Cadere si ridicare

Cadere si ridicare Mareste imaginea.

Milostiv este Domnul nostru fata de toti pacatosii. El a laguduit cu juramant: Nu voiesc moartea pacatosului, ci sa se intoarca, si sa fie viu (Iez. 33, II)- dar noi, prin desele noastre caderi, ne aducem singuri la starea de a nu se mai putea face nimic in ajutorul nostru.

Scularea din cadere este la fel cu carpirea unei haine sau cu repararea unei case. Se intampla ca lucrul putred sa tot fie carpit, dar in cele din urma aruncat, fiindca nu mai poate fi reparat nici n-ai de ce sa prinzi un petic.

Acelasi lucru se poate intampla si cu sufletul. Domnul il tot indreapta, dar pana la urma il arunca de tot, fiindca prin caderile sale dese sufletul poate ajunge intr-o astfel de neoranduiala, ca nu mai poate fi indreptat. Si atunci, pe ce se intemeiaza putinta scularii noastre? Pe binele care ramane in noi, chiar in pofida faptului ca am slujit pacatului. Tocmai asupra acestei ramasite de bine vine harul, ii da viata si precumpanire asupra raului si omul se scoala. Dar fiece cadere noua roade ceva din binele nostru, dupa fiecare cadere ramane tot mai putin loc in care poate harul sa se pogoare pentru a ne reface. Ce este de mirare daca in cele din urma ne cheltuim in robia pacatului tot binele si astfel pierdem orice putinta de ridicare?!.

Deasa cadere in pacat da nastere deprinderii de a pacatui, care inlantuie bietul suflet si il tine ca un tiran in robia sa. Chiar daca un singur pacat intra in obisnuinta, el robeste in tregul suflet, il aduce pe tot sub stapanirea sa cea chinuitoare. Ia uitati-va ce face paianjenul cu prada sa? O infasoara bucata cu bucala in acelasi paienjenis subtire, pana ce o incurca de tot; dupa aceea, victima lui, chiar daca se mai misca, n-are putere si mai scape. Asa-i si cu pacatul cu care se deprinde omul prin desele caderi: il ataca bucata cu bucata, pana ce umple atat trupul cat si sufletul lui si ii inrobeste. Dupa aceea, chiar daca omului ii mai vine cateodata gandul sa se lase de pacat, vede cat de incurcat este in el, nu-i mai vine sa puna mana sa se descurce, si zice cu deznadejde: "Ce sa ma mai lupt cu pacatul!” Astfel, dupa cum scrie Sfantul Apostol, paganii, intru nesimtire petrecand, s-au dat pe sine dezmatului spre lucrarea a toata necuratia (Efes. 4. 19): iar evreii, istoviti de robia din Egipt, chiar si atunci cand Moise Ie-a adus de la Dumnezeu fagaduinta libertatii, n-au crezut ca ea se poate implini.

Sfantul Teofan Zavoratul

.

13 August 2013

Vizualizari: 2662

Voteaza:

Cadere si ridicare 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE