Adu-ti aminte de moarte!

Adu-ti aminte de moarte! Mareste imaginea.

La intrebarea: cine este vrednic sa se numeasca intelept?, Sfan­tul Isaac sirul a raspuns astfel: "Ace­la care a inteles cu adevarat ca viata de acum are hotar. Acesta cu sigu­ranta poate sa aseze hotar si pacate-lor sale." In aceasta consta, dupa ma­rele sfant sirian, intelepciunea: sa iei aminte mai dinainte la moarte si, ina­inte ca ea sa puna capat pacatelor ta-le, sa stii sa o rupi cu ele.

In acest duh Sfantul Antonie cel Mare sfatuieste: "intotdeauna adu-ti aminte de iesi­rea ta din trup si nu uita de vesnica osanda! Daca vei implini aceasta, nu vei pacatui in veac. Cugeta inauntrul tau si spune-ti: «Eu nu voi mai trai zi­ua de astazi in aceasta lume.» in fieca­re zi cugeta ca aceasta este ultima ta zi pe pamant - si te vei pazi de pacate... Vai celor lipsiti de bucurie (care tra­iesc intru lenevie), caci sfarsitul lor es­te aproape si nu au pe nimeni care sa le ajute, si nici nadejde de mantuire."

Moartea este infricosatoare pentru cei pacatosi, pentru ca ei isi zidesc fe­ricirea nu pe piatra cea neclintita a cre­dintei in Hristos, ci pe nisipul cel mis­cator al inselarilor in aceasta vremel­nica viata. Prin moarte ei pierd totul. "Pentru oricine traieste necurat - scrie Sfantul Isaac sirul - este scumpa via­ta cea vremelnica... Frica de moarte il cuprinde pe acel om care este con­damnat de constiinta sa. Dar cel ce are buna marturie a constiintei sale, acela in acelasi chip primeste si moartea, si viata." Cei drepti intampina moartea fara nici un fel de teama. Marii sfinti se bucura de aceasta si chiar o pretu­iesc mai mult decat viata. Ei nu mai au pentru ce sa se teama de moarte, caci ea de nimic nu-i lipseste, ci le da lor, dintr-odata, toate acelea la care au na­zuit in viata de acum. Rupand-o cu toate legaturile pacatoase si chiar cu cele mai scumpe lucruri din aceas­ta lume, ei nu incearca nici un fel de parere de rau ca le-au parasit pe pa­mant, caci moartea le deschide portile comorilor celor vesnice, pe care ei inca de aici le-au adunat pentru cer (Mt. 6, 19-21). Pentru ei moartea nu este silni­ca, pentru ca nu-i impinge in intuneca­tele inchisori ale iadului, ci este o bine­facatoare care scoate sufletele lor din temnita lumii pamantesti, cea plina de pacate, ca sa slavosloveasca vesnic lui Dumnezeu in cer, asa cum se spune in rugaciunea Psalmistului: Scoate din temnita sufletul meu, ca sa laude numele Tau, Doamne (Ps. 141, 7)! Prin moartea dreptilor se are in vedere dorita im­paratie a dreptatii, unde in comuniu­ne cu sfintii si sub luminarea Sfantu­lui Duh acestia isi vor satura sfanta lor foame de sfintenie (vezi Mt. 5, 6).

Cand Sfantul Serafim de Sarov o pregatea pe minunata pustnica Elena Martunova spre apropiata si de nein­laturat moarte si cand a auzit de la ea cuvintele: "Ma tem de moarte, parin­te!", el i-a raspuns in acest chip: "De ce sa ne temem de moarte, bucuria mea? Pentru noi acolo va fi doar ves­nica desfatare!"

Neinfricosatoare pentru cei drepti, moartea este infioratoare pentru cei pacatosi, intrucat ei au luat aminte doar la lumea aceasta. Iata ca viata deja a trecut, ramanand doar unele amintiri care dor ale trairilor imbata­toare. Unde sunt zilele de mai inainte, cand cel iubitor al vietii pamantesti a mancat pana la saturare, a baut pana la a-si iesi din minti si a desfranat pa­na la vatamare sufleteasca? Unde sunt acele ceasuri nechibzuite cand el ra­dea pana la lesin si isi avea cugetul le­gat doar de veselia vietii? Unde sunt acele companii placute, in care fieca­re nazuia sa-i intreaca pe comesenii lui prin haz lipsit de judecata, adumbrindu-i pe altii cu nesocotita indraz­neala de a pacatui? S-au dus fara in­toarcere furtunile din senin ale tinere­tii. Au pierit companiile cele placute. Nu mai sunt prietenii de mai inainte. Unii au murit, altii s-au dus departe. Si iata ca pacatosul a ramas singur in pustia si neputinta sa. Insa infricosa­tor este ca el nici acum nu ia aminte ca toate cele pamantesti sunt deserta­ciune. Cuprins de patimile sale si im­batranit inainte de vreme, nu are nici un fel de impuls catre viata duhovni­ceasca si pocainta. Sufletul lui, lipsit de credinta, zace in visare. Inima sa este lipsita de vlaga, zdrobita. Urechi­le lui sunt surde la Cuvantul lui Dumnezeu. A ajuns o umbra de om. E mort inca din viata. Este ingropat de nele­giuirile sale si afundat ca intr-un mor­mant de propriile lui pacate. Daca ii vorbesti despre Dumnezeu, despre suflet, despre viata vesnica, el te pri­veste cu nepasare, aducandu-si amin­te de desfatarea vietii de mai inainte; iesit pentru putina vreme din intune­ricul lui crunt, va zice: "Nu-mi spune basme! Ceea ce traieste omul in aceas­ta lume, aceasta este realitatea. Cea­lalta lume e pura fantezie!..." Nici un fel de lucru nu-l va atinge ca sa se po-caiasca. Un astfel de om cugeta ase­menea unui nebun si singur isi atrage vesnica pieire.

Incovoiati de pacat, unii ca acestia isi pervertesc sufletul pe de-a-ntregul si isi intuneca mintea. Ei nu mai pot sa vada lucrurile din punct de vedere duhovnicesc, deoarece s-au prefacut in trup si au pierdut orice duhovnicie. Eu am avut un astfel de prieten, ca­re a murit - Dumnezeu sa-l ierte! - si caruia ii spusesem odata ca omul nu trebuie sa traiasca alaturea de drum, ca exista moarte! El a ras atunci si mi-a raspuns intr-un mod cu totul ne­asteptat pentru mine: "Tocmai pentru ca exista moarte omul trebuie «sa tra­iasca» cat poate!" Eu m-am infiorat de aceasta dialectica contradictorie a gandirii sale si i-am spus: "Daca omul isi pierde logica dumnezeiasca o afla pe cea diavoleasca!"

In aceasta stare infricosatoare cad multi pentru faptul ca in anii tineretii au innebunit de buna voie si nu s-au gandit nicicum la moarte, la intalni­rea cu Dumnezeu si la Infricosatoarea Judecata a lui Hristos. De aceea, cea­sul lor de pe urma ii afla nepregatiti si ii ia pe nesimtite in imparatia intune­ricului de dincolo. Altfel si-ar fi ran­duit ei viata daca ar fi fost interesati inca din anii tineretii de soarta care ii asteapta in vesnicie. Daca ar fi citit Cuvantul lui Dumnezeu, ar fi intalnit acolo adevarurile dumnezeiesti, care zdrobesc constiinta si pazesc voia de pacatele capitale. Acolo ar fi citit ast­fel de cuvinte: Pamant esti si in pamant te vei intoarce (Fac. 3,19). Omul nascut din femeie are putine zile de trait, dar se satura de necazuri. Ca si floarea, el cres­te si se vestejeste si ca umbra el fuge si e fara durata (Iov 14, 1-2). Moartea paca­tosilor este cumplita (Ps. 33,20). Lepada­rea ta de credinta te va pedepsi si rautatea ta te va mustra (Ier. 2, 19). Si vor mer­ge acestia [pacatosii] la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica (Mt. 25, 46). Adu-ti aminte ca moartea nu zaboveste (is. Sir. 14,12) si multe altele.

Cel ce a invatat din tinerete Cuvan­tul lui Dumnezeu si avut dorinta de a-l implini, acela se pazeste de ves­nica pieire, caci e atras spre pomeni­rea mortii, iar pomenirea mortii e mare intelepciune. Intrebat de un sofist care este esenta filosofiei, Sfantul Vasile cel Mare a raspuns: "Esenta filosofiei este pomenirea mortii." Intr-un Cuvant rostit la ingroparea unui tanar, Arhiepiscopul Dimitrie al Hersonului si al Odessei a spus: "intr-adevar, nu e usor sa ajungi sa-ti aduci amin­te in permanenta de moarte, si aceas­ta la varsta la care te pregatesti doar pentru viata si cand gandesti in chip firesc la cele ce te asteapta - in acei ani cand putinatatea vietii noastre se pierde in intunericul indepartat al vi­itorului nostru, ce pare fara de sfarsit. Insa... vedem noi insine ca moar­tea nu ia aminte nici la varsta noas­tra, nici la anii nostri, ca infricosatorul glas al lui Dumnezeu ii atinge pe toti ca un fur in noapte, in ziua in care nu te astepti si in ceasul pe care nu-l cu­nosti." Pentru el, fericit e cel care cu­geta la moarte inca din anii tineretii. Acest gand, luminat de credinta in Hristos si in inviere, nu-l preface pe om intr-un intunecat pesimist, ci in­tr-un intelept luminat. II inalta catre cer, il izbaveste din intunericul iadu­lui si ii face cumpatate desfatarile lui pamantesti, stropindu-le cu desfata­rea trairilor duhovnicesti.

Pomenirea mortii e un chip de a pri­vi asupra rostului vietii. Hristos a des­chis ochii orbului din nastere, ungandu-i cu tina (In 9, 6). Omul care moare ce altceva inchipuie daca nu tina, tara­na, dupa cuvintele cele dumnezeiesti (Fac. 3, 19). Ia din aceasta tina si unge cu ea ochii tai duhovnicesti si indata vei vedea ca tot ceea ce exista in aceasta lume e desertaciune a desertaciunilor.

Avand in vedere mantuitoarea pomenire a mortii in chip neincetat, Sfintii Parinti au cugetat intotdeauna asupra sfarsitului vietii pamantesti si au sfatuit si pe altii sa faca asemenea lor. Ava Isaia, de pilda, scrie: "Moar­tea sa fie in fiecare zi inaintea ochilor vostri!... O singura grija sa va nelinis­teasca - cum veti iesi din trup, cum veti trece de puterile intunericului, ca­re va vor intampina in vazduh, si cum veti sta inaintea lui Dumnezeu in acea infricosatoare zi a Judecatii, cand fie­care isi va primi rasplata pentru toa­te faptele, cuvintele si gandurile sale. Caci toate sunt goale si descoperite pen­tru ochii Celui in fata Caruia noi vom da socoteala (vezi Evr. 4,13)."

Iar Sfantul Isaac sirul ii sfatuieste si pe cei batrani, si pe cei tineri: "Cand te asezi sa dormi spune astfel de cuvin­te patului tau: «In aceasta noapte poa­te ca te vei preface in mormant al meu. Nu stiu daca nu cumva, chiar in aceas­ta noapte, in locul vremelnicului somn, ma voi afunda in somnul cel vesnic al mortii.» Pentru aceasta - continua Sfan­tul Isaac -, pana ce ai picioare mergi si te osteneste pentru Dumnezeu, inain­te de a te lega legatura mortii, din ca­re nu poti sa te mai slobozesti... Cata vreme ai ochi, umple-i de lacrimi, ina­inte de a se umple ei de tarana... Omu­le, pune-ti dara in inima ta ca urmea­za sa pleci de aici, si neincetat spune-ti: «Iata, cel trimis sa ma cheme e deja la usa. De ce stau? Trebuie sa ma prega­tesc de stramutarea in vesnicie, de un­de nu mai este nici o intoarcere!»".

Arhim. Serafim Alexiev

Extras din volumul "Ceasurile de dinaintea plecarii sufletului de pe pamant", ed. Sophia

Cumpara volumul "Ceasurile de dinaintea plecarii sufletului de pe pamant" de pe Magazinul Online Carti.CrestinOrtodox.ro

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 2701

Voteaza:

Adu-ti aminte de moarte! 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE