Despre cele trei cruci

Despre cele trei cruci Mareste imaginea.

Când ne-am închinat la Sfântul Mormânt, am văzut pe înspăimântătorul deal al Golgotei locul în care fusese înfiptă Crucea Mântuitorului Hristos. De-a stânga şi de-a dreapta am observat locurile în care fuseseră crucile celor doi tâlhari. Numai trei cruci! Coborând în spatele Golgotei, pe un loc nisipos, ne-a fost indicat locul în care Sfânta Elena a descoperit crucile. Ea a descoperit trei cruci: Crucea Mântuitorului Hristos, crucea tâlharului pocăit şi crucea tâlharului care a refuzat să se pocăiască.

Iubiţilor, şi astăzi, noi oamenii purtăm trei cruci. Există o cruce a omului drept, a doua este crucea omului păcătos pocăit de păcatele sale, iar cea de-a treia este crucea omului păcătos lipsit de pocăinţă. Care dintre aceste trei cruci este mai uşoară?

Cruce înseamnă martiriu şi durere. Unul este martiriul omului drept, altul este martiriul păcătosului pocăit de păcatele sale şi altul este martiriul păcătosului nepocăit. Care martiriu este mai uşor?

Cea mai uşoară cruce este cea purtată cu credinţă şi nădejde. Cel mai uşor martiriu este cel pe care-l răbdăm cu aripile credinţei şi ale nădejdii.

Cei din primele două categorii înţeleg sensul suferinţei, în timp ce oamenii celei de-a treia categorii nu-l pot înţelege. Omul drept ştie că suferinţa este îngăduită de Dumnezeu spre răbdarea greutăţilor pentru binele altora şi că pentru a ajunge la desăvârşire trebuie să trăiască o viaţă dură ca fierul, care, pentru a deveni oţel, este trecut prin foc. Păcătosul care s-a pocăit ştie că suferă şi pătimeşte din pricina păcatelor lui; rabdă greutăţile şi suferă pentru purificarea lui, asemenea unei ţesături care, pentru a deveni mai albă, este supusă la mare presiune şi la frecare. Păcătosul pocăit suferă greutăţile în lumea aceasta, pentru a nu suferi în viaţa viitoare.

Păcătosul nepocăit, însă, nu înţelege rostul suferinţei, îi vede vinovaţi pe toţi ceilalţi oameni, numai pe sine se vede lipsit de vinovăţie. Se păgubeşte, pentru că-i lipseşte credinţa şi nădejdea. Drept urmare, martiriul lui este cel mai chinuitor. Din această cauză, crucea lui este cea mai grea!

Cunoaşteţi argumentul Mântuitorului Iisus Hristos: Căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară. Intr-adevăr, credinţa în Dumnezeu este mai uşoară decât necredinţa. Mai uşor este postul decât lăcomia şi luciditatea decât beţia. Mai uşoară este viaţa cu rugăciune decât fără rugăciune. Mai uşor este să faci milostenie decât să-ţi însuşeşti ceva care nu este al tău. Mai fericit este să sprijini viaţa altor oameni decât să o „denigrezi". Mai fericită este dragostea reciprocă decât egoismul şi ura.

Pentru unii, calea dreptăţii poate părea anevoioasă, însă fiecare trebuie să ştie că drumul nedreptăţii este mult mai greu. Uitaţi cât de grea este calea nedreptăţii: cel care săvârşeşte nedreptate mănâncă, dar niciodată nu se satură; jefuieşte şi răpeşte, dar niciodată nu are îndeajuns. Se răzbună, dar nu e mulţumit. Urăşte pe Dumnezeu şi pe oameni, dar nu e fericit. Şi după ce dobândeşte pe pământ ceea ce-şi doreşte, cade şi se prăbuşeşte, iar copiii lui devin cerşetori sau ajung în închisori.

Uşoară nu este nici calea omului drept, însă este mult mai uşoară decât calea nedreptului. Luaţi de exemplu pe dreptul Iov. Cu toate că era drept, a avut de suferit foarte mult. însă credinţa şi nădejdea în milostivirea lui Dumnezeu nu l-au părăsit niciodată şi nu l-au ruşinat. Bunul Dumnezeu i-a redat sănătatea pe care o pierduse. In locul copiilor pe care i-a pierdut, Dumnezeu i-a dăruit alţi copii. Averea sa distrusă a fost întoarsă de Dumnezeu cu îmbelşugare. Dreptul Iov a slăvit pe Dumnezeu în aceeaşi măsură şi arunci când Domnul i-a dat, şi atunci când i-a luat.

Există apoi exemplul împăratului David, care reprezintă modelul omului pocăit. David a păcătuit greu înaintea lui Dumnezeu, dar s-a pocăit. In continuare i-au venit multe pagube, una după alta, din cauza păcatelor pe care le săvârşise. Copiii au început să-i moară. Unul dintre fiii săi s-a certat cu fratele său şi l-a ucis, apoi a ridicat arma împotriva tatălui său. Foametea a cuprins pe poporul său. A urmat epidemie, care a provocat moartea multora; război şi trădare din partea prietenilor săi. Toate acestea au venit asupra împăratului care se pocăise. Pe toate le-a răbdat însă cu credinţa şi cu nădejdea în Dumnezeu. Le-a răbdat pe toate până la capăt, slăvindu-L pe Dumnezeu cu psalmii săi. De aceea sfârşitul vieţii sale a fost liniştit şi binecuvântat. Dumnezeu l-a iertat de toate şi l-a umplut de slavă mai mult decât pe toţi oamenii şi împăraţii. L-a slăvit alegându-l ca din neamul lui să se nască Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos.

In Sfânta Scriptură întâlnim exemple de oameni drepţi care-au avut de suferit, exemple de oameni care s-au întors prin pocăinţă şi au avut de înfruntat mari încercări, dar şi exemple de suferinţe ale oamenilor păcătoşi care n-au făcut pocăinţă. Peste tot în aceste exemple este vădit faptul că martiriul omului drept este încununat cu mare cinste. Peste tot în aceste exemple se poate observa că martiriul omului pocăit se sfârşeşte cu iertarea păcatelor şi cu mântuirea lui, în timp ce martiriul păcătosului nepocăit rămâne fără sens, lipsit de răsplată şi zadarnic.

Uitaţi, fraţilor, trei căi! Una dintre ele trebuie să urmăm! Există trei cruci. Pe una dintre ele trebuie să o luăm: fie Crucea lui Hristos, fie crucea tâlharului pocăit, fie pe cea a tâlharului nepocăit! In viaţă există numai trei cruci!

Astăzi, în rândul popoarelor ortodoxe există o dispoziţie de pocăinţă. Atenţie însă, cei ce simt aşa nu trebuie să se considere pe ei înşişi în mod exagerat drepţi. Nu trebuie să se mândrească cu dreptatea lor. Să-şi ia fiecare crucea omului pocăit şi cu aceasta să înainteze întru bucurie. Purtând această cruce, să înceapă drumul şi cu bucurie să păşească pe calea care duce în împărăţia lui Dumnezeu. Să se întrarmeze cu nădejde şi să împlinească poruncile Domnului cu credinţă şi nădejde. Cu adevărat, păzind poruncile lui Dumnezeu, dovedim dragostea noastră faţă de El. După cum ne spune Apostolul iubit al lui Hristos, Sfântul Ioan Evanghelistul, nu sunt greu de împlinit poruncile lui Dumnezeu.

Dragostea reciprocă dintre toţi oamenii va face să scadă suferinţa fiecăruia în parte. Dacă iei într-o mână crucea ta şi-n cealaltă mână crucea fratelui tău, atunci pentru amândoi crucile vor fi mai uşoare. Amândoi să aveţi ca prototip cinstita Cruce pe care a purtat-o Mântuitorul Hristos. Astfel, crucea voastră va deveni şi mai uşoară pentru că, din Crucea Mântuitorului Hristos va izvorî putere şi binecuvântare. Veţi fi binecuvântaţi şi-n viaţa de aici, şi-n cea viitoare. Şi astfel, cu uşurinţă veţi parcurge această scurtă cale a vieţii pământeşti şi veţi păşi în împărăţia vieţii veşnice, în împărăţia nemuririi, în care împărăteşte Tatăl vostru Cel ceresc.

Dumnezeului nostru slavă şi mulţumire, iar vouă pace, binecuvântare, iubire, sănătate şi mântuire.

Amin.

Sfântul Nicolae Velimirovici

Omilii despre pocăinţă, dragoste şi optimism, Editura Doxologia

Cumpara cartea “Omilii despre pocăinţă, dragoste şi optimism”

 

Pe aceeaşi temă

13 Septembrie 2019

Vizualizari: 6901

Voteaza:

Despre cele trei cruci 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE