Bunica de aur

Bunica de aur Mareste imaginea.

In 1963, cu putin timp inainte dupa plecarea sotului ei in Sfantul Munte, in Vinerea Mare, trecuse la Domnul si mama Parintelui Efrem.Aceasta femeie minunata, care a avut parte de o moarte cuvioasa, s-a invrednicit cu doua zile inainte de sfarsitul ei sa devina schimonahie, primnd numele de Maria.

Pentru aceasta o rugase o viata intreaga pe Maica Domnului. Era o femeie dulce la vorba si ii mangaia pe toti cei din jurul ei. Atunci cand pentru motive de boala (afectiune cardiaca) s-a internat in Spitalul Militar, i-a uimit pe toti cu graiul ei politicos. Cand venea medicul la salonul ei, ea il intampina cu cuvintele: "Bun venit, dragul meu doctor". Si apoi il intreba cu bucurie: "Ce mai faceti? Cum sunteti? Sotia si copii dumneavoastra sunt bine?" "Aceasta bunica" spuneau doctorii minunandu-se, "in loc sa fie incurajata de catre noi, ea este cea care ne insufleteste si ne mangaie".Pe fiul ei cel mic, ofiterul, il iubea mult. Atunci cand logodnica, iar mai tarziu, sotia acestuia mergea sa o viziteze pe soacra ei, aceea presimtea venirea fiului ei si ii spunea oarecum increzatoare: "Vine barbatul tau". Si intr--adevar, peste putin timp venea si ofiterul. Se mira fata cum o soacra avea puterea sa spuna "barbatul tau" cu toate ca vorbea despre fiul ei.

Staretul (Parintele Efrem Katunakiotul), cand a aflat ca mama lui s-a internat in spital, a trimis o schima si un analav fratelui sau si i-a scris sa se ingrijeasca ca mama lor sa fie tunsa monahie, "deoarece", dupa cum il incredinta, "nu va iesi vie din spital". "Atunci cand mama noastra a devenit schimonahie la spital", povestea fiica ei, "in timp ce in celelalte zile fusese tacuta, precum spuneau surorile medicale, in ziua si in noaptea aceea a vorbit continuu. Am stat langa ea toata noaptea. Dupa tundere fata ei devenise luminoasa. Vorbea privind la cer.- Ce spui, mama? O intrebam. Ce vezi?- Ce sa-ti spun, copilul meu? Daca ai sti ce frumuseti am vazut! Dar unde ma aflu?Atunci isi revenea si isi dadea seama ca se afla la spital. Dupa o saptamana de stat in spital, cand se simtea mai bine si ar fi voit sa plece acasa, in mod inexplicabil i-a crescut temperatura foarte mult. In zorii zilei din Vinerea Mare a trecut la Domnul.

A avut o moarte linistita. Dupa putin a venit monahia care o luase sub mantie si a pregatit-o pentru ingropare, imbracand-o in hainele monahale. Deodata am simtit o puternica mireasma, o mireasma de negrait. Atunci am intrebat-o pe monahie:- Bine, dar si voi monahii va parfumati?- Nu, doamna Elena, raspunse maica. Nu, doamna Elena, nu ne parfumam.Aceasta mireasma am simtit-o si eu in timp ce o schimbam. Iese din trupul mamei dumneavoastra. Asteptam sa simtiti si dumneavoastra, de aceea nu v-am spus nimic. Aceasta este dovada sfinteniei, este semn ca mama dumneavoastra s-a mantuit. Cand am auzit acestea am ramas uimiti.

In timpul inmormantarii preotul se minuna si spunea ca este vorba despre un suflet sfant. Din trupul mamei iesea mir ca o transpiratie. Hainele noastre care s-au atins de trupul ei atunci cand am sarutat-o si am imbratisat-o, o saptamana intreaga au raspandit mireasma. Dar in timpul punerii in mormant trupul mamei a raspandit si mai multa mireasma".Dar chiar si insusi Staretul marturisea: "Da, asa s-a intamplat. Dar am cazut putin in pacatul invidiei. Iata, va marturisesc adevarul! Uitati-va unde a ajuns aceasta femeie, o taranca fara carte! Cand ma rugam pentru ea, primeam, nu dadeam. Ma umpleam de har.Am vazut-o in vedenie pe mama cum mergea la Hristos: "Bine ai venit, Maria! Bine ai venit, Maria!", s-a auzit un glas. Iar noua, monahilor, ne trebuiesc ani de zile sa dobandim aceasta stare.De multe ori vedeam ca mama mea este batranul Iosif si batranul Iosif, mama mea.

Amandoi erau una.Si astfel m-am incredintat ca mama mea ajunsese la masura duhovniceasca a batranului Iosif. Atat inainte, cat si dupa moartea ei, am avut aceiasi vestire launtrica, si anume ca mama noastra a ajuns la masuri mari. Cum sa va explic? Ori ca amesteci apa cu vinul, ori ca amesteci vinul cu apa, acelasi lucru se obtine. Cam asa. Batranul Iosif era mama mea si mama mea, batranul Iosif.Mama mea nu a avut pilda de urmat. Singura a lucrat. A facut rabdare in intristari. Si in cartea despre viata batranului Iosif oricine poate vedea multa rabdare pe care acesta a facut-o in intristari. Sfantul Ioan Gura de Aur scrie despre Iov ca avea si alte virtuti, dar pentru marea lui rabdare, aceea de a nu carti, a fost laudat de Dumnezeu".

Staretul Efrem Katunakiotul

 

27 Mai 2014

Vizualizari: 865

Voteaza:

Bunica de aur 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE