Despre ganduri, imaginatie si raspandirea mintii

Despre ganduri, imaginatie si raspandirea mintii Mareste imaginea.

1.Să postiţi nu numai de mâncăruri, ci mai ales simţurile să le îngrădiţi. Simţurile, hrănite fiind cu lucrurile dinafară, trimit minţii şi inimii otrava potrivită, făcând astfel ca sufletul să fie mort dinspre Dumnezeu. Părinţii niptici ne-au spus atâtea despre paza simţurilor. Toată învăţătura se întoarce mai ales în jurul curăţirii mintii de imaginaţiile păcătoase şi gândurile necurate, iar inima de simţămintele bolnăvicioase. De asemenea ei învaţă că trebuie să stârpim orice răutate încă de la început, de la ivirea ei, pentru a se păstra sufletul curat. De îndată ce se apropie gândul cel rău, trebuie să-l alungăm cu Rugăciunea lui Iisus. Iar când vom înfrunta astfel gândurile cele pricinuite de simţuri şi de diavol, foarte curând vom simţi bucurie si folosul din înfrânarea simţurilor.

Eva, dacă şi-ar fi înfrânat simţul văzului, nu ar fi otrăvit roadele pântecelui ei, adică pe oamenii care s-au născut dintr-însa. într-un cuvânt, înfrânarea simţurilor îl izbăveşte pe om de munca iadului.

2. Iţi doresc, fiul meu, ca să izgoneşti toate gândurile cele pline de mândrie şi egoism, fiindcă de la acestea si de la patimile asemănătoare pornesc toate celelalte patimi ale răutăţii şi-l îmbrâncesc pe om în prăpastia pierzării.

Să nu dai atenţie la gândurile pătimaşe, ci să le dispreţuieşti cu desăvârşire, de vreme ce au pe chipul lor urâţenia celui rău.

Dispreţuirea gândurilor aduse de diavol este mântuitoare, iar cea mai bună artă este smerenia, pentru că evitarea convorbirii cu ele şi refugierea la Hristos prin rugăciune înseamnă smerenie.

Se pot izgoni aceste gânduri şi prin cuvântul împotrivitor, dar această luptă este grea şi este nevoie ca luptătorul lui Hristos să fie foarte experimentat, pentru a putea ajunge la capăt fără pierderi, fiindcă şi satana cunoaşte foarte bine textele Sfintei Scripturi şi aduce mărturii spre surparea celui cu care se luptă.

De aceea orice ţi-ar spune prin gânduri, fie mândrie, fie slavă deşartă, ţie pe o ureche să-ţi intre, iar pe alta să-ţi iasă. De vreme ce sunt gânduri pătimaşe, nu trebuie să discuţi cu ele, ci să le „închizi afară". Să spui: „Nu primesc însoţire şi convorbire cu gânduri eretice" şi să rămâi statornic în rugăciune.

3.Nu da importanţă la ceea ce-ţi spune vrăjmaşul, ci de îndată ce îţi va şopti ceva la ureche, tu degrabă să spui „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! Doamne Iisuse Hristoase, mântuieşte-mă!" repede şi neîncetat. Peste puţin vei vedea că va slăbi gândul sau mai degrabă apăsarea şi nu-ţi vei mai aminti ce voia să-ţi spună.

Această metodă este mai uşoară si mai eficientă decât impotrivirea în cuvânt, adică să spui cuvinte împotriva celor insuflate de vrăjmaşul, căci în felul acesta nu rămâne nimic după ce pleacă demonul, din cele aduse de el. Pe când a doua metodă, împotrivirea în cuvânt, lasă rămăşiţe din gândurile pe care le-a insuflat sufletului, adică amintiri ale celor cu care a fost luptat cineva.

Prima metodă, adică să scapi îndată la Rugăciunea lui Iisus, este mai odihnitoare şi linişteşte foarte repede sufletul. Pe când cea de-a doua este mai obositoare şi dacă sufletul nu o scoate la capăt cu împotrivirea în cuvânt, este cu putinţă ca să fie rănit pe măsură, dată fiind experienţa demonului de a-l convinge pe om.

4. Alungă gândurile păcătoase, taie închipuirea, chipul provocării, fiindcă ştie satana să te despartă de Dumnezeu, Ziditorul tău. Căci atunci când îl face vinovat pe om prin consimţirea cea păcătoasă, Sfântul Duh pleacă, aşa cum fuge albina de fum, şi lasă sufletul fără Har, fără bucurie, plin de descurajare şi de întristare. Insă atunci când ne împotrivim închipuirii păcătoase de îndată ce se arată în minte, sugrumând-o şi cu râvnă apucăm cuţitul Duhului, care este Rugăciunea lui Iisus, îndată vom vedea gândul cel viclean părăsindu-şi locul său şi dând biruinţa gândului celui stăpânitor, care a fost ţinut de Harul şi mila lui Dumnezeu.

Nu suferă mult-meşteşugăreţul să vadă pe Sfântul înger, păzitorul sufletului nostru, stând lângă noi. Se străduieşte să-l îndepărteze, ca să ne afle lipsiţi de păzitorul nostru şi astfel să cadă asupra noastră ca o furtună năprasnică, după care să fim înghiţiţi de balaurul din adânc. El cunoaşte că numai gândurile potrivnice întregii-înţelepciuni îndepărtează pe îngerul păzitor. Şi vezi ridicând mulţime de gânduri ruşinoase şi închipuiri deşarte, ca să întineze mintea, inima şi trupul. Dar când nevoitorul cunoaşte răutatea lui, apucă îndată arma lui Hristos şi îi risipeşte meşteşugurile.

5.Fiul meu, ia aminte la imaginaţie, căci de la aceasta pornesc toate păcatele; ea este rădăcina păcatului. De aceea ia aminte! De îndată ce va veni o închipuire a unei persoane sau unei fapte, ceva care ai văzut sau ai auzit, degrabă alungă-le din mintea ta cu mânie şi cu Rugăciunea lui Iisus. Rosteşte rugăciunea repede şi cu intensitate. Şi îndată să o rogi pe Maica Domnului cu durere ca să te ajute şi nădăjduiesc în Dumnezeu că vei dobândi biruinţa.

Te-ai mândrit şi pentru aceasta ţi-a ridicat război diavolul. Acum smereşte-te, prihăneşte-te pe tine însuţi, ocărăşte-te în sinea ta şi Dumnezeu văzând smerenia ta te va ajuta. Aşa cum fugi de foc ca să nu te arzi, tot astfel şi chiar mai mult să fugi de închipuirile aduse de diavolul.

Ia aminte, îţi spun, la închipuirile necurate, căci din pricina acestora au căzut bărbaţi duhovniceşti şi s-au pierdut.

6.Alungă, aşadar, gândurile ruşinoase cu mânie şi având ca armă Rugăciunea lui Iisus şi cu ajutorul lui Hristos vei birui în orice război cu diavolul.

7.Ia aminte la minte, ca să nu-ţi hoinărească pe ici-colo, ci lipeşte-o strâns de Numele lui Hristos şi, ca şi cum ar fi înaintea ta, să-L rogi chemând Numele Său cu I durere în suflet şi atunci vei vedea cât folos vei dobândi. Gândurile cele rele scoate-le afară repede cu „lovituri". Să strigi: „Afară, tâlharilor, din biserica lui Dumnezeu, din sufletul meu!"

Alungă gândurile cele rele de îndată ce vin, nu le lăsa lăuntrul tău, căci te primejduieşti să fii rănit şi apoi nevoie de lacrimi şi suspine. Fă răbdare, fiul meu! Fugi de gândurile cele rele ca de c, căci acestea pustiesc sufletul, îl răcesc, îl omoară. Dacă însă le alungăm cu mânie, ţinând trezvia şi Rugăciunea, ni se fac pricină de mult folos.

De aceea nevoieşte-te şi nu te teme! Cheamă pe Doctorul nostru Cel ce este gata a ne ajuta. Nu este nevoie de multe rugăminţi, nu cere Bani, nu Se scârbeşte de răni, primeşte lacrimile ca un bun Samarinean; îngrijeşte de cel care a fost rănit de tâlharii cei gândiţi. Drept aceea să alergăm la El.

8.Cât despre gândurile cele necuviincioase, acestea izvorăsc din imaginaţie, adică vin în minte persoane, lucruri, fapte, pe care le-au adunat cele cinci simţuri şi le-au mutat prin canale în vistieria imaginaţiei. Şi din când în când diavolul aduce în minte prin imaginaţie persoane sau cântece şi altele pe care cele cinci simţuri le-au învistierit, mişcând patima în cuget, ca să cucerească cetatea lui Dumnezeu, adică inima, şi să o întineze.

Pentru aceasta meşteşugul nostru să fie acela de a alunga imaginaţiile de îndată ce se închipuiesc în minte. Şi dacă vom izbândi aceasta, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, răul este stârpit încă de la naşterea sa şi astfel izbândim cu puţină osteneală. Iar dacă gândurile insistă, atunci să chemăm Numele lui Hristos, întorcându-ne cu mânie împotriva acelor gânduri.

Să ne străduim ca atunci când vedem persoane care smintesc, să nu le păstrăm amintirea în lăuntrul nostru, ci îndată să o alungăm, ca nu cumva închipuirea acestor persoane să pătrundă în sufletul nostru, iar apoi să ne-o pună diavolul înainte pentru a ne pricinui război.

9.Pentru gândurile de hulă, fiul meu, pe care ţi le aduce diavolul, îţi spun să nu te temi; este sămânţa invidiei celui rău. Nu caută altceva decât să înăbusească sufletul creştinului cu ideea că huleşte el însuşi, ca în felul acesta să-i otrăvească inima. Pe o ureche să intre şi pe alta să iasă, atâta nepăsare să arăţi. Şi aceasta pentru că nu sunt ale tale gândurile acestea.

Fiul meu, să nu te temi! Eu voi purta răspunderea pentru ele. Când îţi vor veni astfel de gânduri să spui lui satana: „Adu tot ce vrei. De acum nu mă mai interesează de cele ce-mi spui, căci toate acestea sunt meşteşugirile tale".

Cu toate că gândurile sunt curat diavoleşti, avem şi noi o oarecare vină pentru ele. Şi care este aceasta? Este trufia ascunsă din mintea noastră, gândul care ne spune că suntem ceva. Iar aceasta se descoperă din gândurile de hulă. De asemenea izvorăsc şi din mânie, ură şi celelalte. Pentru aceasta, pe lângă faptul că le vom dispreţui, ne vom îngriji să ne osândim pe noi înşine şi să războim orice gând de mândrie. De asemenea să fim în pace cu toţi, chiar dacă vreunul ne face rău.

10. Nu grăiţi multe, ci fugiţi de vorbirea împotrivă, de grăirea în deşert şi de toate câte le pricinuieşte limba neînfrânată. Alungaţi gândurile rele din mintea voastră de îndată ce se ivesc, precum şi închipuirile necurate. Fiindcă acestea, rămânând mult timp în minte şi inimă, creează o stare pătimaşă. Pe când atunci când luăm aminte de la început la închipuirile necurate şi la gândurile ruşinoase aduse de acestea, petrecem în linişte şi ne îndulcim de desfătarea adusă de curăţia sufletului.

Pentru aceasta, fiii mei, să luăm aminte la noi înşine, la fiecare intrare a diferitelor gânduri ale răutăţii, căci acest lucru este valabil pentru orice gând rău. Oricare dintre ele, atunci când găseşte mintea fără luare-aminte, intră şi creează, potrivit cu patima, starea bolnăvicioasă arătată mai sus.

Aşadar, fiindcă monahul este războit mai ales de gânduri, singurul lucru care îl izbăveşte este trezvia. Aceasta, trezvia, care înseamnă a lua aminte, a priveghea. Atunci când şi noi suntem cu luare-aminte, casa sufletului nostru se va păstra bine şi ne vom mântui sufletele noastre, pentru care ne nevoim în toată viaţa noastră.

11.Când omul este mai tânăr, este cu neputinţă să nu fie războit de gândurile şi de închipuirile ruşinoase. Trebuie însă să le alungăm îndată şi să rostim Rugăciunea lui Iisus, iar ele vor pleca. Dacă iarăşi vor veni, iarăşi le vom alunga cu rugăciunea şi cu trezvia, adică cu luarea-aminte şi cu privegherea minţii.

Trebuie să luăm aminte să nu-l lăsăm pe ispititorul să ne aducă închipuirile sale, fiindcă mai întâi apare închipuirea, apoi gândul, după care plăcerea ruşinoasă. Când prin trezvie nu lăsăm să se formeze închipuirea cea rea şi rostim în acelaşi timp Rugăciunea, atunci ne izbăvim de război şi totodată suntem încununaţi de Dumnezeu pentru buna noastră intenţie, aceea de a plăcea lui Dumnezeu.

12. Oricâte îţi va spune gândul, întotdeauna să ştii, fiul meu, că toate sunt ale diavolului şi au ca scop acela de a te aduce la deznădejde, iar el să stea şi să râdă. Pentru aceasta şi tu bate-ţi joc de dânsul şi nu da nici o importanţă cuvintelor lui putrede. Nu vei pătimi niciodată rău atunci când îl dispreţuieşti. Ia aminte doar sa nu dai importanţă la ceea ce-ţi spune şi te vei mântui. Nu vei pătimi absolut nimic dacă vei păzi cele de mai sus. Numai cel care a crezut gândurilor sale a pătimit rău. De aceea dispreţuirea împreună cu rugăciunea face minuni.

Nu te întrista, fiul meu, nu deznădăjdui, nu-ţi pierde curajul. Orice ţi-ar aduce în minte diavolul este minciună, înşelare. Nu-l crede deloc! El se bucură când vede că oamenii se amărăsc şi îi dau crezare. Şi se mâhneşte îngrozitor de mult când vede că nu-l cred, ci rămân în pace.

Când stareţul meu îmi spunea că este nevoie de aceste gânduri de dispreţuire, îndată am crezut şi am pus în lucrare. De aici a venit şi vindecarea.

13.Cel mai bun leac este dispreţuirea desăvârşită a acestor gânduri, iar vindecarea se face cu desăvârşire. Cunoaşte odată pentru totdeauna că acesta este leacul. Ia aminte să nu-l treci cu vederea, ci loveşte neîncetat răul. Adică toată strădania ta să fie aceea de a nu primi gândurile pe care ţi le aduce diavolul, să nu-i dai importantă deloc si să nu te mâhneşti.

Tinereţea nu-şi uită hotarele ei fireşti; pentru aceasta valuri sălbatice de gânduri necurate lovesc cetatea lui Dumnezeu, ca să o facă sălaş al gândurilor necurate.

Fugiţi de închipuirile necurate; cu sabia Duhului, adică cu Rugăciunea lui Iisus, omorâţi gândurile babilonice, ca să fiţi fericiţi în ziua când se vor arăta toate cele ascunse ale oamenilor.

14.Nu primi, fiul meu, gândurile de desfrânare, ci învaţă chipul în care să le alungi pe acestea. Iar această lecţie le va împuţina la jumătate şi cu biruinţe va încununa creştetul tău.

De îndată ce se va ivi în închipuire persoana care Pricinuieşte gândurile ruşinoase, fără nici cea mai mică amânare, să o alungi, aşa cum faci atunci când închizi ochii pentru că nu vrei să vezi ceva. Şi mâniindu-te împotriva diavolului, rosteşte Rugăciunea repede, cu durere şi lacrimi şi îndată vei vedea că gândul cel rău va da înapoi.
Dacă închipuirea stăruie, atunci fă bucăţi imaginea acelei persoane şi urâţeşte-o, iar scârba va alunga plăcerea pe care o creează amintirea acelei persoane.

Fii cu multă luare-aminte ca să nu prinzi îndrăzneală şi să asculţi de vreun gând rău, căci atunci această mică neatenţie îţi va pricinui un mare război. Ia aminte să nu te atragă dulceaţa închipuirii celei ruşinoase şi să vorbeşti împreună cu persoana închipuită, căci mai apoi vei scăpa cu greu din acea cursă şi vei vedea de câtă pază este nevoie în privinţa gândurilor.

15.De vreme ce există război cu diavolul, fiul meu, cu siguranţă vom avea gânduri. Câtă vreme trăieşte înlăuntrul nostru omul cel vechi, vom avea manifestări bolnăvicioase. Insă atunci când cineva este bolnav, are nevoie de răbdare şi nu de deznădejde. Tu de ce deznădăjduieşti, fiul meu? Sileşte-te pe tine însuţi! Aminteşte-ţi de moarte şi de înfricoşătoarea Judecată şi de iad! Smereşte-te, pentru că din mândrie ţi se întâmplă cele rele. Nu te înfricoşa deloc, ci îndrăzneşte, căci Harul lui Dumnezeu te va ajuta, dacă te smereşti.

Când ne războim împotriva gândurilor demonice, ni se va socoti nevoinţa ca mucenicie. Şi aceasta pentru că atunci când cineva suferă mult în vremea atacului gândurilor rele şi Dumnezeu vede osteneala şi durerea sufletului şi i se socoteşte ca mucenicie.

Gândurile de necredinţă au ca pricină trufia şi egoismul. Alungă aşadar, fiul meu, gândurile egoiste şi să cugeti foarte smerit despre tine însuţi. Să nu osândeşti pe nimeni, ci să vezi numai greşelile tale. Ia aminte la cuvintele tale şi să nu amărăşti pe vreun om.

Gândurile tale de necredinţă să le dispreţuieşti cu totul ca pe unele ce sunt demonice şi au ca scop să-ţi fure râvna pentru nevoinţa, după care sate predea demonului desfrânării, iar apoi morţii sufleteşti.

De îndată ce vei începe lupta, îţi vor veni gânduri de mândrie (cum că te nevoieşti şi celelalte). Atunci gândurile de necredinţă vor intra pretutindeni şi vei vedea cum ne batjocoresc demonii.

Să nu dai nici o atenţie la gânduri, ci este nevoie de desăvârşită dispreţuire. Aplică-te de rugăciune şi de cugetarea la moarte şi vei vedea cum diavolul va schimba măştile.

17.Să avem neîncetat în mintea noastră cugetări duhovniceşti folositoare, astfel încât vicleanul diavol să nu găsească libertate să ne aducă o mie şi una de cugetări păcătoase, care întinează sufletul nostru şi ne fac vinovaţi şi necuraţi înaintea lui Dumnezeu.

Să luăm aminte, aşadar, la fiecare cuget şi faptă a noastră, ca să nu-L întristăm pe Preadulcele Iisus, Care pentru noi cei vinovaţi a răbdat moarte grea şi dureroasă.
Fiul meu, ia aminte la gândurile tale! Să fii silitor, întotdeauna pregătit pentru înfruntarea gândurilor! Să nu cedezi, pentru că fiecare cedare o plătim foarte scump!

18. Luptă-te, fiul meu, cu tărie împotriva gândurilor celor viclene. Nu le lăsa loc în inima ta, căci necurate fiind, ce altceva decât necurăţie vor lăsa în ea? Mânie-te împotriva acestora şi rugându-te, vei simţi odihnă.

Alungă, bunul meu fiu, închipuirile necurate! Nu lăsa să se zugrăvească în culori vii, fiindcă de aici vine căderea morală în suflet. Aceasta este rădăcina tuturor relelor.

Loveşte fără milă închipuirea necurată, având întru tine frica dumnezeiască şi neîncetata Rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!". Strigă cu tărie, strigă şi Iisus Care stă de faţă nevăzut te va ajuta! Căci: „Aproape este Domnul de cei ce-L cheamă pe El".

19. Am primit scrisoarea ta, în care îmi scrii despre gândurile de hulă în general. Astfel de gânduri se nasc din mândrie. Când spui că ispitele au îndepărtat mândria din sufletul tău, te înşeli. Roadă arată care pom a odrăslit-o, iar rezultatul arată începutul.

Scria un bătrân că după măsura ispitelor pe care le avem, si mândria locuieşte întru noi. Dacă am avea adevărata smerenie, pacea lui Dumnezeu s-ar sălăşlui în inima noastră si toate s-ar săvârşi în linişte si pace. Dar ca să se tulbure pacea cetăţii, se pare că răzvrătiţii şi spionii şi-au făcut apariţia, de unde şi anomaliile în rândurile cetăţenilor, a gândurilor.

Iar tămăduirea acestora aceasta este: a nu citi cărţile ereticilor. Dispreţuire desăvârşită faţă de gândurile de hulă, ca pe unele ce sunt străine, lătrături de câine, odrasle ale diavolului. De rugăciune smerită este nevoie, de împăcare, dacă cumva suntem învrăjbiţi cu cineva, trezvie, dacă am căzut în nepurtare de grijă.

Acestea tămăduiesc această boală, mai ales desăvârşita dispreţuire a celor care sunt „vărsături" ale diavolului.

Odată, pe când Awa Pamvo avea gânduri de hulă, s-a rugat zicând: „Doamne, cum mă voi izbăvi de gândurile acestea?". Iar îngerul i-a răspuns: „Pamvo, Pamvo, lasă grija păcatelor străine, adică a gândurilor de hulă, şi îngrijeşte-te de ale tale".

Cât despre adevărul ortodox nu încape nici o îndoială. Duhul cel Sfânt a prezidat Sfintele Sinoade. Tot ce au vorbit Sfinţii lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu au vorbit şi ca rezultat au avut sfinţirea Sfintelor lor Moaşte.

20. Nu deznădăjdui, fiul meu, deloc. Fiecare ispită este leac binefăcător, care ne răscoleşte. Alungă orice chip de persoană sau faptă care îţi stârneşte patima şi te bagă în ispită. îndepărtează din imaginaţie orice chip de persoană şi rosteşte Rugăciunea cu gura ca o maşină şi vei vedea îndată folosul acestui chip de nevoinţă.

Străduieşte-te ca nu cumva dorinţa şi chipul persoanei să-ti câştige inima si mintea.

La început ne aduce în minte persoanele iubite pentru a slăbi tăria sufletului si nevointa lui si astfel să câştige o biruinţă cu rezultate nebănuite.

De aceea e nevoie să nu tratăm lucrul cu nepăsare, ci să ne împotrivim cu bărbăţie de la început, alungând din imaginaţie chipurile persoanelor, rostind Rugăciunea şi înfrânându-ne puţin de la mâncare. Şi prin mărturisire curată şi continuă, având împreună-luptător Harul lui Dumnezeu, credem că vrăjmaşul va ceda.

21.Am primit, fiul meu, scrisoarea ta şi am văzut jocul pe care îl făcea diavolul cu tine. In aceste situaţii să nu te mâhneşti, ci simplu sate porţi faţă de el cu iscusinţă, adică atunci când îţi aduce gânduri de necredinţă, de hulă etc, tu să nu faci nimic altceva decât să iei metania şi să începi să rosteşti Rugăciunea cu intensitate şi neîncetat, ca un mecanism. Şi vei vedea că peste puţin îţi vor fugi gândurile şi întristarea. In aceste cazuri să nu te împotriveşti în cuvânt, ci să rosteşti doar Rugăciunea, fără nici un alt gând sau închipuire, şi pe toate le vei vedea risipindu-se ca pânza unui păianjen. Nici o nelinişte să nu-ţi strice pacea sufletească.

22. De asemenea, pentru a spori în viaţa duhovnicească este de trebuinţă să alungăm diferitele gânduri şi închipuirile cele rele, care ne stârnesc patima şi ne întinează sufletul.

Nu trebuie să rămânem călduţi în ceea ce priveşte primirea gândurilor şi închipuirilor rele, pentru că fiecare păcat porneşte de la imaginaţie şi gând. Aşadar, dacă vom dezrădăcina cu stăruinţă gândurile şi închipuirile cele rele, trebuie să cunoaştem că ducem o luptă sistematică de curăţire de patimi, în urma căreia omul devine liber de iritările sufleteşti şi mintale. Dimpotrivă, atunci când nu ne îngrijim să ducem această luptă de curăţire a minţii de gândurile şi închipuirile cele rele, este firesc să fim biruiţi de patimile cele de necinste şi să fim luaţi în stăpânire de către demoni şi păcate.

23. Fii cu multă luare aminte la imaginaţie! Să nu primeşti nici o închipuire, căci altfel îţi va deveni idol pe care îl vei adora! Mintea rătăcitoare, ca o pasăre de pradă obraznică, face cele mai ciudate reprezentări; intră în cele mai intime ale conştiinţei si înfăţişează cele nevăzute şi ascunse ale aproapelui. Cu Rugăciunea strică acea închipuire, de îndată ce începe să ia formă. Cu cât întârzii mai mult aceasta, cu atât te vei osteni mai târziu si vei suferi.

24. Fiecare să ia aminte la sine, la slujirea sa, mai ales la inima sa, să cerceteze dacă are pomenirea lui Dumnezeu, pomenirea morţii, a iadului, a Raiului şi orice altă cugetare dumnezeiască. Faptul că nu avem mângâiere în suflet se datorează răspândirii minţii şi nu interiorizării şi pomenirii lui Dumnezeu. Intoarceţi-vă înspre lăuntrul vostru! Daţi lucrare duhovnicească mintii voastre si nu o lăsaţi să colinde pe ici-colo. Siliti-vă puţin pe voi înşivă! Păstraţi tăcerea, nu rostiţi cuvinte de prisos! Rugaţi-vă neîncetat şi osândiţi-vă în sinea voastră, şi să nu vă îndreptăţiţi deloc! Fără silire de sine nu iese nimic duhovnicesc.

Avva Efrem Filotheitul

Povete parintesti, Editura Evanghelismos

Cumpara cartea "Povete parintesti"

10 Februarie 2016

Vizualizari: 3214

Voteaza:

Despre ganduri, imaginatie si raspandirea mintii 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE