Dumnezeu imi raspunde cu … tacere

Dumnezeu imi raspunde cu … tacere Mareste imaginea.

Scrisoare adresată unei persoane din Cipru, care datează cel mai probabil din ultimul an al vieţii pământeşti a stareţului Sofronie.

De 57 de ani port rasa călugărească şi mi se pare că nu am vrut să mă aflu întru negrijă în cele ale mântuirii, şi totdeauna cu mare frică şi lacrimi rugam pe Dumnezeu să facă milă cu mine, să-mi ierte toate păcatele mele şi să nu mă lepede de la aşternutul picioarelor Lui. Am încercat, după cum mi se pare, cu toată puterea mea, să nu nedreptăţesc nici o persoană pe pământ. Mai mult chiar, m-am rugat să-mi dea Dumnezeu bărbăţia de a sluji cât mai multor oameni, fără să aştept de la ei nici o plată materială sau spirituală, aşteptând numai de la Dumnezeu harul iertării păcatelor mele.

Şi, cu toate acestea, în tot acest timp, mai mult de jumătate de veac nu am cunoscut perioade de pace sau de siguranţă, ci totdeauna simţeam în jurul meu ameninţări sau cel puţin atitudini potrivnice.

Orice încep să fac, chiar şi în cel mai mic lucru, întâlnesc piedici de netrecut. Porţile lumii acesteia, aproape toate, îmi sunt închise. Am îmbătrânit şi nu am înţeles sensul tuturor acestor încercări. Aşadar, sunt acestea semnul mâniei lui Dumnezeu pentru mine, cel păcătos, sau altceva se întâmplă? L-am rugat de nenumărate ori pe Dumnezeu să-mi descopere de ce merg lucrurile aşa, dar Dumnezeu îmi răspunde cu… tăcere.

Din acestea veţi înţelege că nu sunt în măsură să dau o explicaţie dramaticei încercări prin care treceţi. Însă, vă avem întotdeauna în rugăciunile noastre cu iubire şi durere.

Dificil lucru este pentru noi să-l acuzăm pe Dumnezeu şi să ne îndreptăţim pe noi înşine, dar, de asemenea, nu-i simplu să facem dimpotrivă, ca prietenii lui Iov, care, dorind să devină apărătorii dreptăţii lui Dumnezeu, au uitat de înfricoşătoarele chinuri prin care a trecut Iov.

Astfel, tace Dumnezeu, tăcem şi noi“.

 

.

23 Septembrie 2014

Vizualizari: 2030

Voteaza:

Dumnezeu imi raspunde cu … tacere 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Andrei PanaitPostat la 2014-09-23 05:50

    "Tot omul care cu adevărat caută mântuirea neapărat trebuie să treacă prin experienţa părăsirii de către Dumnezeu. Uneori, ea pare să atingă o asemenea putere, că până şi scurte clipite par a fi în afara vremii. Astfel de stări extreme nu adesea se trimit nevoitorului; însă, sub o formă mai uşoară, această încercare a credinţei noastre ne poate însoţi ani îndelungaţi în cel de-al doilea răstimp al vieţii duhovniceşti a creştinului, adică atunci când Pronia îl lasă să sufere o slăbire, ba chiar o îndepărtare a primului har. Această părăsire de neocolit cuprinde un adânc tâlc: a da omului putinţa să-şi arate propria libertate şi credincioşie faţă de Dumnezeu." Parintele Sofronie

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE