Despre medicina si psihologie

Despre medicina si psihologie Mareste imaginea.

- Nu am copii cu soţia din cauza infertilităţii mele. Ce părere are Biserica referitor la inseminarea artificială cu sperma donatorului?

- Biserica priveşte în mod dezaprobator orice amestec nefiresc în taina zămislirii omului. Această problemă am atins-o în cartea mea în iadul de pe pământ.

- Sunt invalid din copilărie şi mi s-au recomandat câteva exerciţii pentru refacerea sănătăţii. Intrebare: de vreme ce toţi suntem fii ai lui Dumnezeu şi Lui I-a fostplăcut ca eu să fiu invalid, este bine să dau curs acestei recomandări?

- Gimnastica recuperatorie este pe deplin admisă pentru creştin. Vă doresc însănătoşire!

- Ce credeţi despre preparatele medicale precum tranchilizantele? Doctorul, cu un an în urmă, ca urmare a bolii, mi-a prescris să iau fenazepam. Atunci preotul paroh m-a binecuvântat pentru tratament, dar nu am primit acelaşi răspuns la întrebarea dacă merită oare să iau astfel de preparate. Deoarece când omul este nervos, în el se dezlănţuiesc patimile, iar tratamentul lor sunt postul şi rugăciunea. Sau greşesc?

- Tranchilizantele au o acţiune asemănătoare acţiunii narcoticelor slabe. Ele înăbuşă reacţia sistemului nervos, dar nu îl vindecă, de aceea aici nu există un răspuns identic. Dar sunt de acord cu dumneavoastră că, pentru creştin, cel mai important este să învingi enervarea, să dezrădăcinezi patimile, adică să îţi schimbi caracterul, iar acest lucru îl pot face nu preparatele chimice, ci un mod chibzuit de viaţă, ascultarea de părintele duhovnic şi rugăciunea.

- Care este părerea dumneavoastră despre faptul că Arhiepiscopul Luca al Crimeiişi Simferopolului (Voino-Iaseneţki) a fost şi chirurg?

- Eu cred că practicarea chirurgiei de către Arhiepiscopul Luca după primirea monahismului şi a cinului preoţesc a fost provocată de condiţiile extreme în care se afla şi reprezintă o excepţie, iar nu un model de urmat.

- Putem plasa profesia de farmacist printre meseriile păcătoase? Se întâmplă să vinzi pastile şi alte lucruri distrugătoare de suflet. Multe medicamente sunt făcute pe bază de placentă. Eşti obligat să-i vinzi unui narcoman seringi; foarte multe medicamente cu efect rapid conţin substanţe narcotice, care-i creează omului dependenţă. Farmacistul se face astfel vinovat.

- Dacă farmacistului i se cer medicamente care dăunează vieţii şi sănătăţii omului, atunci participarea lui la acest lucru devine un păcat. Eu cred că întrebarea dumneavoastră este pusă din punct de vedere creştinesc şi conţine deja răspunsul.

- Ce părere are Biserica faţă de folosirea preparatelor analgezice? Căci Domnul îngăduie suferinţa, boala (între care şi cele dinaintea morţii) pentru curăţirea sufletului de păcate. Luând însă analgezice, omul se lipseşte de posibilitatea de a suferi. Este important să ai cunoştinţă de suferinţele dinaintea morţii.

- Trebuie ca însuşi bolnavul, dacă este creştin, să rezolve problema dacă ia sau nu analgezice. In orice caz, analgezicele trebuie să uşureze chinul, iar nu să îl ducă pe bolnav într-o stare narcotică de pierdere a cunoştinţei. Trebuie ţinut seama de faptul că unii oameni, din cauza suferinţei, îşi doresc moartea sau chiar încearcă să se sinucidă.

- Ce părere are Biserica Ortodoxă faţă de donarea de sânge?

- Biserica nu interzice donarea de sânge.

- Poate oare doctorul homeopat ortodox să folosească nosozi?

- Biserica nu se opune altoilor care se introduc în organismul omului slăbit de infecţie, de aceea cred că, din punct de vedere religios, aici nu există piedici canonice.

- Reprezintă oare folosirea preparatelor din grupa feronilor, de exemplu anaferon, preparate pe bază de sânge uman sau înlocuitorii săi sintetici, o încălcare a pravilelor apostolice care interzic să consumăm sânge?

- Intre hrană şi medicament există o diferenţă de principiu. Biserica nu este împotriva transfuziei de sânge. Această problemă ţine de etica medicală. Dar nu este permis să se prepare medicamente din sângele şi organele fetuşilor umani, care sunt jertfe ale avorturilor, ceea ce se poate transforma în comerţ cu vieţi omeneşti.

- Ce credeţi despre chirurgia plastică? Dacă omul este urât, poate să facă operaţie?

- Aici este important cu ce scop se face operaţia estetică. Dacă se face pentru a îndrepta o vătămare, o rană sau o anomalie evidentă, atunci ea este îndreptăţită.

- Poate un ortodox să. facă transplant de organe?

- Transplantul de organe, într-o oarecare măsură, este asemănător transfuziei de sânge, dar răspunsul la întrebarea dumneavoastră devine dificil prin faptul că, în cazul operaţiilor în masă de transplant de organe, poate să se dezvolte comerţul cu organe cumpărate de la oameni vii, ceea ce, după mine, este un lucru greu de admis în creştinism. Acum a apărut o industrie criminală: uciderea copiilor nou-născuţi pentru prepararea de medicamente din organele lor.

- Ce este homeopatia?

- Homeopatia este o ştiinţă veche, pe care a folosit-o şi Hipocrate. Ea a fost elaborată ca ramură aparte a medicinei de către medicul german Samuel Hahnemann şi se bazează pe trei principii: 1. cele asemănătoare se tratează prin cele asemănătoare; 2. substanţele medicamentoase în doze mici dovedesc o mai mare acţiune asupra sistemului imunitar decât dozele mari, care îl chinuiesc; 3. cu cât este mai ridicată diluarea, cu atât este mai puternică acţiunea preparatului.

- Pe paginile ortodoxe de Internet şi în presă se poartă discuţii despre homeopatic Unii spun că acest lucru este normal în lumina medicinei contemporane, că e recepta şi cu ajutorul ei (s-)au vindecat mulţi sfinţi ortodocşi. Alţii urmează un punct de vedere contrar, spunând că aceasta este ocultism, satanism etc. Cine are dreptate? Poate un ortodox să se trateze cu ajutorulhomeopatiei?în timpul tratamentului sepot luai doze de 30, 200 şi mai mari ?

- Tratamentul homeopat a fost admis de sfinţi precum Teofan Zăvorâtul şi Ignatie Briancianinov. Primul spital homeopat din Petersburg a fost sfinţit de Sfântul Ioan de Kxonstadt. Homeopatia este o ştiinţă experimentală care nu se referă la religie sau la sistemul concepţiei despre lume. Dar problema constă în faptul că medicina antroposofică legată de astrologie şi-a atribuit în mod ilegal denumirea de homeopatie complexă, deşi este întemeiată pe alte principii. Din păcate, unii medici homeopaţi practicanţi au cedat ispitei de a include în sfera homeopatiei teoriile lor proprii despre lume.

Fără nici o explicaţie, ei doar au profanat şi au amestecat cunoştinţele despre homeopatie şi, prin aceasta, singuri au trezit îndoieli şi bănuieli din partea ortodocşilor. însuşi organismul uman reprezintă o taină de nedezlegat, de aceea acţiunea tratamentului se verifică lângă patul bolnavului, iar nu pe calea raţionamentelor abstracte. Putem doar presupune că preparatele homeopate nivelează şi activează acţiunea sistemului imunitar. Homeopatia din timpul lui Hahnemann a acumulat un material faptic mare, de aceea trebuie luat tratamentul în acele diluări şi doze pe care le prescrie medicul care tratează, pe baza îndrumărilor homeopate.

- Socrul meu a suferit în urmă cu trei luni al treilea atac cerebral. Am reuşit să îl botezăm după ce-a de-a doua conges tie, el însuşi a fost de acord şi, mai mult, învingând neputinţa, a venit la biserică (deşi eu discutasem în prealabil cu preotul pentru săvârşirea Tainei acasă). După două săptămâni s-a împărtăşit, dar apoi nu a mai mers la biserică. După cel de-al treilea atac cerebral i s-a făcut Sfântul Maslu. Acum el, ca şi înainte, este inconştient şi practic a încetat de a mai primi hrana (de două-trei zile nu mănâncă deloc), a slăbit mult, doarme mai tot timpul. Medicul se miră că socrul încă mai trăieşte. Trebuie oare să apelăm la medicină pentru a fi hrănit artificial? Noi ne-am lăsat în voia Domnului, dar mă nelinişteşte o problemă: oare nu îl condamnăm la moarte prin înfometare?

- Aţi procedat corect. Dar pentru că introducerea artificială în organism de substanţe hrănitoare nu este interzisă de Biserică, pentru liniştirea conştiinţei dumneavoastră, puteţi recurge la această metodă, deşi nu văd folos în ea.

- Pot să aflu părerea dumneavoastră faţă de psihologia ortodoxă? Eu întotdeauna am considerat că singurul psihoterapeut pentru un ortodox poate fi duhovnicul, iar singura psihoterapie este rugăciunea de pocăinţă. Poate că sunt prea categoric în opinia mea?

- Sunt întru totul de acord cu dumneavoastră, că nu există o psihologie creştină ca materie. Psihologia este un sistem, iar sufletul omenesc este cu mult mai larg şi adânc decât orice sistem. Socrate s-a străduit întreaga viaţă să se cunoască pe sine, dar, fără harul lui Dumnezeu, nu putea face acest lucru, şi raţiunea sa analitică s-a învârtit întru cele de suprafaţă alei gândirii. Doar Sfinţii Părinţi, prin rugăciune şi ascetism, au putut într-un anumit grad să pătrundă în tainele sufletului omenesc. Psihologia studiază manifestări sufleteşti izolate, ignorând sufletul omenesc ca substanţă. Cu toate acestea, sufletul este obiectul credinţei, iar nu al ştiinţei. Psihologia nul este capabilă să pătrundă în acea zonă superioară a sufletului omenesc, care de obicei se numeşte duh.

De aceea, reprezentările psihologilor despre viaţa religioasă, bazate pe datele psihologiei, sunt destul de primitive şi denaturate. Dacă psihologul este creştin ortodox, el extrage informaţii despre viaţa religioasă a omului nu din psihologie, ci din asceza creştinească şi din propria experienţă. Creştinismul este credinţa bazată pe Revelaţie, iar fiecare ştiinţă este bazată pe observaţia omenească. De aceea, a vorbi despre psihologia creştină, după mine, este la fel de neavenit ca a vorbi despre ştiinţele naturale creştine sau despre biologie. Cel mai bine, ce poate să facă un medic credincios este să explice pacientului esenţa greşită a psihanalizei contemporane, falsitatea concepţiei psihologilor de frunte şi apoi să îndrume pacientul spre Biserică. Mi se pare că întrebarea dumneavoastră a cuprins răspunsul, iar mie îmi rămâne doar să îmi exprim acordul faţă de acesta.

- Zilele trecute am fost diagnosticat cu neurastenie. Am devenit foarte neliniştit. 1. în ce constă motivul adevărat (duhovnicesc) al acestei boli? 2. Este oare vindecabilă?

- Cauza duhovnicească a neurasteniei este contradicţia între dorinţă şi îndeplinirea acesteia, între părerea de sine şi relaţia celorlalţi cu tine; atunci omului îi apare un conflict interior prelungit. In acest caz, ea se vindecă prin smerenie şi condamnare, care dau sufletului linişte. Pricini ale neurasteniei pot fi şi surmenajul, care se transformă în oboseală cronică, îndeletnicirea cu o muncă grea care necesită tensiune continuă şi, de asemenea, anumite schimbări ale vieţii, la care omul nu reuşeşte să se adapteze. Mândria duhovnicească este însă cea mai importantă pricină a bolilor de nervi, iar începutul vindecării este schimbarea viziunii asupra lumii.

- Cum să se comporte prietena mea cu fiica sa, căreia i s-a agravat boala sufletească în ultima vreme? Pentru străini, acest lucru nu se observă, dar fata are anumite suspiciuni că totul este pus la cale, că cineva i-a înlocuit tratamentul, vrea să cheme poliţia pentru a clarifica ce s-a întâmplat. Prietena mea spune că fiica s-a rătăcit cu totul în gândurile sale şi vrea să o ajute cumva. Poate îi spuneţi cărui sfânt să se roage îndeosebi. Şi cum să o ajut pe nefericită?

- In vremurile noastre au apărut multe boli sufleteşti care se manifestă sporadic sau aproape invizibil. Este greu să deosebeşti boala sistemului nervos de posedare şi nebunie. De obicei, la cei posedaţi apare agresivitatea sau depresia în timpul posturilor şi a praznicelor bisericeşti şi, de asemenea, când trebuie să se împărtăşească. La bolile psihice legate de afecţiunea sistemului nervos, aceste simptome nu se observă. In cazul afecţiunilor simptomatice, o mai mare însemnătate o are mediul înconjurător, care nu trebuie să-i traumatizeze pe bolnavi şi să-i apese.

Aici, medicamentul este dragostea pentru bolnav şi o relaţie paşnică cu el. în cazul posedării demonice trebuie folosite acele metode pe care ni le oferă Biserica: spovedania, împărtăşania şi, dacă există posibilitatea, citirea rugăciunilor pentru dezlegarea de vrăji de către preot. Mitropolitul adormit Konstantin Melikidze din regiunea Batumi Şemokmedskaia, care s-a ocupat cu vindecarea celor bolnavi, a spus că el la început citea troparul şi rugăciunea Arhanghelului Mihail şi considera chemarea îngerilor o metodă foarte eficientă pentru vindecarea unor astfel de oameni. în ceea ce vă priveşte, cred că trebuie aleasă calea de mijloc: să nu refuzaţi a vă ruga pentru fată în numele iubirii creştineşti şi, în acelaşi timp, să nu vă apucaţi de acest lucru în mod habotnic, amintindu-ne neputinţele proprii. Când vă rugaţi, spuneţi: „Doamne, fie voia Ta!"

- Sunt interesată de psihologie şi citesc cărţi pe această temă. Acest lucru mă vătăma sau pot să citesc în paralel cu alte cărţi creştine şi literatură psihologică?

- Antropologia creştină şi psihologia contemporană au diverse poziţii originare. De aceea, studiul psihologiei creează în sufletul dumneavoastră o abordare cu două înţelesuri faţă de explicarea însuşirilor sufleteşti şi a capacităţilor sau, cu alte cuvinte, creează un haos de concepte şi reprezentări, încât vă va fi greu să deosebiţi unde se termină psihologia şi începe învăţătura creştinească. Sufletul reprezintă obiectul credinţei, nu al ştiinţei; psihologia examinează manifestările psihice încercări nereuşite de a le ignora. Strict vorbind, psihologia ca ştiinţă unitară nu există, ci există şcoli de psihologie care se contrazic între ele pe probleme de fond. Psihiatria ca ştiinţă se află în decădere. Ea a predat sarcina psihoterapiei, care nu vindecă boala, ci înăbuşă simptomele. Sigmund Freud a denaturat în mod irevocabil psihologia prin învăţătura sa despre complexele sexuale şi simbolica inconştientului.

Rafail Karelin Arhim.

Trecand cu bine marea vietii. Raspunsuri la dilemele lumii de astazi, Editura Sophia

Cumpara cartea "Trecand cu bine marea vietii"

 

24 Aprilie 2015

Vizualizari: 1372

Voteaza:

Despre medicina si psihologie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE