Despre iubire - Sfantul Ioan Gura de Aur

Despre iubire -  Sfantul Ioan Gura de Aur Mareste imaginea.


Despre iubire -  Sfantul Ioan Gura de Aur

Niciun cuvant nu este de-ajuns faptului de a vorbi despre iubire dupa vrednicie, pentru faptul ca aceasta nu este de pe pamant, ci din cer. Dar socot ca si limba ingerilor cu greu poate sa o cerceteze intocmai, fiindca ea purcede neincetat din marinimia lui Dumnezeu. Asadar, de vreme ce nici limba ingerilor, nici a oamenilor nu este potrivita pentru a o talcui cu deplina temeinicie, oare vom da si noi inapoi? Nicidecum! Deoarece in fata lui Dumnezeu sunt bine-primite si jertfele cu totul bogate ale celor instariti, dar si jertfele celor lipsiti de fatarnicie, aduse cu inima vesela, chiar daca se intampla sa fie foarte marunte, asa cum jertfa acelei vaduve care a aruncat doi banuti in cutia milei a fost preferata darurilor celor care aduceau mult aur. Astfel si noi, punandu-ne nadejdea in Domnul, sprijinitorul si indreptatorul celor rostite, sa aruncam, cu inima ravnitoare, cei doi dinari ai iubirii in vistieria cugetului vostru. Caci socot ca acesti doi dinari sunt cele doua porunci, "de care atarna toata Legea si prorocii".

Caci s-a spus de catre Domnul in Evanghelii: "Iubeste-L pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti. De aceste doua porunci atarna Legea si proorocii". Iubire fata de Dumnezeu si iubire fata de aproapele - doua porunci strans legate una de alta: cel ce o tine pe una dintre acestea, dar pe cealalta n-o tine, acela n-o are nici pe cea pe care pare ca o tine. Caci, dupa cum nu se numeste om un suflet fara trup, si nici invers: trup fara suflet, tot asa nu exista nici iubire fata de Dumnezeu, daca nu-i unita cu iubirea fata de aproapele. Si nici invers: iubirea fata de aproapele nu se numeste iubire, daca n-ar fi si cea fata de Dumnezeu. De aceea, arareori vei gasi iubire desavarsita. Paganii nu o cunosc, chiar daca par a avea iubire unii pentru altii.

Necunoscandu-L insa pe Dumnezeu, sunt straini si de aceasta. Iudeii, chiar daca au iubire unii fata de altii, urandu-L pe Domnul Legii care zice "sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta!", agonisindu-si in inima lor ura in locul iubirii, L-au rastignit pe Domnul slavei, dupa cum zice prorocul: "Si m-au rasplatit cu ura in locul iubirii mele". Iubirea aceasta n-au dobandit-o nici cei care spun ca Fiul lui Dumnezeu este creatura sau faptura, desi au iubire unii pentru altii. Dar cel care-L iubeste pe Dumnezeu cum il va numi pe Acesta Creator si Facator al lui Hristos, si nu Mai'nainte-Nascator? Sau cum poate spune cineva ca-L iubeste pe Fiul, daca zice ca Acesta este creatura sau faptura? Chiar daca spune cineva ca-L iubeste pe Tatal, dar pe Fiul nu-L iubeste, se afla departe de iubirea fata de Tatal, dupa cum zice Apostolul: "Cine nu-L are pe Fiul nu-L are nici pe Tatal".

Iubirea aceasta n-o au nici cei care zic ca Duhul este creatura sau faptura, chiar daca par ca-L marturisesc si-L iubesc pe Tatal. Caci, daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Asadar, cei care cugeta cu dreapta credinta despre Tatal, despre Fiul si despre Sfantul Duh, aceia si-au agonisit plinatatea iubirii. Iubirea il marturiseste pe Tatal, I se inchina Fiului si il preaslaveste pe Duhul Sfant; Iubirea nu desparte armonia Treimii. O, Iubire, care vietuiesti impreuna cu ingerii, te hranesti laolalta cu parintii, locuiesti impreuna cu proorocii, te lupti impreuna cu mucenicii, canti intr-un glas cu apostolii si tii Biserica laolalta! Iubirea nu stie de vrajmas, dusman nu are, aduce cununa de pace; iubirea imblanzeste sufletele pornite spre ucidere si slaveste multimile intelegatoare; iubirea, care nu incape in lumea intreaga, dar care se salasluieste in inima smerita; iubirea-i mai dulce decat mierea si laptele, avand dulceata nu numai in gura, ci si in adancul inimii; iubirea se armonizeaza cu toate, prin ea s-au intemeiat cele pamantesti, prin ea sporesc cele ceresti; iubirea, pentru care Dumnezeu Si-a trimis Fiul in lume: "caci intr-atat a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat" in lume pentru noi; iubirea ne-a invatat sa induram cele din primejdii si pe uscat, si pe mare; pe mucenici iubirea ii desavarseste, ii fericeste, ii incununeaza; iubirea il priveste pe aproapele ca pe sine, iar pe cele ale sale le socoteste comune tuturor; iubirea isi asuma suferinta aproapelui; iubirea gateste masa de obste tuturor, bogatului si saracului, inteleptului si omului simplu; iubirea indulceste sufletul amarat, pe cel zdrobit il tamaduieste, iar pe cel umilit il face sa-nfloreasca; iubirea poarta flacara nestinsa a fecioriei, iar pe cei apropiati ii cerceteaza cu grija; iubirea deschide usile imparatiei, le aduce inauntru pe fecioarele purtatoare de cununa, iar pe cei ce au vietuit in casnicie curata nu-i opreste sa intre; iubirea indrageste mila, iar celui ce o lucreaza ii gateste cununi daurite; iubirea nu cunoaste ingamfare, ci ii slaveste pe cei smeriti; iubirea fuge de blesteme, indragind binecuvantarea; pe barbatii si pe femeile care se unesc in casatorie iubirea ii sfatuieste sa vietuiasca intr-un cuget si nu voieste nicicand sa se departeze unii de altii; iubirea-i indeamna pe parinti sa-si indrageasca pruncii, iar pe copii sa le slujeasca parintilor ca unor stapani; iubirea-i sfatuieste pe stapani sa fie milostivi fata de slujitori, iar pe slugi sa-si slujeasca stapanii fara viclenie; iubirea aseaza frica in afara si aduce in inimi indrazneala catre Dumnezeu; caci zice: "iubirea desavarsita alunga frica"; iubirea ne-a impletit noua aceasta cununa a parintilor si ne-a intemeiat dulce si roditoare radacina a nadejdii, iubirea mana turma in staulul Bisericii si-i da sa pasca hrana plina de verdeata a Raiului; iubirea ne-a indreptat auzul tuturor catre o singura ascultare si limba ne-a deschis-o; iubirea educa trupul, inflacareaza duhul si curateste sufletul; iubirea slaveste chinurile pustnicilor si le deschide acestora stralucitoare sanurile Fiului; de care sa ne invredniceasca si pe noi Stapanul a toate, in vecii vecilor. Amin!

Iubirea, scara ce duce la cer, nici un cuvant nu o poate lauda dupa vrednicie. Iubirea este impreuna cu Tatal pe tron sezatoare, iubirea uneste cele pamantesti cu cele ceresti; pe aceasta nu-i va fi limbii de ajuns, nici mintea nu va gasi cum s-o preamareasca dupa cuviinta.

Dar faptul insusi arata ca iubirea este carmuitoarea vietuirii celei mai bune. Caci ea incinge lumea creata de Dumnezeu cu podoaba desavarsita; ea este calauza multora spre unitate, "[aducand multime de oameni si ingeri la asemanare intru chipul unei singure frumuseti sfintei- Caci, fiind ea insasi o singura forma, tocmeste intreaga fire rationala catre asemanarea cu Dumnezeu: nu in cei care se instraineaza de El isi afla odihna, ci in cei care I se supun Lui si s-au unit cu El. Chiar daca sunt mai multi, inclina cu totii catre aceeasi simfonie si vadesc aceasta armonie ca pe un lucru ales si fermecator. Astfel, multele si feluritele lucrari ale Duhului Sfant, reunite intr-o singura si buna intelegere, vadesc o frumusete cu totul asemanatoare si proprie lui Dumnezeu, de mult pret in fata Lui si vrednica de bucuria sfanta a Creatorului. Din iubire pentru oameni a coborat Dumnezeu pe pamant si cu oamenii a petrecut, nu inchinat in temple ascunse si retrase, ca odinioara, ci S-a pogorat impreuna-locuitor cu oamenii intru asemanarea si convietuirea cu noi, pentru ca, apropiindu-ne pe toti intru legatura Aceluiasi Duh, sa ne faca un singur trup si un singur duh. Fiind iubirea dumnezeiasca slujitoare a Domnului si a Duhului Sfant, pe cele risipite le aduna, iar pe cele instrainate si le face prietene. O, lucrare minunata a lui Hristos, iubirea! O, taina a mantuirii lumii! Din iubire il trimite Dumnezeu si Tatal pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut; caci, zice Apostolul, "Hristos a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea". Iubirea rabda cu bucurie necazurile pentru aproapele, prin iubire ni se porunceste sa fim slujitori unii altora: caci zice: "prin iubire slujiti unul altuia!"; bunurile personale, ale fiecaruia in parte, iubirea le face comune tuturor; iubirea ti-l arata pe aproapele ca si cum ai fi tu insuti si te face sa-i porti pacatele ca si cum ar fi ale tale. Intru putine te vei mania, iar pe cele mai multe le vei rabda. Prin iubire creste turma lui Hristos; iubirea imblanzeste sufletele pornite spre ucidere, toceste armele vrajmasilor, aduce cu sine uitarea de toti vrajmasii si aseaza in lume vietuirea pasnica a lui Hristos. "Caci nici un neam nu va mai ridica sabia impotriva altuia si nu vor mai invata sa se razboiasca". De aceea zice: "Rasari-va in zilele lui dreptatea si multimea pacii, pana ce se va rapi luna". Stralucita este si pilda vietuirii pasnice! O, iubire, intemeietoare a fericitei paci, care-l alunga pe demon, dusmanul si vrajmasul oamenilor! O, iubire, din pricina careia se tanguieste diavolul pentru oamenii cei pasnici, dar prin care ingerii se bucura impreuna, vazand in oameni insusi chipul pacii lor! O, iubire, prin care noi suntem voiosi unii fata de altii, iar vederea fratelui de catre frate este mai mare decat orice alta bucurie! De buna seama, Pavel spune ca venirea lui Tit ii aduce mangaiere in necazuri; iar cand nu este langa el, nu are tihna in suflet. Iubirea de Dumnezeu si iubirea de frati - doua lucruri de nedespartit.

Si aceasta porunca avem de la Dumnezeu, zice Ioan, ca cel care-L iubeste pe Dumnezeu, sa-si iubeasca si fratele. Caci aceasta i-a spus-o si lui Petru: "Daca ma iubesti, paste oile Mele!", adica: arata-ti iubirea fata de Pastor, purtand grija de oi cu multa ravna. Asadar, pe cat de neclintit este un zid intarit prin buna intocmire a unor pietroaie, facand sa se abata navalirile vrajmasilor, tot asa este si obstea sfintilor, bine inchegata prin legaturile iubirii, abatand ispitele diavolului. Si vezi ce podoaba de pret au plantele sadite in siruri, sau ce randuiala este intr-o oaste bine intocmita, care inainteaza in ordine si in linie de lupta! De buna seama ca acestea din urma aduc desfatare; dar mai fermecator si mai placut decat toate este frumusetea armoniei firesti a celor care s-au inchegat intru iubire. Caci insemnata se arata aceasta in ochii Domnului si la mare cinste. Asculta-l pe David, sau mai degraba harul Duhului Sfant: "Iata, zice, ce este mai frumos si mai placut." - nu zice nimic altceva, nici un alt cuvant de pe pamant, ci: ". decat sa locuiasca fratii laolalta?" - ca un mir varsat deasupra capului. Ingeri dantuiesc imprejurul cetei noastre si se bucura pentru noi, ca le urmam pilda de viata. Caci daca pentru un singur pacatos care se pocaieste se face bucurie in cer, dupa cuvantul Domnului, cu mult mai mult pentru asa mare multime a celor ce se mantuiesc. Caci bucuria veacului ce va sa fie prin aceasta se arata - jale diavolului si vanturatoare demonilor! -cand ne vom aduna laolalta in coruri, intr-o singura suflare si-ntr-un singur cuget, spre a-I canta lui Dumnezeu imn de lauda intru totul asemenea Heruvimilor, si cand vom urma pilda preaslavitei lor cantari. Caci precum aceia, urmand unul celuilalt, aduc cantare intreit-sfanta, tot astfel si noi, adunandu-ne, dupa modelul lor, in doua coruri si dand raspunsuri unii altora, cantam cantare duhovniceasca. Celor din afara le starneste mirare, dor celor ce privesc si ravna celor ce aud, iar in noi se descopera o pricepere dumnezeiasca si lucratoare, prin care simtim cum sunt smulse din noi toate pricinile relei purtari si ale dezbinarii. Prin noi, toti il vor slavi pe Dumnezeu, vazand pe pamant vietuirea cea cereasca. De aceea Pavel ne-a invatat sa avem cu totii un singur cuget si acelasi lucru sa-l spunem; de aceea Hristos ii trimite pe Apostoli doi cate doi; instituie pana si buna intelegere intre femei, pentru ca si adunarea fecioarelor sa ia parte la urmarea pildei ingerilor. De aceea zice Apostolul: "Le rog pe Euodia si pe Syntyche sa aiba acelasi cuget intru Domnul".

Ne porunceste ca fiecare sa-l socoteasca pe celalalt mai presus decat el, ca sa nu fim dezbinati gonind dupa onoruri sau, mai degraba, dupa slava desarta, ci pentru ca, cinstindu-l pe aproapele nostru, sa fim uniti si sa ne socotim laolalta. De buna seama, ale noastre sunt marete, dar, cu adevarat, cat de minunate sunt cele ale sfintei si dumnezeiestii iubiri! Sa vedem, dar, si invataturile Legii, caci acestea invata cu folos. Sa nu-l dispretuiesti - zice Domnul - pe cel nevoias, ci da-i de pomana celui necajit; sa se bucure saracul de roadele tale si sa-i fie lui spre hrana prinosul secerisului si al recoltei; in al saptelea an, si robul sa fie lasat liber, iar in al cincizecilea an toata datoria sa fie iertata; si cei care si-au vandut averile sa le ia indarat, fara sa plateasca vreun pret. Dobanda sa nu ceri, "sa nu iei drept zalog nici moara, nici piatra ei de deasupra", si nici haina saracului, si sa nu dai navala ca sa-ti iei zalogul cu de-a sila. Sa nu lasi de izbeliste boul aproapelui tau, chiar dac-ar fi sa-ti fie dusman; ba sa-i duci inapoi si animalul ratacit, slujindu-i ca unui prieten si dezlegand dusmania atunci cand ti se ofera prilejul. Iar toate aceste porunci pentru nimic altceva n-au fost date decat pentru iubirea cea sfanta si de Dumnezeu mult-dorita, caci spre aceasta tintesc si poruncile Evangheliei. Deci, dupa ce Domnul a rostit multe porunci spre plinirea Legii, a adaugat: "Faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce cauta sa va vatame", sfaramand dusmania si sadind iubirea intru toate. Fie ca nevoia voastra de a va iubi unii pe altii sa nu fie indestulata niciodata! Caci zice Pavel: "Nimanui cu nimic sa nu-i fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul!".

Caci, asa cum cautam de mancare in fiecare zi, iar indestularea nu ne opreste de la a cauta de mancare in fiecare zi, ci, cerand aceasta de la natura, o simtim ca pe o necesitate - tot asa, si in privinta iubirii, sa pazim acelasi model. Zice ( Ecleziastul: "nu se va indestula ochiul de privit, si nici urechea de auzit". Dulce le este ochilor lumina si nimeni vreodata, privind, n-a ( obosit la ochi, si nici n-a obosit cineva la urechi auzind; tot asa trebuie ca si lucrarea cea ravnita a iubirii sa o indeplinim fara zabava si sa nu ne-o indestulam niciodata. Caci apa multa nu va putea sa stinga iubirea; caci zice Apostolul: "raman acestea trei: credinta, nadejdea, iubirea". Caci precum era de la-nceput, asa va fi pazita in veac. Pe aceasta urmand-o, fie sa dobandim bunatatile vesnice intru Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia I se cuvin slava si puterea, in vecii vecilor! Amin!

Sfantul Ioan Gura de Aur

.

05 Mai 2008

Vizualizari: 4879

Voteaza:

Despre iubire - Sfantul Ioan Gura de Aur 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE