Despre incercari si ispite

Despre incercari si ispite Mareste imaginea.

1. Dumnezeu îngăduie ispitele aşa încât să ne poată deştepta spre a ne aminti de El. Atunci când îl chemăm, El acţionează ca şi cum nu ne-ar auzi, în aşa fel încât să ne înmulţim rugăciunile şi să chemăm mereu sfântul Său nume, de teama feluritelor patimi. Atunci, prin durerea stăruinţelor noastre fierbinţi, inima ne este sfinţită, iar din experienţă învăţăm slăbiciunea firii noastre pătimaşe. Şi astfel înţelegem în practică faptul că fără ajutorul lui Dumnezeu nu suntem în stare să facem nimic. Această experienţă adâncă este dobândită cu sângele inimii şi rămâne de neşters; ea devine o temelie pentru tot restul vieţii acelui om. Harul lui Dumnezeu pleacă şi vine din nou, dar experienţa nu pleacă niciodată, căci a fost întipărită înăuntrul inimii. Şi indiferent cât ar lăuda satana inima, contează ceea ce este scris pentru totdeauna în adâncul ei, şi anume faptul că fără Dumnezeu este imposibil să faci ceva. Dacă nu ar fi existat ispite, mândrie şi alte patimi ne-am fi transformat în alţi luciferi. Dar bunul nostru Părinte, Dumnezeu, îngăduie necazurile să vină asupra noastră, aşa încât să putem fi păziţi de smerenie, care va uşura povara păcatelor noastre. Atunci când suntem încă la vremea tinereţii, trebuie să fim ispitiţi, căci tinereţea este uşor de corupt.

Cu timpul, războiul va înceta şi mult râvnita pace va veni. Să ai doar curaj şi răbdare. Nu deznădăjdui, indiferent cât de tare te luptă patimile.

Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce este luptat şi nu se lasă înfrânt. Fii curajos şi roagă-te şi pentru mine, leneşul, necuratul, nevrednicul şi ticălosul!

2. Dacă o încercare l-a folosit atât de mult pe Sf. Apostol Pavel - aşa cum spunea el: „datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc“ (II. Cor. 12, 7) - cu cât mai mult ne vom folosi noi de încercări atunci când le purtăm cu răbdare? Sfântul Apostol Pavel a fost un vas ales, gura lui Hristos, mort pentru lume, unul dintre aceia în care întreaga Sfânta Treime s-a sălăşluit. Şi chiar dacă încercarea îi stingherea misiunea sa apostolică, şi chiar dacă el S-a rugat lui Dumnezeu atât de mult să-l slobozească de această încercare, Dumnezeu, căutând la folosul său duhovnicesc, nu i-a împlinit rugăciunea - deşi L-a implorat fierbinte de trei ori - ci a primit răspunsul: „Iţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune“ (2 Cor. 12,9).

Harul meu, i-a spus El, este îndeajuns spre mângâierea ta; vei suporta această încercare în folosul tău, spre a dobândi mai multă smerenie.

Prin urmare, copiii mei, purtaţi cu bucurie orice încercare v-ar trimite Dumnezeu, fie că este aceasta mâhnirea sau sălbăticia patimilor, căci Dumnezeu ni le trimite spre binele nostru, pentru ca răbdarea în toate aceste lucruri să poată fi considerată drept asceză, pe. care altminteri am fi incapabili s-o practicăm. Deci, mulţumeşte-I lui Dumnezeu; slăveşte-L cu gura şi cu inima, deoarece mângâierea harului va sosi după încercare, atunci când o purtăm cu răbdare şi mulţumire. Există oare cineva care să fi intrat în rai pe o cale diferită, o cale fără ispite, pe care să-l putem imita?

Nu. Toţii sfinţii au trecut prin foc şi prin apă, prin felurite ispite şi necazuri, şi L-au slăvit pe Dumnezeu prin răbdarea lor, primind cununi de slavă veşnică. Nu-ţi pierde curajul în luptă; Hristosul nostru stă nevăzut lângă noi, observând lupta fiecăruia dintre noi. Prin urmare, luptaţi cu răbdare; chemaţi numele Domnului nostru Iisus Hristos, în aşa fel încât să poată fi sădit adânc în inimile voastre şi să vă puteţi îmbogăţi în harul lui Dumnezeu.

Luptaţi spre a dobândi o minte curată, aşa încât să puteţi simţi harul Sfintei învieri.

3. Două feluri de har sunt dobândite atunci când luptăm după Dumnezeu: unul este mângâierea Sfântului Duh, Care umple sufletul cu bucurie, pace, veselie; celălalt este denumit experierea ispitelor. Acest har al experierii este imprimat în suflet fără a putea fi şters, adică, nu-l părăseşte pe om fiindcă este unit cu inima care a experiat ispitele. Cel dintâi, harul Sfântului Duh, uneori vine şi alteori pleacă. La vreme de ispite, cel de-al doilea har, experierea ispitelor, este mai benefic pentru suflet căci îl luminează cum să treacă prin ele. Intrucât experienţa vine din ispite, ea ştie cum să ferească sufletul din primejdie ori de câte ori vine. Aşadar, ispitele, atunci când le purtăm cu răbdare, ne conferă înţelepciunea ispitelor, şi astfel devenim adevăraţi filosofi. Dacă nu ne smerim, instruirea prin intermediul ispitelor nu va înceta. Egoismul creează ispitele, dar ispitele, la rândul lor, supun eul. Prin urmare, fii smerit, copilul meu, dacă vrei ca demonii care te supără să fie umiliţi Aruncă-le la picioarele tuturor şi spune: „Sunt cel mai râu om de pe lume şi totul se întâmplă din cauza păcatelor mele.

4. Luptaţi, copiii mei, luptaţi. Indiferent cât de tare luptă vrăjmaşul împotriva voastră, fiţi curajoşi şi vom învinge. Noi îl avem pe Hristosul nostru Comandant Suprem, Cel Care a spus: „Eu am biruit lumea“ (loan 16, 33). Şi noi o vom birui; doar să nu vă pierdeţi nădejdea. Dumnezeu nu va trece cu vederea suferinţa nimănui care are nădejde şi îl cheamă în ajutor, dacă se roagă smerit.

Smeriţi-vă. Să nu gândiţi despre voi că sunteţi cineva şi veţi ajunge la cele înalte. Cu cât aurul este mai mult încercat în foc, cu atât devine mai curat.

Şi cu cât creştinul este mai încercat prin ispite, cu atât mai mult se curăţă sufletul său. Cu cât arăm mai adânc pământul şi cu cât mai des îngrijim via şi o curăţăm, cu atât mai dulce şi mai bogat va fi rodul.

Cu cât mai adânc şi mai des necazurile şi încercările ară inima creştinului, cu atât mai curat şi mai roditor va deveni acesta. Prin urmare, să aveţi curaj, nădejde şi răbdare pentru a primi cununa slavei! Ispitele şi necazurile ne vor mântui, în timp ce oricine fuge de necazuri nu trebuie să se aştepte la lucrurile cele plăcute şi vesele.

5. Nu te întrista pentru ceea ce s-a întâmplat. Facă-se pururea voia Sa cea sfântă şi să spunem: „Binecuvântaţi". Mă rog să dobândeşti tărie de caracter monahală. Toţi oamenii suferă. Noi suntem binecuvântaţi, căci de dragul lui Hristos noi dovedim răbdare în ispite. Pentru monahul care le îndură cu răbdare, ispitele îi vor aduce slava cea veşnică „mai presus de orice măsura" (2 Cor. 4, 17). Noi datorăm mii de mulţumiri prea dulcelui nostru Tată Ceresc, Care, în mod providenţial îngăduie evenimente dureroase în viaţa noastră, aşa încât să nu ne aflăm pe lumea cealaltă incapabili de a arăta că am pătimit ceva de dragul iubirii Sale. Curaj, copiii mei, să nu cădeţi în genunchi în drumul vostru urcător. Noi vom urca puţin câte puţin din pricina faptului că suntem slabi. Toate vor trece şi vor fi uitate în nesfârşita zi a învierii celei de obşte.

6. Mi-ai scris despre ispitele tale, copilul meu, dar este limpede că oricine vrea să meargă pe calea lui Dumnezeu - adică pe calea curăţirii, sfinţirii şi nepătimirii - trebuie mai întâi să se gândească la suferinţele necesare pe care va trebui să le poarte. Adică, trebuie să fie pregătit să înfrunte ispite indiferent de originea lor şi să fie bine călit în virtutea smereniei. Noi suntem plini de egoism, bunul meu copil, şi deoarece suntem bolnavi de această mare boală a egoismului iraţional, e normal să suferim un tratament dureros - adică, ispite - timp de câţiva ani până ce învăţăm smerenia în practică. Domnul slavei a avut multă smerenie; este o virtute dumnezeiască. Oricum, bunul meu copil, ea se dobândeşte cu sângele inimii. „Blagosloviţi", „iertaţi-mă“, „nu ştiu", „cum doriţi dumneavoastră" acestea sunt cuvintele unui monah smerit, care aduc, evident, progres. în ceea ce priveşte problema fratelui care te necăjeşte, trebuie să ai răbdare. Fii iertător, treci peste greşelile lui, fii înţelept şi învinuieşte-te că eşti mai bolnav duhovniceşte în alte privinţe şi că n-ai fost încă încercat şi, prin urmare, este nepotrivit să vorbeşti de lucruri necunoscute.

7. Supărarea de care mi-ai scris, copilul meu, este evident de la diavolul, întrucât cel ce şi-a spovedit păcatele trebuie să creadă că ele au fost în întregime iertate şi orice supărare trebuie alungată fără întârziere; deci, acesta se poate bucura că Dumnezeu S-a milostivit de el şi l-a luminat să-şi spele veşmântul său murdar cu ajutorul unei spovedanii sincere şi trebuie să aibă bună nădejde de mântuire a sufletului său. Această supărare prematură i-a distrus pe mulţi. Prin urmare, nu te supăra deloc: „Bucuraţi-vă pururi întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă“ (Filip 4,4).

8. De fiecare dată când un om cade, copilul meu, el trebuie să se ridice şi se va mântui. Când cineva cade şi în mod voit nu se ridică, aceasta vine de la demoni.
Deznădejdea este o armă demonică care i-a distrus pe mulţi; nădejdea i-a salvat pe mulţi din groapa de noroi.

9. Satana ne rătăceşte - şi pe mine, cel dintâi - fiindcă nu avem răbdare şi astfel pierdem beneficiul fiecărei ispite. Era un călugăr care-L ruga pe Dumnezeu să-l slobozească de patimi. Deci, Dumnezeu l-a slobozit de ele şi i-a dăruit nepătimirea. Apoi se duse la un părinte (avvă) cu experienţă şi-i zise:

- „Gheronda, am aflat odihnă din partea patimilor şi mă bucur de pace“ (el era încă tânăr).

- „Ascultă, copilul meu“, îi zise marele Bătrân, „du-te şi roagă-te la Dumnezeu să-ţi redea patimile, căci omul se foloseşte nu în nepătimire, ci în război, căci nepătimirea nu înseamnă trudă, ci odihnă. în ispite, omul se desăvârşeşte şi devine duhovnicesc, în timp ce fără ispite, el rămâne neînţelept, needucat şi nefolositor".

Prin urmare, fii răbdător, indiferent de ceea ce te luptă. în aceste vremuri de pe urmă în care trăim, să nu ne aşteptăm la altceva decât la ispite şi ele ne vor mântui.

10. Intunericul în care te afli, copilul meu, vine atât de la tine, cât şi de la ispititorul. Amândouă sunt vindecate prin venirea harului dumnezeiesc.

Din acest motiv, roagă-L pe Dumnezeu să-ţi dăruiască sobrietate şi capacitatea de a-ţi aminti lucrurile cele bune şi a le uita pe cele rele. Când te străduieşti şi perseverezi, încetul cu încetul harul lui Dumnezeu te va ajuta.

11. Binecuvântatul meu copil, mă rog ca Domnul slavei să-ţi dea cel mai minunat dar duhovnicesc pentru sufletul tău, aşa încât inima să-ţi tresalte de bucurie şi pace divină. Cât despre ispite, ele sunt inevitabile, iar noi trebuie să înţelegem că ele nu vor înceta, deci, trebuie să fim gata să ne dovedim răbdarea. In orice caz, răsplata celui care poartă cu răbdare neputinţele celor slabi va fi mare, pentru că unul ca acesta va fi pătimit mult şi pe bună dreptate că acesta trebuie răsplătit pe măsură.

Mă rog ca tu să ajungi la fel de tare precum granitul de care să se frângă toate ispitele, iar tu să rămâi neclintit în credinţă faţă de Dumnezeu.

12. Fii răbdător, copilul meu, fii răbdător. Ni se îngăduie să fim ispitiţi pentru a putea dobândi smerenia. Ispitele sunt medicamente care vindecă sufletele noastre bolnave.

Bucură-te că Dumnezeu se îngrijeşte de rănile tale. Binecuvântează-L pentru faptul că el te consideră copilul său şi te educă pentru a te învăţa înţelepciunea din Legea Sa. „Fericit este cel pe care Tu îl cerţi şi îl înveţi“ şi „căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi“ (Evrei 12, 7-8).

Dar ispitele noastre certifică faptul că noi suntem copii ai lui Dumnezeu, iar acesta este un motiv de mare bucurie şi cinste. Aşadar, fii curajos, copilul meu.

„Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta“ (Ps. 26,14).

13. Copilul meu, trebuie să înţelegem că vom trece prin această viaţă prin multe şi felurite ispite. Adesea vom stropi fiecare pas al vieţii noastre cu lacrimi si suspine amare. în acest mod a voit Atotînţeleptul Dumnezeu ca omul să trăiască.

Dar chiar El însuşi nu a făcut excepţie de la această lege, câtă vreme întreaga viaţă a Hristosului nostru a fost o viaţă plină de necazuri şi încercări.

Care dintre oameni poate cere de la Dumnezeu să-l scape de împlinirea acestei legi de obşte? Nimeni. Prin urmare, să fim curajoşi, luptând cu bărbăţie în orice restrişte a acestei vieţi, până când porunca divină ne cheamă sa abandonăm lucrurile de aici şi să plecăm la veşnicele lăcaşuri.

14. Uneori omul caută voia lui Dumnezeu sau să fie slobozit de vreo patimă, iar Dumnezeu îngăduie ca vreo si tuaţie grea să ni se întâmple şi care ne va aduce rezultatul dorit. Dar, ia prima vedere lucrul pare greu, iar omul crede oi e vorba de o ispită venită din pricina nepăsării sau a neglijenţei. Totuşi, atunci când folosul ce apare în urma pătimirii situaţiei grele sau a ispitei se dezvăluie, se vede limede că în spatele acestora a fost voia lui Dumnezeu sau slobozirea din patima pentru care se rugase la Dumnezeu. Astfel, învăţăm că în orice ispită avem nevoie de răbdare şi îni rânare pentru a constata ce este ascuns în ea după ce va fi trecut. De multe ori apare o ispită care, la prima vedere, nu pare să tăinuiască nimic mântuitor în ea. Totuşi, mai târziu, vedem că înăuntrul ei se află viaţă veşnică!

15. Aşa precum noaptea urmează zilei, iarna urmează verii, primăvara urmează după iarnă, în mod asemănător o stare duhovnicească urmează alteia. Astăzi, de exemplu, mă aflu într-o bună stare în ceea ce priveşte curăţia gândurilor, iar sufletul meu luceşte ca un delfin într-o mare liniştită. Totul este liniştit şi crezi că va continua să fie aşa pentru totdeauna. Dar calea pe care înţelepciunea lui Dumnezeu a trasat-o nu-şi schimbă cursul. Şi atenţie, intr-un colţ de cer, norişori, simple idei nesănătoase se înalţă la orizont şi se adună pe cer, în minte. La scurt timp după aceea începe vântul; urmează tunetele; marea devine agitată şi se formează o furtună de gânduri. Astfel, o stare de gânduri amare urmează curăţiei şi felurite tulburări urmează după linişte. Dacă celor ce se tem de Dumnezeu le-ar lipsi feluritele încercări şi ispite, unii dintre noi am fi sfârşit într-o mândrie satanică; alţii într-o desfrânare mai rea decât în Sodoma; alţii în întunericul necredinţei şi al impietăţii. Prin urmare, datorită necazurilor avem noi această mică pietate, precum şi nădejdea de mântuire.

Omul bolnav fizic detestă medicamentele amare şi operaţiile dureroase. In orice caz, el îndură totul cu răbdare, ştiind că medicul îl vindecă prin intermediul acestor lucruri.

Iar când se însănătoşeşte el îi aduce medicului nenumărate mulţumiri pentru binele pe care i l-a făcut şi nu-şi mai aminteşte de durerea suferită căci aceasta a trecut. Şi noi ar trebui să înţelegem problemele duhovniceşti în acelaşi fel. Toate feluritele necazuri îl fac pe cel ce le pătimeşte să le deteste, dar acestea duc la vindecarea mădularelor duhovniveşti ale sufletului.

Iar dacă acele necazuri nu ar fi fost trimise de Dumnezeu, marele Doctor, acel mădular bolnav al sufletului ar fi decăzut şi mai mult şi atunci sufletul ar fi fost înveninat şi ar fi pătimit moartea duhovnicească, care înseamnă despărţire de Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu în orice situaţie ca nu cumva să pierdem cucernicia.

Sfântul Apostol Iacov ne învaţă frumos în ceea ce priveşte această problemă: „Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite, ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea“ (Iacov, 1, 2-3). Ispitele ne indică starea lăuntrică a fiecărui om. Atunci când apar multe feluri de furtuni, abia atunci se arată experienţa de navigator a căpitanului. Iar necazurile venite de Sus ne indică starea creştinului. „Dacă se iau de la noi ispitele, nimeni nu se mai mântuieşte“. Aceasta nu înseamnă, totuşi, că noi trebuie să intrăm singuri în ispite după voia noastră, dar luptând, după legea lui Dumnezeu, vom pătimi ispite venind din purtarea Lui de grijă cea părintească, din zavistia demonilor, din nepăsarea şi lipsa noastră de experienţă, din răutatea oamenilor. Dar ţelul este unul singur: să luptăm cu răbdare şi perseverenţă, gândindu-ne că nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu. Prin urmare, e nevoie de răbdare şi recunoştinţă.

AVVA EFREM FILOTHEITUL

COMORI DUHOVNICEŞTI DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS, EDITURA EGUMENITA

Cumpara "COMORI DUHOVNICEŞTI DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS"


 

Pe aceeaşi temă

10 Noiembrie 2022

Vizualizari: 7968

Voteaza:

Despre incercari si ispite 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE