Ca sa nu cazi in ticaloasa rautate a trandaviei, care-ti impiedica calea spre desavarsire si te da in mainile vrajmasilor, ti se cade sa fugi de orice fel de curiozitate (iscodire: ce este acolo, ce este aici; umblare fara rost, vorba desarta, cascat gura), de orice alipire fata de vreun lucru pamantesc si de orice lucrare dupa capul tau sau dupa voia ta, care este cu totul nepotrivita starii tale. Si dimpotriva, ti se cade sa te silesti in tot chipul sa te supui de buna voie si grabnic la orice povatuire buna si la toata porunca inaintestatatorilor si parintilor tai duhovnicesti, facand tot lucrul la vremea si in chipul in care doresc ei.

Sa nu intarzii niciodata sa te apuci de orice lucru pe care trebuie sa-l faci, caci acea putina intarziere de la inceput te va duce la o a doua mai lunga, iar a doua la a treia, inca si mai lunga, si asa mai departe. De aceea si lucrul incepe foarte tarziu si nu este facut la vremea lui sau este de multe ori abandonat cu desavarsire, ca fiind prea impovarator. Gustand o data dulceata nelucrarii, incepi sa o iubesti si sa o doresti mai mult decat lucrarea, si implinind aceasta dorinta, ajungi incetul cu incetul la obiceiul de a nu lucra, sau la lene, in care patima de a nu lucra nimic intr-atata te va stapani incat vei inceta sa mai constientizezi cat este de nepotrivita si nelegiuita, pana cand, obosindu-te chiar de aceasta lene, te vei apuca din nou cu toata ravna de lucrul tau.

Atunci vei vedea cu rusine cat ai fost de trandav inainte de aceasta si cat de multe lucrari care s-ar fi cuvenit savarsite ai pierdut din pricina unor nefolositoare si desarte „fac ce vreau".

Aceasta trandavie, abia perceptibila la inceput, patrunde pretutindeni si nu numai ca biruieste vointa cu otrava ei, sadind in ea dezgustul fata de orice osteneala si de orice lucrare duhovniceasca si ascultare, ci orbeste chiar si mintea, nelasand-o sa priceapa toata nebunia si minciuna ratiunii pe care se intemeiaza aceasta dispozitie a vointei, si neingaduindu-i sa arate constiintei acele judecati sanatoase, care ar avea putere sa miste aceasta vointa lenesa pentru a-si indeplini lucrarea cuvenita cat mai grabnic si cu toata ravna, tara a o amana pe altadata. Fiindca nu este de ajuns a savarsi degraba lucrarea, ci se cade ca fiecare lucru sa fie facut la vremea cuvenita, ceruta de natura aceluia, si cu toata atentia si sarguinta, ca sa fie cat mai desavarsit. Asculta ceea ce este scris: Blestemat cel ce face lucrurile Domnului cu nebagare de seama (Ier. 48, 10). Si iata ca aduci asupra ta aceasta nenorocire, pentru ca te lenevesti sa cugeti la vrednicia si valoarea lucrarii pe care o ai de facut, ca sa te indemni pe tine sa o faci la vremea ei si cu o hotarare care sa risipeasca toate gandurile despre ostenelile care o insotesc, ganduri pe care ti le aduce lenea, ca sa te abata de la lucrare.

Deci sa ai intotdeauna in minte incredintarea ca o singura inaltare a mintii catre Dumnezeu si o singura metanie smerita, cu plecarea genunchilor la pamant, spre slava si cinstea lui Dumnezeu, sunt cu neasemanare mai scumpe decat toate comorile lumii; si ca de fiecare data cand alungam trandavia si ne silim sa savarsim cu sarguinta lucrurile pe care trebuie sa le facem, ingerii ne gatesc noua in ceruri o cununa de biruinta preaslavita. Si, dimpotriva, celor trandavi Dumnezeu nu numai ca nu le da cununa, ci, putin cate putin, El ia inapoi de la ei si acele daruri pe care li le-a dat pentru slujirea osardnica pe care l-au adus-o mai inainte, iar la sfarsit ii lipseste si de imparatia Sa, daca raman in trandavie, precum a zis in pilda despre cei chemati la cina si care s-au lenevit sa vina: Ca zic voua, ca nici unul din barbatii aceia care erau chemati nu va gusta din cina mea (Lc. 14, 24). Aceasta este soarta celor trandavi. Insa celor care sunt sarguitori si se silesc pe sine fara de crutare la toata fapta buna, Domnul le inmulteste aici darurile Sale binecuvantate, si le pregateste viata vesnic fericita in imparatia Sa cereasca, precum a zis: imparatia cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silesc o rapesc pe ea (Mat. 11, 12).

Daca gandul cel rau, straduindu-se sa te arunce in trandavie, iti sugereaza ca pentru dobandirea virtutii pe care o doresti este necesar sa iei asupra ta o osteneala foarte mare si inca vreme de multe zile, si ca vrajmasii tai sunt puternici si multi, iar tu esti singur si neputincios, si ca trebuie sa faci multe si mari lucruri ca sa atingi telul tau, daca, zic, gandul trandaviei iti sugereaza toate acestea, sa nu-l asculti pe el, ci, dimpotriva, pune-ti in minte ca, bineinteles, trebuie sa lucrezi, dar nu mult, ca va trebui sa depui osteneala, dar foarte mica si nu pentru multe zile, ca si dusmani vei intalni, dar nu multi, ci doar unul, si chiar daca acela ar fi puternic impotriva ta singur, totusi tu esti incomparabil mai tare decat el, avand ajutorul lui Dumnezeu, care este totdeauna aproape de tine pentru nadejdea pe care o ai intr-insul. De vei face asa, atunci trandavia va incepe sa se retraga de la tine, iar in locul ei, sub inraurirea cugetelor si simtirilor bune, incetul cu incetul va incepe sa intre in tine o ravna sarguincioasa pentru tot ceea ce se cuvine, care va stapani in cele din urma toate puterile sufletului si ale trupului tau.

Tot asa sa faci si in cazul rugaciunii. Daca pentru savarsirea vreunei slujbe ar fi nevoie, sa zicem, de o ora de osteneala la rugaciune, ceea ce ti se pare impovarator din pricina lenevirii tale, atunci tu, apucandu-te de aceasta, nu te gandi ca va trebui sa stai in picioare o ora, ci inchipuie-ti ca va dura cam un sfert de ceas si, fara sa bagi de seama, te vei ruga acest sfert de ora. Dupa care spune-ti tie: „Sa mai stau un sfert de ora. Nu este mult, dupa cum vezi". Apoi fa acelasi lucru pentru cel de-al treilea si al patrulea sfert de ceas. Iti vei termina in acest fel pravila de rugaciune, nebagand in seama osteneala si greutatea ei. Daca insa uneori in timpul acesta ti se intampla sa simti o asemenea impovarare, incat iti tulbura si insasi rugaciunea, atunci lasa un timp pravila, iar apoi iarasi, dupa putina vreme, apuca-te de ea si termina ceea ce nu ai savarsit.

Tot asa sa procedezi si in ceea ce priveste lucrul de mana si sarcinile ascultarii tale. Uneori ti se pare ca aceste lucrari sunt multe, te tulburi si esti gata sa le lasi balta. Dar nu te gandi la multimea sarcinilor, ci silindu-te, apuca-te de prima care iti sta inainte si fa-o cu toata osardia, ca si cum altele nu ar mai fi, si o vei face in tihna. Apoi tot asa procedeaza si cu celelalte sarcini, si pe toate le vei face linistit, fara tulburare si agitatie.

Procedeaza astfel intru toate si sa stii ca de nu te vei intelepti si nu te vei lupta astfel cu simtamantul de osteneala si greutate pe care ti-l sugereaza vrajmasul in ceea ce priveste sarcinile care iti stau inainte, atunci trandavia in cele din urma te va inrobi cu totul, asa incat nu numai atunci cand vei fi in fata vreunei osteneli, ci si atunci cand ea este inca departe in viitor, te vei simti ca si cum ai avea un munte pe umeri, ti se va parea ca esti apasat de acesta si vei fi chinuit precum un rob care este legat in lanturi fara putinta de scapare. De aceea chiar si in timpul odihnei tale nu vei avea tihna si, chiar si atunci cand esti fara de lucru, te vei simti impovarat de sarcini.

Sa stii de asemenea, fiul meu, ca putin cate putin, aceasta boala a lenevirii si a trandaviei distruge cu otrava ei ascunsa nu numai radacinile cele dintai si inca mici, din care urmau sa odrasleasca in timp deprinderile virtuoase, ci si acelea care de demult s-au adancit si slujesc drept temelie a intregii randuieli a vietuirii celei bune. Si, precum un vierme incetul cu incetul roade copacul, asa si trandavia, daca se prelungeste, pe nesimtite mistuie si nimiceste insisi nervii vietii duhovnicesti. Cu ajutorul ei, diavolul stie sa intinda mreje si sa aseze curse ale ispitei pentru orice om, si se straduieste sa faca aceasta cu grija deosebita si viclenie pentru ravnitorii vietii duhovnicesti, stiind ca cel lenes si trandav lesne se pleaca poftelor, precum este scris: Intru pofte este tot cel lenes (Pild. 13, 4).

Deci privegheaza totdeauna, rugandu-te si sarguindu-te bine, precum i se cuvine unui luptator viteaz: mainile celor viteji sunt intru sarguinta (Pild. 13, 14). Nu sta cu mainile incrucisate, amanand teserea hainei tale de nunta pana in momentul cand va trebui sa iesi frumos impodobit intru intampinarea Mirelui Hristos. Adu-ti aminte in fiecare zi ca acum este in mainile noastre, iar maine in mainile lui Dumnezeu, si ca Acela Care ti-a daruit dimineata nu a fagaduit ca-ti va da si seara. Pentru aceea niciodata sa nu-l asculti pe diavol cand iti va sopti: „Da-mi mie clipa de acum, iar lui Dumnezeu da-i ziua de maine". Nu, nu! Ci toate orele vietii tale petrece-le in chip bineplacut lui Dumnezeu; tine minte ca in locul ceasului de fata nu ti se va mai da un altul si ca pentru fiecare minut din acest ceas va trebui sa dai cea mai amanuntita socoteala. Intelege ca aceasta vreme pe care o ai in mainile tale este fara de pret si ca, daca o vei pierde in desert, va veni timpul cand o vei cauta si nu o vei afla.

Socoteste pierduta ziua aceea in care, desi ai facut fapte bune, insa nu ti-ai biruit inclinatiile si dorintele tale cele rele. Voi incheia lectia mea despre aceasta, repetand porunca apostolului: nevoieste-te cu nevointa cea buna intotdeauna (I Tim. 6, 12); caci de multe ori s-a intamplat ca un singur ceas de osteneala cu sarguinta a castigat raiul, precum si dimpotriva, un ceas de trandavie I-a pierdut. Fii cu grija, daca vrei sa adeveresti inaintea Iui Dumnezeu cat de puternica este nadejdea mantuirii tale: Iar cel ce nadajduieste spre Domnul cu grija va fi  (Pild. 28,25).

Sfantul Teofan Zavoratul

.

• Lenea ca nepasare fata de mantuire
  Publicat in : Religie
• Lenea este un mod de a te desfata prin nemunca
  Publicat in : Religie
• Cum pot fi invinse lenea si plictiseala?
  Publicat in : Religie