Dimineata este timpul mantuirii noastre, ca si ziua ce urmeaza, ca si noaptea. Primele ceasuri ale fiecarei zile (dimineata), ca si cele din urma (seara), sunt cele mai potrivite pentru lucrarea rugaciunii, adica pentru adunarea mintii, slavirea lui Dumnezeu si dobandirea pacii sufletului. Pe langa acestea, la randul ei, natura il rasplateste pe om cu un spectacol unic inchinat Creatorului.

Natura il slaveste pe Creator

Pe cand eram in oras, se intampla sa pierd adesea inceputul zilelor (libere) in care nu mergeam nici la serviciu, nici la biserica. Atunci, cand ma trezeam, printre ramurile copacilor din spatele blocului se desfasura deja un adevarat concert. Cantarile pe care pasarile le inaltau Creatorului lor erau atat de minunate incat nu ma saturam sa stau la geam si, pe langa aerul racoros al diminetii, sa ascult tainica lor rugaciune. De fiecare data, insa, ma incerca intristarea de a nu fi avut puterea sa ma trezesc mai devreme, pentru a nu pierde nici o clipa din simfonia diminetii.

In zorii zilei, intreaga natura incepe sa-L slaveasca pe Creatorul ei. Soarele si lumina, pasarile si intreaga faptura cauta sa arate tuturor viata lor, pentru ca omul sa cunoasca taina lui Dumnezeu, care a pus atata ordina si frumusete in lumea Sa. Apoi, spre amiaza, intreaga faptura se linisteste, ca mai apoi, spre seara, sa mearga iarasi la odihna.

Cea mai frumoasa parte din spectacolul naturii, desfasurat in cer si pe pamant, are loc in zorii zilei, cumva, cu sala goala. Doar oamenii cu obligatii sociale (serviciu) mai prind ceva din acest adanc de taina, pe cand ceilalti, ca niste spectatori intarziati, incep sa rasara de sub asternuturile lor mult prea tarziu.

Sa manecam cu manecare adanca !

Canonul Invierii, in cantarea a cincea, ne indeamna: "Sa manecam cu manecare adanca si, in loc de mir, cantare sa aducem Stapanului. Si sa vedem pe Hristos, Soarele Dreptatii, tuturor viata rasarind." Manecarea reprezinta trezirea devreme si, totodata, primele fapte ale zilei. Deci, pe langa trezirea la vremea potrivita, pentru a-L slavi pe "Soarele Dreptatii", se cuvine si ca primele fapte ale zilei sa le inchinam lui Dumnezeu, Celui care ne da putere sa ducem greutatea zilei.

Rugaciunea este "inceputul bun" al fiecarei zile

Multi se trezesc in zori pentru a merge la serviciu si a-si pastra locul de munca, adica pentru a pastra un bun pe care isi doresc sa nu-l piarda. Tot asa, multi sunt cei care se trezesc in zori pentru a se ruga lui Dumnezeu si pentru a pune inceput bun zilei. Acestia nu sunt doar crestinii din manastiri, ci si multi dintre cei care traiesc in mijlocul satelor si al oraselor.

Cand omul este ranit de dragostea lui Dumnezeu, el nu mai poate amana cautarea Lui in toata vremea, iar mai ales dupa apusul soarelui si in zorii zilei, cand simturile trupului se linistesc, impreuna cu lumea inconjuratoare.

Zorii zilei (dimineata) reprezinta un timp incarcat de mari daruri ale lui Dumnezeu: aerul este parca neinceput, iar lininstea spune atat de multe; pentru o vreme, simturile trupului sunt pasnice, ca oarecand ale lui Adam, cel dintai creat; mintea este adunata, iar gandurile straine sunt mai putine. Pentru un ceas ori doua de somn in plus, omul renunta la toate acestea, precum si la roadele lor, care l-ar putea insoti pe tot parcursul zilei.

"Rugaciunile de dimineata" incep cu urmatorul indemn practic si duhovnicesc: "Sculandu-te din somn, fara lene si cu mintea treaza, sa te departezi de asternut si indata te inchina de trei ori, zicand: Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie! Dupa aceasta, sa stai putin in tacere, pana ce se vor linisti toate simturile tale si, atunci, sa faci trei inchinaciuni pana la pamant si sa zici: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Tale Maici si pentru ale tuturor sfintilor Tai, miluieste-ne pe noi. Amin!"

Cand ne lipseste aurul, sa cutam argintul !

Parintele Cleopa spune: "Sfintii Parinti numesc rugaciunea de noapte "de aur", pentru ca noaptea mintea se poate ruga fara ganduri si imaginatii. In schimb, rugaciunea de dimineata o numesc "de argint", fiind amestecata cu oarecare griji si ganduri, iar cea din timpul zilei o numesc "de arama", pentru multimea grijilor si a gandurilor pamantesti, care slabesc mult puterea rugaciunii." Cand nu ne putem ruga sau priveghea noaptea, sa cautam sa castigam rugaciunea cea de dimineata, mai inainte de a ne apuca de muncile zilei.

Rugaciunea facuta dimineata este argintul mantuirii noastre.

Greutatea trezirii

Omul plin de patimi nu va putea sa aiba o randuiala de rugaciune in zorii zilei, caci va fi ori prea obosit, ori prea grabit. Ziua va zbura pe langa unul ca acesta, pentru ca seara sa-l gaseasca obosit si cu sufletul prea gol pentru a mai ingenunchea. Apoi, pentru a o lua de la capat, fara nici un dor de schimbare, urmeaza noaptea si oboseala sau graba din zorii zilei.

Trezirea din somn si ridicarea din pat reprezinta o nevointa ce nu trebuie trecuta cu vederea. Cei care sunt constransi de anumite imprejurari (serviciu, plecat in vacanta etc) se trezesc in zorii zilei fara a mai intarzia in pat. Tot asa, noi, cei care ne dorim sa castigam Imparatia lui Dumnezeu si sa petrecem neincetat cu sfintii Sai, se cuvine sa nu intarziem nici o clipa in pat, pentru a nu cadea prada lenevirii si moleselii sufletesti.

Trebuie sa ne impunem o randuiala de rugaciune in fiecare dimineata, oricat de modesta ar fi aceasta. Precum nisipul adunat la un loc devine greu, tot asa, o mica randuiala de la care nu ne abatem ne poate castiga mantuirea. Trezirea in zori se usureaza in masura in care omul gusta din rugaciunea facuta cu mintea curata de ganduri si fara graba.

Rugaciunea de dimineata a ultimilor Stareti de la Optina

"Doamne da-mi sa intampin cu liniste sufleteasca tot ce-mi va aduce ziua de azi. Doamne, da-mi intru totul sa ma supun voii Tale sfinte. In tot ceasul acestei zile povatuieste-ma si ajuta-ma in toate. Toate cate le voi auzi si mi se vor intampla in aceasta zi, invata-ma sa le primesc cu sufletul linistit si cu credinta tare, ca pentru toate este Sfanta voia Ta. In toate cuvintele si faptele mele calauzeste-mi gandurile si simtamintele. In toate intamplarile neprevazute, fa sa nu uit ca totul este trimis de catre Tine.

Doamne, invata-ma sa ma port cu dreptate si intelepciune cu toti fratii mei, sa nu tulbur si sa nu supar pe nimeni. Doamne, da-mi putere sa duc povara zilei si toate cate mi se vor intampla in aceasta zi, cu pace in suflet. Doamne, calauzeste-mi voia mea si invata-ma sa ma rog, sa cred, sa nadajduiesc, sa rabd, sa iert si sa iubesc. Amin!"

Teodor Danalache

• Timpul si valoarea lui pentru mantuire in Ortodoxie
  Publicat in : Editoriale
• Timpul si viata
  Publicat in : Editoriale
• Cat de 'al meu' este timpul?
  Publicat in : Editoriale