Despre povatuire si supunere

Despre povatuire si supunere Mareste imaginea.


Despre povatuire si supunere

1. De esti povatuitor al fratilor, ingrijeste-te de ei cu asprimea inimii si cu dragostea cea induratoare. Invata-i cu fapta si cu cuvantul cele ce trebuie facute, dar cel mai mult cu fapta, pentru ca pildele sunt mai lucratoare. Daca esti in putere, sa le fii pilda si in cele trupesti, iar daca esti slab, sa le fii pilda prin asezarea cea buna a sufletului si prin roadele Duhului lamurite de Apostol: iubire, bucurie, pace, indelunga-rabdare, bunatate, facere de bine, credinta, blandete, curatie si infranarea de la toate patimile (cf. Galateni 5, 22-23).

Iar pentru greselile ce se intampla, nu te necaji prea tare, ci arata, fara tulburare, vatamarea ce vine din greseala; si daca trebuie sa certi, fa-o potrivit cu persoana si cu timpul (potrivit cu starea in care se afla in acel moment persoana respectiva).

Nu judeca greselile mici cu asprimea cu care le judeci pe ale tale, nici nu-i mustra necontenit pe frati, caci aceasta e greu de purtat si obisnuinta cu mustrarea duce pe cel mustrat la nesimtire. Nu porunci cu trufie, ci sfatuieste-l cu smerenie pe fratele; caci acest chip de sfatuire are putere de indemn, il indupleca mai mult si-l odihneste.

2. In vremea tulburarii fratelui ce ti se impotriveste, pazeste limba ta, ca sa nu graiasca nicidecum ceva intru manie. Nu lasa inima ta sa se inalte impotriva lui, ci adu-ti aminte ca fratele e chipul lui Dumnezeu si ca e ispitit de vrajmasul nostru comun. Ai mila de el, ca nu cumva, robindu-l diavolului prin iutimea ta, sa-l omoare acesta cu tinerea de minte a raului, si, din negrija noastra, sa se piarda sufletul lui, pentru care a murit Hristos (cf. I Corinteni 8, 11).

Gandeste-te ca si tu esti supus la aceleasi judecati ale maniei si, cunoscand neputinta ta, ai mila de fratele tau si multumeste ca ti s-a dat prilejul sa ierti, ca sa-ti fie iertate si tie de Dumnezeu cele mai mari si mai multe ale tale. "Iertati si veti fi iertati" (Luca 6, 37).

Socotesti, oare, ca se vatama fratele tau prin indelunga ta rabdare? Dar nu ne porunceste Apostolul sa biruim raul cu binele (Romani 12, 21), nu raul cu raul? Caci si parintii spun: "Daca dojenind pe cineva, te vei porni spre manie, implinesti patima ta". Nici un om intelept mu-si darama casa sa pentru a o zidi pe a altuia.

3. Daca staruie tulburarea, forteaza inima ta si roaga-te, zicand asa: "Dumnezeule, de oameni si de sufletele lor iubitor, Cel ce intru bunatatea Ta negraita ne-ai adus pe noi din nefiinta la fiinta spre impartasirea de bunatatile Tale si, departandu-ne noi de la poruncile Tale, ne-ai chemat iarasi la Tine prin sangele Unuia Nascut Fiul Tau si Mantuitorul nostru, vino si acum in mijlocul neputintei noastre, si precum ai potolit odinioara, prin certare, marea cea involburata (Matei 8, 26), asa potoleste si acum prin certare tulburarea inimii noastre; nu Te lipsi de copiii Tai, de amandoi deopotriva, de noi, cei omorati prin pacat, si nu ne spune noua: Ce folos ai de sangele Meu de ma cobor in stricaciune? (Psalmul 29, 9) sau: Adevarat zic voua, nu va cunosc pe voi. (Matei 25, 12), pentru ca s-au stins candelele noastre din lipsa untdelemnului (Matei 25, 8)."

4. Dupa rugaciunea aceasta, imblanzindu-se inima ta, poti apoi, dupa porunca Apostolului, sa mustri si sa certi si sa mangai (cf. II Timotei 4, 2) cu intelepciune si smerenie, si sa-l vindeci si sa-l indrepti cu mila pe fratele cel bolnav. Caci atunci si fratele va primi certarea ta si se va indrepta cu incredintare (de la Dumnezeu), mustrandu-se el insusi pe sine cu asprime. Astfel, prin pacea ta vei impaciui inima lui. Deci nimic sa nu te indeparteze pe tine de sfanta invatatura a lui Hristos, predata noua: "Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima" (Matei 11, 29).

Drept aceea, mai intai sa ne ingrijim sa avem o stare de suflet pasnica, incat nici pentru motive drepte, nici, chipurile, de dragul poruncilor, sa nu ingaduim inimii sa ramana tulburata, ci sa fim convinsi ca indeplinim toate poruncile din iubire si curatie a inimii. Povatuindu-l astfel pe fratele, vei auzi glasul care zice: "Daca tu vei osebi lucrul de pret de cel fara de pret, atunci ca gura Mea vei fi" (Ieremia 15, 19).

5. Aflandu-te in ascultare, in starea celui supus, sa nu crezi niciodata inimii tale, pentru ca e orbita de vechile impatimiri. Sa nu urmezi intru nimic judecata ta, sa nu hotarasti nimic prin tine insuti fara intrebare si sfat, si sa nu gandesti sau sa socotesti ca parerile tale sunt mai bune si mai drepte decat parerile indrumatorului tau. Nici sa te faci cercetator al faptelor lui, fiindca te vei dovedi de multe ori amagit. Caci aceasta e o amagire a celui rau, ca sa te impiedice de la supunerea cu credinta intru toate si de la mantuirea ce-ti este chezasuita prin ea.

Supune-te in liniste si vei calatori fara primejdie si fara ratacire pe calea parintilor duhovnicesti. Sileste-te pe tine intru toate, taie-ti voia si, deprinzandu-te prin harul lui Hristos, prin obisnuire, sa-ti tai voia, vei ajunge sa faci aceasta fara sa te fortezi si fara sa te necajesti, ca si cand s-ar face totdeauna asa cum voiesti tu. Caci nu vei mai voi sa se faca lucrurile precum voifesti tu, ci le voi asa cum se fac. in acest fel, vei avea pace cu toti. Asa se intampla cu cei in care nu mai este incalcarea poruncilor lui Dumnezeu sau ale parintilor duhovnicesti.

Lupta-te sa te afli in toate invinovatindu-te pe tine insuti si tine-te nepartinitor, intru cunostinta.

Crede ca toate se fac sub purtarea de grija a lui Dumnezeu, pana la cele mai neinsemnate lucruri ale noastre, si vei purta fara tulburare cele ce vin asupra ta. Crede ca necinstirile si defaimarile sunt leacuri tamaduitoare ale mandriei sufletului tau si roaga-te pentru cei ce te batjocoresc ca pentru niste doctori adevarati ai tai. Fii incredintat ca cel ce uraste necinstirea uraste smerenia, iar cel ce fuge de cei ce-l necajesc fuge de blandete. Nu cauta sa cunosti pacatul aproapelui tau si nu primi banuieli si zvonuri impotriva lui. Iar de se seamana acestea in tine prin rautatea altor oameni, sarguieste-te sa le prefaci in ganduri bune prin bune talcuiri si fii multumitor pentru toate, staruind in bunatate si sfanta iubire.

6. Mai presus de orice, sa ne pazim constiinta in toate - in cele cu privire la Dumnezeu, la aproapele si la lucruri - si inainte de a spune sau a face ceva, sa cercetam daca sunt dupa voia lui Dumnezeu. Si numai atunci, dupa ce ne-am rugat astfel, sa graim sau sa faptuim. Sa aruncam neputinta noastra inaintea lui Dumnezeu, iar bunatatea Lui ne va insoti in tot locul, venindu-ne in ajutor intru toate.

Avva Dorotei din Gaza (500 - 560)

Avva Dorotei a fost una dintre cele mai reprezentative personalitati patristice din veacul al IV-lea. El a preluat multe dintre invataturile Parintilor desertului egiptean si le-a transmis monahilor traitori in manastirile din Gaza si Palestina. Fire deosebit de sensibila si delicata, un fin observator al naturii umane si un remarcabil scriitor. Ava Dorotei a continuat traditia duhovniceasca a m inaintasilor sai, subliniind rolul esential al discernamantului in calauzirea duhovniceasca.

10 August 2015

Vizualizari: 2614

Voteaza:

Despre povatuire si supunere 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE