linie unidimensionala a existentei, eliminand de fapt pe Dumnezeu si deci facand imposibila Providenta.

Nu putem nega ca si ele, ca si intreaga lume, raman in cadrul unei Providente generale fara voia lor prin care este sustinuta creatia in existenta. Aceasta Providenta nu conduce insa la mantuire decat atunci cand in mod real putem vorbi de conservare, conlucrare si guvernare in care lumea si omul isi impletesc existenta si cresterea spre mantuire cu Dumnezeu cel desavarsit si vesnic.

Aceste noi grupari religioase afirma ca ofera mantuirea dar si ca ar fi "initiatoare ale unei noi arte de a trai" ale "unei noi forme de Societate" pentru timpul nostru, sustin ca aduc viitoarea "Civilizatie Spirituala" care ar trebui sa urmeze crestinismul. Nu realizeaza insa o reala transformare interioara la care sa participe Dumnezeu prin energiile Sale necreate, nu realizeaza un nou mod de a fi.

Conlucrarea este imposibila. Lipseste harul, element de legatura prin care aceasta conlucrare nu ramane exterioara.

Toate teoriile lor despre unirea cu divinitatea sunt unilaterale, visul dintotdeauna al omenirii.

Atat timp cat Hristos ca Dumnezeu si Om in acelasi timp nu uneste firea noastra cu Dumnezeirea intr-o persoana aceasta unire visata nu exista. Si deci, nu exista Pronie mantuitoare, ci doar o Pronie "generala" care sustine intreaga existenta, buna ori rea.

Anticrestinismul conceptelor si practicilor din sectele orientale este evident. Demersul lor ramane inca un esec existential. Mai ales ca putem usor observa la unii aderenti un regres evident ca urmare a integrarii intr-o secta care merge pana la disponibilizare si o degradare iremediabila a existentei omului.

Si totusi cateva aspecte pozitive

Ideea unitatii si pacii lumii ca lucrare a Proniei si misiune de realizat exista la sectele orientale. Ba inca o unitate globala, cosmica, a intregii existente. Si aceasta este o valoare pozitiva. Numai ca unii lideri cum ar fi cei din Baha'i si care se prezinta ca "manifestarea lui Dumnezeu in era actuala", pretind exclusivitatea acestei misiuni.

Uneori aceasta exclusivitate este dusa inspre o dominare culturala orientala, o "indianizare" a lumii: "India trebuie sa-si asume rolul de guru al omenirii" sustine Sathya Sai Baba.

Cum de asemeni ajung la aspecte concrete ale unitati: o comunitate mondiala in care "toate natiunile, rasele, credintele si clasele sociale vor fi stranse si definitiv unite".

Si Ananda Marga -Calea Fericirii- considera ca rezolvarea tuturor problemelor cu care se confrunta omenirea ar fi in realizarea credintei unice care insa nu este alta decat cea promovata de aceasta secta.

Rolul Maestrilor initiati este cumva copiat, mai laic, de catre psihoterapeut. De la convingerea religioasa orientala ca in adancimea constiintei si in cunoasterea initiatica sta mantuirea, psihoterapeutul va incerca sa trezeasca parghii psihice ascunse insa de renuntarea la lucrarea starii de mantuire, care se face in alte conditii.

Ideea unei tehnici pentru dezvoltarea potentialului individual cu aplicabilitate in comportamentul, profesie, relatii sociale, de integrare in mediu este materializata de Meditatia Transcendentala ca tehnica de meditatie pentru transcendere (ne intoarcem spre sursa gandurilor, trecem dincolo de gandire.

Intentia este buna, insa diferit si unilateral aplicata cu sine insusi fata de ortodoxie, care isi cauta dinamismul ca si linistea in comunitatea personala cu Dumnezeu, cu oamenii si cu sine insusi. Sectele propun o odihna, o liniste fortata si ingusta limitata la sine fara orizont, deschidere si mai ales fara comunicare de putere din partea celuilalt, ca in comunitatea persoanelor din ortodoxie.

Preocuparea sectelor pentru a oferi satisfactii imediate omului propune religiei o angajare reala, concreta permanent actuala in acest sens. Aceasta cautare de a da si pentru viata aceasta, pentru acum, omului valori si trairi spirituale care sa-l implineasca, sa-l fericeasca, determina Biserica si slujitorii ei sa valorifice potentialul haric cu care Dumnezeu este prezent in ea spre a fi cat mai eficient priit si folosit de credinciosi.

Poate ca Providenta divina ne arata, ingaduind aceste secte, omul incercat de nesiguranta si teama, omul care nu a gasit inca total caldura unei comunitati crestine, omul care nu a fost inca indrumat corect si pana la capat catre Dumnezeu, nu i s-a oferit ratiunea de a trai.

Putem gandi si la o conceptie, la o strategie bine structurata, sigura, functionabila prin care Biserica crestina inca nu este total angajata in abordarea societatii. Speram ca va veni o zi cand semenii nostri care au pastrat in Subconstient o scanteie din nadejdea de inviere, denaturata in credinta cu teoria reincarnarii, sa primeasca mai usor realitatea reluarii unice si irepetabile a propriului nostru trup induhovnicit pentru a ne trai cu el eternitatea.

pr. Lucian Leonte

17 Iulie 2012

Vizualizari: 25328

Voteaza:

Destinul si providenta divina 5.00 / 5 din 1 voturi. 2 review utilizatori.

Comentarii (2)

  • ioana haitchiPostat la 2010-08-24 03:23

    De ce s-au indepartat oamenii de biserica? Intreb si eu ca un muritor de rand care, ajunge sa nu mai inteleaga, de ce biserica ortodoxa se lupta de multe ori si cu religiile crestine. Intelegeti odata pentru totdeauna ca, prin natura corpului nostru, prin cei 7 centri energetici principali, se creaza echilibrul energetic si implicit echilibrul corpului care ajuta la eliminarea bolilor. Restul e o poveste a fiecaruia care a experimentat intr-o anumita masura anumite sentimente datorita deblocarilor centrilor energetici. Atata vreme cat ramai cu credinta in Dumnezeu, cat timp mergi la biserica, te spovedesti, cat timp nu judeci oameni ci mai degraba ii intelegi, ii accepti si daca poti ii ajuti, eu nu vad nici un rau in acest lucru. Se intampla cele descrise de dvs mai sus, deoarece in cele mai multe cazuri, persoanele care se folosesc de astfel de proceduri, nu au nici un Dumnezeu, nu stiu pe ce lume traiesc, nu au nici o cultura in general, sunt cu totul nepregatiti pentru viata,iar biserica nu a stiut sa si-i apropie in primul rand emotional, iar ei, si-au gasit alte forme de exprimare prin care, isi inchipuie ca sunt atotstiutori. Acest fenomen se intampla in orice domeniu. Spre exemplu,o persoana needucata care ajunge sa cunoasca foarte putin despre un anumit domeniu, isi face o parere absolut gresita despre capacitatea lui de intelegere a acelui domeniu si incepe cu ratiunea lui, sa emita tot felul de judecati de valoare de o calitate cat se poate de indoielnica. Cum s-ar spune mai pe intelesul tuturor, "vorbeste prostia din el". Asa si in acest caz. Atata vreme cat ne folosim de energii pentru echilibrarea energetica a corpului nostru si il lasam pe Dumnezeu sa patrunda in viata noastra asa cum trebuie, toate vor fi asa cum trebuie sa fie.

  • Genny BordeanuPostat la 2010-02-17 03:47

    Felicitari pentru aceste postari...de mult timp caut explicatii pentru acest val de iluminare care a cuprins din pacate tot mai multi oameni din Romania...Multumesc din suflet!!!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE