Fecioara, sfesnic al Luminii dumnezeiesti

Fecioara, sfesnic al Luminii dumnezeiesti Mareste imaginea.


Cum a ajuns Fecioara Imparateasa a toate

 

Simbolurile imparatiei ei nu sunt confectionarea de diademe, inaccesibile pentru cei multi, pietre pretioase, culori, vesminte speciale si o podoaba imparateasca deosebita de cele ce vin de jos si nascocita de cei ce nu pot sa se ridice de la cele pamantesti si carora hainele le imparatesc sufletele, ci niste haruri de nespus si de neinteles, niste puteri si lucrari mai presus de fire care tind sus, mai presus chiar de podoabele lor ceresti: apelative si mesaje dumnezeiesti care preschimba in ceva mai bun legile firii, o venire a Duhului dumnezeiesc, o umbrire a puterii Celui Preainalt, o coincidenta mai presus de fire a zamislirii si fecioriei, o golire (kenosis) a lui Dumnezeu Cuvantul, sarcina unei Copile Pururea-fecioare, o minune intre minuni, o slobozire din pantec a unui Prunc si o nastere care nu stie de barbat si care n-a dezlegat, ci a pazit neatinse simbolurile fecioriei.

 

Cine ar putea nu sa patrunda in adanc, ci sa se plece spre cele cu adevarat de nepatruns si sa ajunga la portile din afara ale salasului in care S-a salasluit Cel ce locuieste mai presus de tot ce este, Imparatul cerurilor, Domnul domniilor, Cel ridicat prin tarie mai presus de toate? Ce cuvant s-ar putea apropia chiar putin de aceasta demnitate si, lasand cele privitoare la ea, sa povesteasca cele din jurul ei, si anume cele de dinaintea si de dupa negraita ei nastere? Cine ar putea spune daruirea de sus a hranei ei negraite, calauzirea din cer a (magilor) celor veniti sa i se inchine de departe, doxologia facuta de o multime de ingeri si care a unit cele ceresti cu pamantul si le-a adus spre supunere fata de aceasta Imparateasa a toata lumea? Dar chiar si inainte de toate acestea si din pricina lor preziceri ale unor profeti insuflati de Dumnezeu, faceri de minuni care arata dinainte prin enigme marea minune ce avea sa vina, asezaminte ale Duhului care prefigurau in chip felurit adevarul ce avea sa fie, schimbarile unor neamuri si lucruri care conduceau spre telul acestei taine noi, fagaduinta facuta de Dumnezeu lui Ioachim si Anei si dusa la capat ca vor naste la batranete un copil, ei care erau sterpi din tinerete, fagaduinta facuta lui Dumnezeu de acest minunat cuplu ca vor da inapoi copilul dat Celui ce li l-a dat; iar apoi, in conformitate cu acea intr-adevar potrivita si foarte dreapta fagaduinta, urcarea la templul dumnezeiesc impreuna cu cea (copila) fagaduita si intrarea exceptionala a acestei Imparatese mai presus de lume in insasi Sfanta Sfintelor, in spatiul rezervat numai pentru Dumnezeu, de unde numai vorbea El arhiereilor care intrau aici o data pe an (Is 30, 10; Lv 16,2-34; Evr 9, 7), si unde Fecioara-Mama de trei ani a intrat si a ramas pentru noi.

 

De aceea si praznuim noi astazi vazand premiul de comun folos al fermitatii ei fara rival: pogorarea mai presus de fire a lui Dumnezeu pe pamant prin ea si preaslavita noastra urcare prin El la cer. Caci petrecand Copila lui Dumnezeu acolo, in sanctuarul cel de nepatruns, a pus in inima ei urcusuri inalte (cf. Ps 83,6) care ajung cu adevarat pana la ceruri si-L trag de acolo pana la noi pe Stapanul ceresc. Acolo, potrivit cu ce sta scris, toata "slava fiicei imparatului e dinauntru" (Ps 44, 15) si, intrucat Ea se distingea de toti oamenii prin negraitele frumuseti ale curatiei, Facatorul fapturii a ales sa-si faca din Ea ca dintr-un aur stralucitor o icoana conaturala Lui si, facandu-Se om - o, nespusa Ta iubire de oameni, Stapane! - sa armonizeze plasmuirea Sa cu demnitatea Lui, a Celui care a plasmuit-o.

 

Vedeti impletirea cununilor fecioresti? Vedeti folosul comun al acestei invesmantari in purpura? Caci Fecioara n-a ajuns Imparateasa a toate printr-o stapanire facandu-si inferiori ei pe cei ce sunt de aceeasi cinstire cu ea din fire, fiindca afara de nume nu si-a atribuit ei insesi nimic superior si pe cei de o semintie cu ea si i-a facut supusi potrivit asezamintelor pamantesti, care ingaduie deosebirea in inaltime de cei ce zac jos, nu de cei ce stau drept. Ci pe toti cei aflati sub Ea i-a ridicat prin Ea si, aratandu-l pe cel ce asculta ceresc in loc de pamantesc, si impartasindu-se astfel de o demnitate superioara si de o putere mai inalta si de alegerea din ceruri, a fost pusa Imparateasa preainalta a celor inalte si preafericita a neamului fericit, scanteind de peste tot, atat din trup, cat si suflet, cu palpairi de lumina foarte stralucitoare si foarte dumnezeiesti.

 

Fecioara, cosmos concentrat

 

Caci asa cum vrand Dumnezeu sa inalte o icoana a tot frumosul si sa arate ingerilor si oamenilor in chip limpede puterea Lui privitoare la acestea, a facut sa existe o lume comuna a celor vazute si nevazute, sau mai bine zis a aratat un amestec comun al tuturor harurilor dumnezeiesti si omenesti si o frumusete mai inalta care impodobeste amandoua lumile, tot asa si pe Aceasta a facut-o cu adevarat atotfrumoasa concentrand toate cele prin care a impodobit toate, divizandu-le, aratandu-ne un mod exceptional al puterii creatoare care-L distinge doar pe El si care se cuvine cu adevarat Mamei Luminii.

 

Fecioara, sfesnic al Luminii dumnezeiesti

 

Fiindca, asa cum atunci cand la inceput a pus ca stapan al zilei luminatorul cel mare (soarele), mai intai a facut lumina absolut imprastiata, si abia apoi discul soarelui care o primeste, tot asa si acum pe Nascatoarea Lui Pururea-fecioara a aratat-o prin virtute sfesnic al intregii lumini dumnezeiesti si negraite, intrucat mai inainte binele era imprastiat in toti, dupa care in Ea s-a concentrat asupra Ei in chip mai presus de minte si de cuvant orice forma de virtute si inca Ea le depaseste. Prin urmare, cate erau de ajuns tuturor celor foarte buni din orice veac, carora le fusesera acordate ca sa fie foarte buni, si cate toti, ingeri si oameni, le primisera ca haruri de la Dumnezeu in parte, pe toate acestea adunandu-le si desavarsindu-le Ea singura, si oferindu-le cat nu se spune, revarsa din belsug harul si spre cei ce o cinstesc, daruindu-le si faptul de a tinde spre Ea, care e discul unor atat de mari haruri, si adaugand din bunatate si cele mai bune. Prin urmare, Ea nu se va opri niciodata din aceasta dispozitie milostiva fata de toti oamenii, nici din aceasta pornire folositoare si imbelsugata contributie pentru noi.

 

Lauda frumusetii Fecioarei

 

Ce cuvant va putea zugravi, Maica a lui Dumnezeu Fecioara, frumusetea ta cu scanteieri dumnezeiesti? Caci cele ale Tale nu pot fi definite in idei si cuvinte, fiindca toate intrec si minte si cuvant. Le putem canta in imne fiindca Tu primesti cu iubire de oameni acest lucru. Caci Tu esti loc al tuturor harurilor, plinatate a oricarui fel de lucru frumos si bun, tablou insufletit al oricarei virtuti si bunatati, ca Una ce singura dintre toti te-ai invrednicit de toate darurile Duhului sau, mai bine zis, ca Una ce singura ai avut in chip uimitor in maruntaiele tale pe Cel in care sunt toate comorile si ai fost cortul Lui uimitor, drept pentru care din pruncie pana intr-atat ai purtat de grija de El, incat sa Te primeasca in chip strain sa locuiesti din frageda pruncie in cortul Lui, aratand inca de atunci din astfel de lucruri atat de uimitoare ca esti o vatra neclintita a harurilor Lui.

 

De cinstiri atat de mai mari decat cele obisnuite la oameni te-ai invrednicit intru toate, incat ai avut si o nastere uimitoare, precum si o purtare inca si mai uimitoare, iar lucrul in chip covarsitor cel mai uimitor a fost acela ca ai nascut fara sa cunosti barbat, precum si acela ca la nasterea ta ai fost impodobita cu acele fagaduinte de la Dumnezeu si de la oameni, adica de la cei care te-au nascut - fiindca acestia facand bine te-au fagaduit la randul lor pe tine cea fagaduita Celui de la Care primisera fagaduinta - si ca prin fagaduintele mai presus de lume facute la vremea lor te-ai impodobit pe tine si a impodobit lumea intreaga. Caci dupa putin timp ti-a fost fagaduit Insusi Cel de la Care si pentru Care s-a facut o asemenea fagaduinta, ca fagaduintele facute din veac de Dumnezeu pentru tine prietenilor Lui si marile lor vedenii sa fie niste aratari tainice si ca niste idei negraite; fiindca singura Tu ai desavarsit vederile tuturor, depasind firea comuna tuturor prin contactul cu Dumnezeu nu numai prin nasterea ta negraita, ci si prin comuniunea prealabila cu El in tot binele prin curatia Ta culminanta.

 

Se cuvenea deci ca Aceea care avea sa-L nasca pe Cel mai frumos decat fiii oamenilor (Ps 44, 3) sa fie Ea Insasi fara rival pentru toti intru toate si sa se imbrace inca de copila intr-o frumusete minunata, care sa-i fie in mod riguros potrivita, ca si din asemanarea aratata in aceasta intru toate Acela sa poata fi recunoscut Copil al unei Copile Pururea-fecioare si orice ochi care vede sa vesteasca obarsia dupa trup a Celui fara tata. Caci cum si ce sens are in general ca Acela care numai cu cuvantul a alcatuit universul si l-a impodobit cu multe feluri de fru¬museti sa nu impartaseasca intru totul puterea facatoare de frumos, de care stia ca se va impartasi putin mai tarziu El Insusi, celei prin care El Insusi avea sa aiba acest lucru dupa fire? De aceea, deci, Cel ce impodobeste cri¬nii tarinii mai frumos decat vesmantul imparatesc al lui Solomon (Sol 6,28), a impodobit-o El Insusi in chip suprafiresc pe Fecioara de la care Si-a avut vesmantul de om, facand-o sa atraga privirile tuturor ca Una care este salas dumnezeiesc al tuturor celor frumoase si bune atat impreuna, cat si fiecare in parte, si care Singura intre toti oamenii din veac s-a aratat nelipsita de nimic in nici o privinta, ci s-a distins foarte mult de toti intru toate pe cat se deosebeste cerul de pamant, cum ni se arata si noua care stam departe de Ea ca unii ce se uita la stele si privim tinta spre cele ale ei.

 

Caci, chiar daca se spune ca de aceea a fost adus la existenta de Dumnezeu neamul oamenilor ca, simtind cerul, pamantul si toate cele din ele ca niste lucruri supuse simturilor si strabatand cu mintea prin acestea spre frumusetile celor nevazute sa laude pe Dumnezeu Ziditorul comun a toate [cf. Rm 1, 20], totusi Cea laudata de noi acum n-ar putea spune cineva ca a fost facuta pentru aceasta decat ca sa-i convinga pe cei ce se uita la Ea sa urce printr-o minune spre Creatorul, intrucat prin multele si feluritele Ei frumuseti Ea s-a aratat pe pamant ca o minune a minunilor si a intrecut prin stralucire luminatorii si mintile ceresti. Si pe drept cuvant, caci daca toata slava fiicei imparatului vine dinauntru (Ps 44, 14), cele din afara si din jurul ei nu sunt in dezacord, ci in chip potrivit in deplin de acord si prietene cu cele dinauntru.

 

Frumusetea Fecioarei vine dinauntrul ei

 

Daca vei fi cu luare-aminte, vei intelege ca si gandul profetului (David) tinde spre acest lucru; fiindca n-a spus ca toata slava fiicei imparatului "este inauntru", ci "vine dinauntru", revarsandu-se dinauntru ca o lumina, indicand tuturor celor ce vad bunacuviinta incuiata in interior de o nepatimire culminanta si aratand ca sufletul feciorelnic e cu adevarat preafrumos. Caci daca Iosif cel cuminte e numit pe drept cuvant preafrumos (Fc 39, 6), cum nu va fi Ea foarte vrednica de acest apelativ preacurat? Cum nu se va deosebi Ea de acela in frumusetea desavarsita pe cat se deosebesc intre ele fecioria de cumintenie, si inca o feciorie care rivalizeaza cu cele netrupesti, sau mai bine zis cat se deosebeste de cumintenie toata virtutea si harul care locuiesc intr-un suflet impreuna cu preacurata feciorie? Astfel ca nu se potriveste intru toate acest nume sau poate el se numeste preafrumos numai la trup, dar Aceea are si sufletul ca eponim al oricarui bine si-l poarta cu adevarat preafrumos si locuind intr-un trup preacurat, caci pentru cei care vad ca si noi, el se arata din afara, dar pentru duhul stravazator al profetiei e cunoscut dinauntru.

 

In loc de studii Fecioara e inchinata la Templu ca tron insufletit al lui Dumnezeu

 

Avand Ea astfel darurile dumnezeiesti si cele cate sunt daruri ale firii din insasi pantecele matern, ca sa spun asa, n-am cunoscut ca Ea sa fi introdus in sine, studiind cu invatatori, o alta fire dobandita - caci asa cred ca trebuie numite deprinderile castigate din invatatura -, ci aratandu-si mintea conducatoare supusa intru toate lui Dumnezeu si lasand dupa putere indrumarile oamenilor si asa primind din belsug intelepciunea de sus, la varsta la care parintii isi pun sub pedagogi copiii, care nu vor asta din pricina copilariei lor, si ii predau gramaticilor sa invete literele, Ea a fost inchinata lui Dumnezeu in sanctuarul sfant ca intr-un dumnezeiesc palat, si era acolo ca un tron imparatesc insufletit, mai presus decat orice lucru pedestru, gatit intreg cu virtuti cuvenite unui astfel de Imparat care sade pe el.

 

Relatia tainica intre Fecioara si Templu

 

Caci intrucat nu se cadea ca aceasta camara de nunta insufletita a Atotimparatului sa se afle in ochii tuturor, cum da marturie si Scriptura, care spune ca Dumnezeu locuieste intr-o lumina neapropiata (1 Tim 6, 16), adica nevazuta; asadar, pentru ca nu se cuvenea sa aiba o purtare a vietii vazuta cortul in care S-a salasluit pe pamant Cel Preainalt, de aceea Sfanta Sfintelor, salasul Numelui dumnezeiesc, cum spune David (Ps 73, 7), a fost dorita inca din pruncie ca loc de petrecere de Fecioara-Mama. Caci unde era mai cuviincios sa locuiasca Cea care e adevarata Sfanta a Sfintelor? Unde altundeva era mai bine sa fie infipta Cea care e cortul adevarat al lui Dumnezeu? Cum nu se cuvenea ca Ea, adevaratul cort (al lui Dumnezeu), sa fie pusa peste cortul prefigurarii? Ea care e un cort in care S-a salasluit Cel ce sade peste tot ce este, adevaratul Imparat, Stapanul imparatilor, Care a imbracat minunata si multicolora mantie de purpura tesuta cu firea creata si necreata; un cort care straluceste nu cu lucirile metalelor, ci e plin de haruri cuvantatoare; un cort care nu contine in el prefigurari ale unor realitati netrupesti sau inceputurile unor prefigurari trupesti, ci care poarta in sine scanteierile suprafiresti si nespuse ale curatiei mintii, vointa deiforma, stralucirea placuta lui Dumnezeu a fecioriei, lucirile gratioase si cuviincioase ale tuturor celor bune si, ca sa spun scurt, care e adevaratul loc al lui Dumnezeu Care contine toate.

 

Vazand mai inainte despre Ea ca va fi un loc insufletit al lui Dumnezeu, a ridicat Moise cortul acela si pentru Ea a pregatit acele locuri sacre de nepatruns si, afland de la Dumnezeu cele ce vor fi cu Ea, le-a invrednicit de apelative covarsitor de inalte, aratand dinainte tuturor prin fapta si cuvant demnitatea ei schimbata si care covarseste toate inca de la primii peri ai capului, cum se spune. Dar dumnezeiasca Prunca Fecioara n-a avut de la inceput acest loc foarte cuvenit pentru Ea doar prin modul ei de comportare, fiindca i se harazise o demnitate aflata mai presus de cea a unui cort, asa cum i-a depasit pe toti prin demnitatea purtarii, ci a pus inainte si un semn clar al foarte marii taine ce avea sa fie cu ea. Fiindca primind in chip uimitor spre petrecere pentru nu putini ani locul harazit doar lui Dumnezeu si care fusese consacrat spre petrecere Lui si de unde vorbea cu Moise si Aaron si cu cei care de dupa ei se apropiau de el avand aceeasi demnitate la mari intervale de timp, si unde se credea ca locuieste neincetat si intre acele convorbiri, aceasta Copila a lui Dumnezeu a aratat tuturor celor ce au minte si a vestit dinainte ca avea sa fie negresit o vatra adevarata si o petrecere a lui Dumnezeu, un altar de ispasire al Aceluia incomparabil mai bun si o vistierie cuvenita a varf ului culminant al tainelor Duhului.

 

Viata ascunsa a Fecioarei in Sfanta Sfintelor - apologie tacuta a vietii isihaste

 

Pe langa cele zise, Ea oferea si tacand o apologie demna de remarcat a faptului ca nu in chip neverosimil a ales viata isihasta si fara comuniune cu toti. Caci daca aceasta Sfanta a Sfintelor era nevazuta aproape de ochii tuturor si era incuiata de toti oamenii cu tot felul de ziduri despartitoare si catapetesme intinse de jur-imprejur si cu panze si acoperaminte la usa, care nu se deschideau nimanui dintre toti decat celui ce era arhiereu dupa Lege, dar chiar si lui atunci cand intra o data pe an aici si-L facea milostiv pe Dumnezeu aducand ispasire pentru el insusi si pentru toti cei de afara, cum oare atunci masa desfatarii ingerilor, ogorul Plantei pururea inflorite sau mai bine zis vesnice, altarul comun al ispasirii intregului neam al oamenilor, unde potrivit Apostolului (Evr 6,20; 7,26) a intrat odata in veacuri Arhiereul nostru cu obarsie dumnezeiasca si singurul cuvenit noua, si in care L-a impacat si L-a unit in chip neimpartit pe Dumnezeu cu oamenii, cum oare acest vas feciorelnic sa nu fi fost pazit in sanctuarul nepatruns ducand aici o viata nevazuta pentru toti oamenii?

 

Iar daca potrivit Apostolului (Evr 11,38) lumea nu era vrednica de sfintii Vechiului Testament, cum ar fi fost aceasta vrednica de Ea, care e mai inalta si decat sfintii din cer? Intelege deci si din aceasta cat de mare era superioritatea Fecioarei. Caci acelora care fugeau de petrecerea impreuna cu oamenii, li s-au dat drept loc de petrecere muntii, pustiile si crapaturile pamantului (Evr 11,38), dar Acesteia i s-a dat Sfanta Sfintelor, unde Preacurata a fost lasata sa intre inainte sa fi ajuns la varsta copiilor, desi, asa cum va arata in continuare cuvantul nostru, aratase ca era mai inteleapta decat cei ajunsi la varsta intelepciunii.

 

Caci fiind data de Dumnezeu si lui Dumnezeu inca inainte de nasterea ei - si cum ar fi putut sa nu fie asa, cea care fusese predestinata inainte de veacuri sa fie locuinta a Facatorului veacurilor? -, data fiind deci lui Dumnezeu si fiind rod al rugaciunii si cererii unor drepti - o, aripile acelei rugaciuni!, o, indraznire pe care a aflat-o la Domnul!, ca inimile acelea atat de neprihanite incat sa inalte o asemenea rugaciune care a dus la si a castigat lucruri atat de mari! -, fiind deci Fecioara rod al unei asemenea rugaciuni, a fost adusa la randul ei de cei ce au nascut-o ca o inchinare iubita Celui ce o daduse prin rugaciune - o, aleasa pereche de vite!, o, jug ales care a lucrat si a adus lui Dumnezeu in dar o vietuire mai iubita decat cerul! -, a fost adusa, asadar, ca un vlastar preasfant dintr-o radacina sfanta, vlastar care prin maretia demnitatii ajunge de la pamant la cer, vlastar care nu dupa mult timp avea sa dea din el floarea mai inainte de veci si nevestejita, vlastar care avea sa odrasleasca pe Cel prin al Carui cuvant doar odraslise toata firea si cele mai presus de ea; acest vlastar a fost adus asadar ca sa fie sadit - sa vina David stralucind de bucurie cu chitara si sa spuna cantand melodios! - ca un maslin roditor in casa lui Dumnezeu (Ps 51, 8), ca un pom care sa puna capat tainelor lui Dumnezeu si sa aduca roada in chip negrait langa izvoarele apelor (Ps 1,3) Duhului.

 

Fecioara e adusa la Templu la doar trei ani

 

Dar Mama lui Dumnezeu a fost adusa de cei ce o nascusera lui Dumnezeu nu fata, nu copila,caci era nu putin departe de acestea, ci avand abia trei ani si fiind abia de ieri sau alaltaieri intarcata si departata de alaptare si de san. Dar chiar si la aceasta varsta Ea a aratat lucrul cuvenit celor ce stiu sa judece fara gres, caci s-a aratat inaintand cu o veselie negraita. Iar cand s-a apropiat de portile sanctuarului si tinere de neam bun imbracate cum se cuvine neamului lor au inconjurat-o tinand in maini faclii si asa, cu pompa plina de onoruri, au condus-o cu multa decenta in cele dinauntru, a aratat limpede ca simte mai bine decat toti cele ce se savarseau sau aveau sa se savarseasca cu Ea. Caci inaintand demna si plina de gratie si atragand privirile tuturor cu haina, purtarea si cugetul ei si trecand in buna ordine si cum nu s-ar putea spune printre celelalte, dupa aceasta amestecand ordinea cu inflacararea, grabind dintr-o data pasul si lasand in urma corul fecioarelor care o inconjurau, a luat-o inaintea tuturor celor care erau aduse in urma Ei, ca sa se faca aratat ca pentru Ea s-a spus acel verset din psalmi: "Aduce-se-vor imparatului fecioare in urma ei; cele aproape ale ei se vor aduce in bucurie si veselie; aduce-se-vor in templul imparatului" (Ps 44, 15).

 

Intampinata de arhiereu

 

Iar cand s-a aratat si arhiereul venind in intampi¬nare si rostind catre Ea acel cuvant profetic: "Asculta, fiica, si vezi, si pleaca urechea ta, si uita poporul tau si casa parintelui tau, si imparatul va pofti frumusetea ta" (Ps 44, 10), s-a oprit putin in chip cuviincios si, plecand urechea la acestea, i-a lasat numaidecat pe toti, parinti, doi ci, tovarasi de varsta si, despartindu-se de cele aduse impreuna cu ea, inainteaza singura cu stralucire si stralucind intre toti spre ierarh privind spre el cu bucurie si blandete si intarind prin felul in care arata si prin stangacii predarea ei intreaga lui Dumnezeu.

 

Prefera cu intelepciune pe Dumnezeu

 

Dar oare acestea n-au produs uimire tuturor? Cum anume o Copila de trei ani se preda in intregime Celui ce indrepta cele ale ei printr-o purtare de grija mai buna, discerne prin ea insasi cu pricepere intre fire si Creatorul firii, atribuie partea mai buna Celui mai bun, prefera pe Dumnezeu imbratisari lor tatalui si mamei si pune mai presus de alintarile de acasa templul lui Dumnezeu si ierarhullui, si asa, socotindu-Ie drept nimic pe toate, iar pe Dumnezeu si cele dumnezeiesti ca fiind in locul a toate, alearga spre ele cu bucurie? Despre Ea spune lui Dumnezeu profetul David: "Dreptate si judecata sunt pregatirea tronului Sau" [Ps 88, 15] si: "Dreptate si judecata sunt lucrul tronului Sau" (Ps 96, 2). Deci intrucat Ea a fost un tron insufletit al lui Dumnezeu sau, mai bine zis, numai a Ei este aceasta demnitate - fiindca ea nu se spune in sens propriu si despre cinurile fara de materie de sus (ale ingerilor)-, de aceea lucrul marii judecati si al dreptatii negraite s-a facut si s-a aratat mai mult decat la acele tronuri. O atat de slavita si agera judecata a mintii si vointei a avut Fecioara si inainte de nastere, si pe ea a aratat-o acum tuturor drept una foarte sigura chiar si inainte de a ajunge la maturitate.

 

Comparatie intre Fecioara si Moise

 

In cazul lui Moise lipsa de judecata a varstei in aceasta privinta o vestea limpede si limba lui care, chiar daca in celelalte era gangava (Is 4, 10), pastra urme ale flacarii care fusese preferata stralucirii aurului si care, cum spune cuvantul (1 Co 3, 12-15), este pusa deoparte spre punerea la incercare a puterii de judecata a mintii. Celelalte ale lui sunt simboluri bune ale vitejiei sufletesti viitoare, dar fata de cele de acum nu arata aproape nimic demn de uimire. Caci ce putea avea atractiv pentru dispozitia copiilor o coroana impodobita cu petale de aur si pietre stralucitoare (ca a arhiereului) fata de afectiunea, caldura si grija unor imbratisari de mama, pe care singura dintre toti cei de o varsta le-a trecut cu vederea de bunavoie Fecioara? Iar faptul de a alerga la aceasta varsta la Dumnezeu cu dragoste sincera si a ramane singura in sanctuarul de nepatruns slujind acolo in negraire toata vremea, unde anume i s-a intamplat oare aceluia (lui Moise), pe care atunci cand a ajuns barbat l-a indepartat de slujirea lui Faraon nu dragostea dumnezeiasca, ci frica, macar ca dupa multul ragaz acordat virtutii si luptelor ei si dupa inaltarea la Dumnezeu pe munte s-a invrednicit sa fie initiat in prefigurarile acestei Fecioare si a slujit pregatirile facute pentru ea.

 

Comparatie intre Fecioara si Avraam ori Melchisedec

 

Dar sa-I lasam jos pe acesta, care s-a aratat pe drept cuvant impreuna cu robii, si sa aducem cuvantul nostru venind la cei care s-au oferit in mod spontan cunoasterii lui Dumnezeu. Ii admiram pe Avraam si pe faimosul Melchisedec care au venit spontan la Dumnezeu, dar care erau acum la varsta intelepciunii, si care s-au uitat la aceasta mare aratare a lui Dumnezeu, lumea asta mare, pamantul, cele din jurul pamantului, amestecul stihiilor, armonia excelenta a contrariilor, cerul, acest mare hotar care cuprinde la un loc toate cate tin de aceasta parte supusa simturilor, multimea stelelor fixate pe el, diversa si minunata lor pozitie, miscarea nici simpla, nici foarte contrara, ci armonioasa, melodica si foarte muzicala a stelelor, rotirile lor in ea, conjunctiile, convergentele, paralaxele, diversele lor figuri, cum spun cei ce au cunostinta de ele, si toate celelalte care savarsite fiind prin ratiune a firii Il vestesc pe Dumnezeu Cel mai presus de ele prin vesnicie. Ea insa, care nu putea sa-si arunce privirile spre nimic din acestea - caci nu-i ingaduia varsta-, Il intelege pe Dumnezeu si s-a bucurat fiind adusa Lui, sau mai bine zis a venit la El din proprie vointa ca intraripata spre erosul sfant si dumnezeiesc.

 

Fecioara, adevaratul vas al alegerii

 

Lucru pe care vazandu-l frumos atunci arhiereul, si anume ca acestea care de-abia se produc la varsta maturitatii in sufletele celorlalti, chiar si in ale celor alesi, Fecioara le avea locuind in ea din pruncie si ca l.e va avea toata viata mai mult decat toti, a invrednicit-o de cinstiri mai bune decat toti, a introdus-o sa locuiasca in Sfanta Sfintelor si i-a convins pe toti cei de pe atunci sa accepte lucrul facut, ceea ce s-a si facut in chip foarte drept cu impreuna-lucrarea si hotararea lui Dumnezeu.

 

 Sfantul Grigorie Palama



11 Aprilie 2014

Vizualizari: 3503

Voteaza:

Fecioara, sfesnic al Luminii dumnezeiesti 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.



RETELE SOCIALE