Cuvant de invatatura la sarbatoarea Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

Cuvant de invatatura la sarbatoarea Intrarea in Biserica a Maicii Domnului Mareste imaginea.

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

"Astazi in Biserica minunat Fecioara se aduce si pe Hristos Domnul mai inainte il vesteste".

Prea cuviosi parinti, iubiti credinciosi si credincioase,

Cu aceste cuvinte praznuim noi, astazi, prin cantarea troparului, pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, cea care s-a invrednicit sa rasara din neamul omenesc si sa se pregateasca pentru primirea in pantecele ei pe Cel Neincaput, pe Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul sufletelor noastre.

Ati observat dumneavoastra ca la fiecare praznic imparatesc, din cele patru indeosebi, pe care le cunoasteti, la Sfanta Liturghie se citeste acelasi fragment, din Evanghelia dupa Luca, vizita pe care Mantuitorul Hristos a facut-o lui Lazar si celor doua surori, Marta si Maria, prilej cu care Mantuitorul Iisus Hristos a aratat pe ce anume trebuie sa punem noi accent in viata noastra, si anume, pe partea de rugaciune, pe partea duhovniceasca, contemplativa, pe inchinarea adusa lui Dumnezeu, pe rugaciune si apoi pe celelalte materiale care sunt necesare pentru viata noastra pamanteasca. Si incheie Evanghelia cu acel cuvant pe care Mantuitorul Iisus Hristos l-a rostit si prin care a adeverit, a confirmat cinstirea ce trebuie sa i se aduca Maicii Domnului, cand acea femeie din popor ridicandu-si glasul a spus: "Fericit este pantecele care te-a purtat si sanii la care ai supt" si Mantuitorul spune: "Asa este. Dar mai fericit este cel care asculta Cuvantul lui Dumnezeu si-l implineste pe el."

Iata iubiti credinciosi, Biserica noastra ortodoxa de pretutindeni praznuieste astazi, 21 noiembrie, pe Sfanta Fecioara Maria, praznic numit "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului". Numim biserica, pentru ca templul de altadata, Templul de la Ierusalim, este inteles in conotatie crestina cu acela de Biserica si de aceea spunem noi "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului". Pentru a intelege semnificatia acestui praznic este bine sa ne intoarcem cu mintea la vremurile de atunci cand, in Nazaretul din Galileea, o familie deosebita formata din batranii Ioachim si Ana isi petrecea viata in rugaciune, in curatenie si-n ascultare fata de Dumnezeu. Dumnezeu ii binecuvantase cu multe roade si aveau motive sa fie linistiti, sa duca o viata cuminte si linistita. Dar aceasta viata linistita a lor totusi era umbrita de o tristete. Care era aceea? Nu dobandisera pana la batranetile lor adanci un prunc. Si potrivit legii iudaice cel care nu era binecuvantat de Dumnezeu cu un prunc era considerat blestemat inaintea lui Dumnezeu si totodata era considerata o familie de ocara in mijlocul comunitatii.

De aceea batranii Ioachim si Ana, dreptii Ioachim si Ana, cum ii numim noi de fiecare data, se duceau si se rugau cu staruinta lui Dumnezeu ca sa spele aceasta rusine de la fata lor. Si Dumnezeu le-a ascultat rugaciunea. Si iata, in pofida legilor biologice, Dumnezeu a facut aceasta minune si le-a daruit o prunca, careia i-au pus numele de Miriam sau Maria, ceea ce se talcuieste in romaneste cu cuvantul "Doamna" sau "Stapana" sau "Cea plina de dar". Ei bine, aceasta prunca a fost dobandita de parintii Ioachim si Ana ca un rod al rugaciunilor staruitoare si a promisiunilor, a fagaduintelor pe care ei le-au facut lui Dumnezeu, ca daca vor dobandi un prunc la batranetile lor, il vor inchina lui Dumnezeu, il vor inchina la Templu. Si asa se face, iubiti credinciosi, ca Maica Domnului dupa ce a fost nascuta si a crescut trei ani in sanul acestei familii sfinte, Ioachim si Ana si-au adus aminte de fagaduinta facuta lui Dumnezeu si s-au dus la Templul din Ierusalim si au inchinat-o pe prunca Maria lui Dumnezeu, oferind-o in bratele arhiereului din vremea aceea, Zaharia, care avea sa devina si el tatal Sfantului Ioan Botezatorul, in aceleasi circumstante dobandit, tot la adanci batraneti, de catre Zaharia si de catre Elisabeta. Ei bine, aici la Templul din Ierusalim, prunca Maria avea sa petreaca doisprezece ani acolo, asa cum ne marturiseste un istoric contemporan Iosif Flavius in lucrarea sa "Antichitati iudaice". Ni se descrie acolo cum se desfasura viata la Templu.

Templul din Ierusalim era inconjurat de anumite cladiri cu trei etaje in care erau gazduiti toti slujitorii de la Templu: arhiereii, preotii, levitii, vaduvele care-si inchinau viata lui Dumnezeu si acele fecioare inchinate de anumite familii lui Dumnezeu intre care avea sa straluceasca Fecioara Maria, pururea Fecioara Maria. Aici a gasit-o ingerul Gavriil cand avea sa-i aduca vestea cea buna a nasterii Mantuitorului Iisus Hristos, adica a intruparii pe pamant a fiului lui Dumnezeu. In acest Templu, iubiti credinciosi, unde Maica Domnului si-a petrecut viata in rugaciune, in ascultare, in smerenie, in viata curata si in asceza, in post, aici ea s-a pregatit sa devina "vas ales" pentru primirea in pantecele ei pe Cel Neincaput. Sfantul Grigorie Palama spune ca pururea Fecioara Maria a trait la Templul din Ierusalim ca in Rai. Ea acolo s-a umplut de harul Duhului Sfant, a ajuns la indumnezeire caci numai asa putea sa primeasca in pantece pe Fiul lui Dumnezeu. De altfel in chip inspirat si cu descoperire de sus arhiereul Zaharia cand a primit-o in brate a dus-o in Sfanta Sfintelor, nu in mod intamplator (in Sfanta Sfintelor nu intra decat arhiereul o singura data pe an dupa ce aducea jertfe de ispasire pentru popor, asa era Legea Vechiului Testament).

Arhiereul Zaharia si-a dat seama ca in bratele lui sta cu totul cineva special si de aceea, in mod inspirat, a dus-o in Sfanta Sfintelor si a inchinat-o lui Dumnezeu, prin aceasta sugerand cine avea sa fie acea prunca Maria, ca ea avea sa devina Maica lui Dumnezeu si Maica intregului neam omenesc. De aceea scopul pentru care Maica Domnului a fost prezentata la Templu a fost acela de a se pregati duhovniceste, de a se indumnezei prin pogorarea Harului Duhului Sfant asupra ei astfel incat sa poata spune, la vremea cuvenita: "Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul Tau". Pentru ca prin acest devotament al ei, prin aceasta viata curata, de asceza, de rugaciune, de ascultare, in Templul unde si-a petrecut viata, mintea ei s-a luminat ca sa poata primi acea chemare de sus transmisa de Dumnezeu prin ingerul Gavriil cand i-a vestit ca va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuil care se talcuieste: "Cu noi este Dumnezeu". Iata ca ea, prin aceasta pregatire speciala, in cei doisprezece ani cat a trait la Templul din Ierusalim s-a dovedit a fi capabila sa primeasca aceasta porunca, sa raspunda prezent, prin acel "sa fie", sa primeasca in pantecele ei pe Fiul lui Dumnezeu care avea sa se intrupeze in persoana Mantuitorului Iisus Hristos. Asadar aceasta este originea praznicului de astazi, a "Intrarii in Biserica a Maicii Domnului", in chip vazut intrarea in biserica, in Sfanta Sfintelor, a Maicii lui Dumnezeu, a pururea Fecioarei Maria, a celei fara de prihana si in chip nevazut, oarecum ca o prevestire, ca o pregustare a intrarii Maicii Domnului in Biserica Triumfatoare, lucru care avea sa se petreaca prin adormirea ei in Domnul, caci, spre deosebire de toti ceilalti, la acest praznic al Adormirii Maicii Domnului nu cantam ca ea a murit ci: "Intru nastere fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu ai parasit", caci Dumnezeu Mantuitorul Hristos a luat-o la Ceruri cu trup cu tot, a inviat-o inainte de vreme pe Maica Domnului ca sa sada de-a dreapta Lui, asa cum foarte inspirat spunea proorocul: "Statut-a Imparateasa de-a dreapta Ta, in haina aurita imbracata si preainfrumusetata". "Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita pe poporul tau si casa parintelui tau", spunea psalmistul, iata, cu multe sute de ani in urma, aratand oarecum cine avea sa fie aceasta prunca Miriam, Maica Domnului, ca avea sa fie Imparateasa tuturor, Imparateasa si Doamna.

De altfel, citind Paraclisul sau Acatistul Maicii Domnului ca de altfel toate cantarile de Vecernie si Utrenie, de la Praznicele inchinate Maicii Domnului, veti vedea acolo cate epitete, cate cuvinte frumoase i-au fost adresate Maicii Domnului care a fost asemanata cu "Scara lui Iacob" pe care se urcau si coborau ingerii lui Dumnezeu, puntea care face trecerea omului de la pamant la cer, "nastrapa de aur", "cadelnita aurita", "cea mai infrumusetata decat toate Puterile cele de sus", "Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii" si multe, multe alte epitete prin care noi o cantam, o preamarim pe Maica Domnului. De ce facem aceasta iubiti credinciosi? Pentru ca ea s-a invrednicit in numele intregului neam omenesc dintotdeauna sa primeasca pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mantuitorul Hristos in pantecele ei, ca prin El noi sa ne izbavim din imparatia intunericului si a pacatului. Pentru toate acestea se cuvine sa o laudam in permanenta pe Maica Domnului si sa ne adresam ei prin rugaciune cu incredintarea, cu certitudinea ca ea ne asculta, ca ne crede atunci cand, neputinciosi fiind, cadem adeseori. Sa avem nadejde ca ea este intotdeauna pururea mijlocitoare si acolo la Tronul ceresc se afla intotdeauna de-a dreapta lui Dumnezeu, de-a dreapta Mantuitorului Iisus Hristos, intervenind la Fiul ei pentru noi, ca sa ne daruiasca sanatate, sa ne ocroteasca, sa ne daruiasca pace si izbavirea sufletelor noastre. De aceea, pe de alta parte, praznicul de astazi mai poate semnifica si intrarea in biserica noastra de acasa a Maicii Domnului.

Cum intra Maica Domnului in casele noastre? Prin sfintele icoane, iubiti credinciosi. De aceea cred ca nu este familie de crestini, de crestini autentici, care sa nu aiba in casele lor icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cea care ne ocroteste, cea care este pururea fiitoare si solitoare pentru noi. Si-n acest spirit de cinstire a Maicii Domnului, prin cinstirea sfintelor icoane si a sfintelor moaste, de asemenea, ale sfintilor, se cuvine sa-i educam pe copiii nostri. Caci, iata, suntem martorii unei persecutii oarecum dezlantuite ca oarecand in secolul al VII-lea impotriva icoanelor. Ati auzit la televiziune, la radio, in presa ati citit si ne crucim si nu putem intelege cum este posibil, cum este posibil din acest popor dreptcredincios, cum ne place sa spunem, fiii Sfantului Apostol Andrei cel Intai chemat la apostolie, cum este posibil sa rasara astfel de oameni care sa se manifeste cu atata inversunare si ura impotriva Bisericii si a Sfintelor icoane? Si stiti la cine ma refer, la acei tineri diletanti si atei care au declarat razboi vazut Bisericii si care urmaresc indepartarea simbolurilor crestine, indeosebi a Sfintei Cruci si a Sfintelor Icoane, din scoli. Iubiti credinciosi, ne punem intrebarea ce s-a intamplat, unde s-a intamplat acea fisura in drumul, in urcusul acestui neam ca sa apara astfel de oameni care nu se multumesc numai cu faptul ca ei nu cred ci vor sa ii determine si pe altii sa se indeparteze de credinta. Si ajung, ca in numele libertatii de exprimare si a drepturilor omului, ca asa a aparut acum o "alta Biblie" - "Declaratia drepturilor omului", in numele acestor drepturi sa lezeze, sa jigneasca pe atatia si atatia crestini.

Noi cunoastem acum, nu numai din experienta noastra dar si din sondajele pe care le fac oamenii, ca poporul acesta este un popor prin excelenta crestin si-n majoritate ortodox. Ei bine, nu este firesc sa-i crestem pe copiii nostri in spiritul dragostei crestine, al valorilor crestine? Daca acasa parintii le-au dat o educatie frumoasa, in spirit crestin, nu este firesc ca aceasta educatie sa continue si in scoala? Cum oare vor evolua, cum oare vor creste copiii care sunt viitorul neamului, viitorul Bisericii de maine? Cum vor creste daca nu vor fi initiati in tainele invataturii de credinta care reprezinta identitatea noastra? Si totusi iata ca apar astfel de oameni si se lupta si ameninta. Nadajduim insa ca Dumnezeu ii va lumina pe cei care sunt indrituiti sa analizeze si sa ia masuri sa nu se intample un rau ca acesta. Iar pe ei de asemenea sa-i miluiasca Dumnezeu si sa-i ajute sa ajunga si ei la cunostinta adevarului. Dar credinta noastra, iubiti credinciosi, cum va spuneam si alta data, este caracterizata prin libertate. Biserica niciodata nu a silit pe cineva sa faca ceva impotriva voii lui. Ca de aceea ne-a inzestrat Dumnezeu cu ratiune si libertate si inca inainte de intruparea Fiului lui Dumnezeu care presupune o smerenie. Dumnezeu Tatal, toate persoanele Sfintei Treimi s-au smerit. Cand? Atunci cand l-a creat pe om si pe ingeri inainte, cu libertate. Dumnezeu atunci s-a smerit, ingaduind sa nu aiba stapanire asupra ingerilor si a oamenilor in virtutea respectarii voii sale libere. Iata ca Dumnezeu nu ne sileste sa facem ceva sau altceva. Dar ne invata cum este bine sa traim si ne indeamna sa apucam calea cea buna ca sa ne unim cu El in lumina, sa fim fericiti, sa devenim casnici si prieteni ai lui Dumnezeu. Si totodata ne arata ca, daca apucam pe alta cale, avem de intampinat multe greutati si bineinteles soarta noastra va fi cumplita.

Iubiti credinciosi, praznicul de astazi trebuie sa reprezinte pentru noi toti un popas duhovnicesc, un prilej de meditatie asupra a ceea ce se intampla in zilele noastre, sa constientizam o data mai mult ca trebuie sa credem cu tarie in Dumnezeu si sa-i cinstim asa cum se cuvine pe Maica Domnului, pe Sfintii in care El s-a preamarit, asa cum spunem: "Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai, Dumnezeul parintilor nostri". Si sa ne straduim ca oricate greutati am intampina in cale, sa nu abdicam de la misiunea noastra, sa nu ne pierdem identitatea noastra de crestini, de fii ai lui Dumnezeu. Ca de aceea am fost unsi la botez cu Sfantul si Marele Mir si am fost pecetluiti cu numele lui Hristos. Si valorile autentice, valorile cele adevarate ale vietii noastre care izvorasc din Evanghelia Mantuitorului Hristos sa le transmitem cu responsabilitate copiilor nostri, sa-i crestem in acest spirit al dragostei fata de Dumnezeu si fata de Biserica pentru ca numai astfel putem sa fim siguri de faptul ca ei vor fi fericiti, vor avea parte de pace sufleteasca, de liniste, de fratietate, de intelegere cu cei din jur si mai ales de ocrotire din partea lui Dumnezeu, prin Sfintii Sai.

Dumnezeu sa ne ajute tuturor, prin rugaciunile Maicii Domnului care astazi a intrat in Templu, in Biserica, sa ne ajute tuturor sa ramanem statornici in credinta parintilor si stramosilor nostri si sa ne daruiasca putere de a fi mai iubitori unii fata de altii. Amin.

P.S. Ciprian Campineanul


 

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 20021

Voteaza:

Cuvant de invatatura la sarbatoarea Intrarea in Biserica a Maicii Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE