Ghimpele din trup

Ghimpele din trup Mareste imaginea.

Prefata la volumul Ghimpele din trup, Aspecte practice ale invataturii crestine despre boala, Konstantin V. Zorin, Editura Sophia

Denumirea cartii pe care dumneavoastra, dragi cititori, o tineti acum in maini este luata din a doua Epistola a Apostolului Pavel catre corinteni. Iata cum suna in intregimea sa acest pasaj: Si pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc. Pentru aceasta, de trei ori am rugat pe Domnul ca sa-l indeparteze de la mine, si mi-a zis: „De ajuns este tie harul Meu, fiindca puterea Mea se desavarseste in slabiciune." Deci, foarte bucuros ma voi lauda mai ales cu slabiciunile mele, ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos.

De aceea ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos, caci cand sunt slab, atunci sunt tare (II Cor. 12,7-10).

Multi teologi si-au pus problema care anume „ghimpe" il chinuia pe Sfant. El nu ne lamureste acest lucru, insa exista diferite interpretari, intemeiate pe marturii indirecte.

Unii cred ca „ghimpele din trup" este satana, care ii asmutea mereu asupra Apostolului pe iudei si pe pagani, care il cleveteau si il prigoneau fara crutare. El trimitea necazuri si lipsuri asupra Apostolului cu ingaduinta lui Dumnezeu, potrivit unei iconomii dumnezeiesti aparte. Alti autori presupun ca „ghimpele" este pofta trupeasca sau ispita de a se indoi in credinta si de a inceta propovaduirea.

Totusi, Apostolul a avut in vedere, cel mai degraba, niste suferinte fizice cumplite produse de lucrarea diavoleasca. Aceasta parere este impartasita de Sfintii Irineu al Lyonului, Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul, Ieronim, Grigorie cel Mare, in parte de Ioan Gura de Aur si Augustin. Apostolul suferea, probabil, de o inflamatie purulenta a ochilor insotita de puternice dureri de cap sau crize de epilepsie.

Oricare ar fi fost de fapt acest „ghimpe", pentru noi are acum importanta altceva. In primul rand, raspunsul Domnului: De ajuns este tie harul Meu, adica; „Tu ai deja puterea Mea: impotriveste-te bolii si invinge-o!" Asa trebuie sa procedam si noi atunci cand Domnul nu ne izbaveste de greutati si amaraciuni, ci ne da puteri ca sa le infruntam.

In al doilea rand, „ghimpele" a aparut din pricina belsugului de descoperiri dumnezeiesti pe care le-a primit Apostolul. In ce scop? Ca el sa nu se mandreasca - altfel spus, pentru profilaxia trufiei. Si noi suntem chemati sa cautam sensul suferintelor noastre. Daca il vedem, ne este mai usor sa primim totul cu liniste si cu curaj.

In al treilea rand, suferinta este grea si chinuitoare atata timp cat nu ne hotaram sa o infruntam ca Apostolul; cu rabdare si cu nadejde in Dumnezeu. Atunci cand spunem in inima noastra cu tarie: „Fie voia Ta, Doamne!" sufletul se umple de lumina si bucurie. Cine considera ca suferinta este o cercetare a Domnului nu o mai percepe ca pe o nenorocire, ci ca pe o lectie de viata - amara, dar totusi vindecatoare.

In al patrulea rand, nici macar Apostolul verhovnic n-a putut recunoaste de la inceput voia lui Dumnezeu! Ce sa mai zicem de noi?! Cat de gresite sunt conceptiile noastre despre sanatate si boala, cat de inoportune sau de stangace sunt tentativele noastre de a dobandi ceva si a evita altceva!

Dupa parerea Sfantului Ignatie Briancianinov, „adevaratii slujitori ai lui Dumnezeu au intampinat intotdeauna necazurile cu cea mai mare intelepciune si lepadare de sine. Necazul n-ar veni daca n-ar fi ingaduit de Drept-Judecatorul si Atotbunul Dumnezeu potrivit trebuintelor omului". Sfintii recunosteau ca merita necazuri, cautau si intotdeauna aflau cauzele lor chiar in ei insisi. Daca necazul ii impiedica sa se osteneasca intru slava lui Dumnezeu, se rugau sa fie izbaviti, dar lasau implinirea sau neimplinirea cererii lor la voia lui Dumnezeu, fara sa staruie niciodata in voia proprie, fiindca ratiunea omeneasca, chiar daca apartine unui Sfant, nu poate vedea toate cauzele si imprejurarile necazului. Astfel, Apostolul Pavel s-a rugat de trei ori sa fie alungat de Ia el demonul, dar n-a primit ceea ce dorea. Judecata lui Dumnezeu a fost in aceasta privinta alta decat cea a Apostolului, cu toate ca acesta era de Dumnezeu insuflat.

Si atunci, cu cata prudenta trebuie sa procedam noi! Adeseori ne rugam Domnului sa ne pazeasca de neplaceri, de injosiri si de durere. Multi pretind si cartesc: „Ajunge cu aceasta slabiciune, cu acest atac demonic! De ce sa mi se intample tocmai mie? De ce, Doamne, ii dai voie satanei (sau oamenilor rai, sau bolii) sa ma necajeasca? Si cat sa mai pot rabda suferinta asta? Raspunde odata! Scapa-ma!"

Bineinteles, Biserica ii invata dintotdeauna pe copiii sai sa se roage fierbinte pentru izbavirea „de tot necazul, mania si nevoia". Totusi, deseori ni se pare ca suspinele noastre n-ajung la cer si ca Dumnezeu tace. Nu este adevarat! Dumnezeu nu tace! Dumnezeu ne vorbeste prin patimiri!

Cand sunt epuizate metodele mai blande de a-l invata minte pe om, Tatal Ceresc ingaduie sa aiba loc o nenorocire pe care acesta nu o mai poate ignora. Cum zice proverbul rusesc, „Dumnezeu rabda indelung, dar bate tare". Asa este pedagogia cereasca.

Potrivit talentatului ganditor si scriitor crestin C.S. Lewis, Dumnezeu ne mustra la inceput prin soapta dragostei, apoi prin mustrarile constiintei, si doar apoi, daca nu ne indreptam, prin trambita suferintei.

„Argumentele care justifica suferinta, remarca pe buna dreptate Lewis, starnesc antipatie fata de autor. Toti vor sa stie cum se comporta el atunci cand nu scrie, ci sufera. Ei bine, in ceea ce ma priveste nu este cazul sa faceti tot felul de supozitii: va spun de bunavoie ca sunt un las. Cand ma gandesc la grija, care il mistuie pe om ca focul, si la pustia singuratatii, la dezgustatoarea saracie de zi cu zi, la durerea surda, care ascunde de noi lumea, si la durerea strapungatoare pana la voma, mi se face atat de frica incat m-as asigura impotriva lor daca as sti cum sa fac asta - dar ce importanta au aici sentimentele mele ? Le stiti si asa, pentru ca sunt si ale voastre. Nu incerc sa dovedesc ca e usor sa suferi. Durerea e ceva foarte neplacut. incerc sa dovedesc doar ca vechea idee crestina privitoare la mantuirea prin chin (atingerea desavarsirii prin suferinta - n.a.) nu este lipsita de sens, nu ca este ceva placut."

Subscriu sub fiecare cuvant ai Iui C.S. Lewis si as vrea sa reflectez impreuna cu cititorii asupra cauzelor duhovnicesti si sensului bolilor noastre. De ce Dumnezeu ingaduie bolile acute, cronice, mortale? Ce este de facut daca medicina este neputincioasa? De ce uneori, in pofida tuturor rugaciunilor noastre, nu ne facem bine ? Cum sa tragem folos duhovnicesc de pe urma bolii?

incercarea de a da un raspuns la aceste intrebari si la altele similare constituie sensul cartii de fata. Ea nu se bazeaza pe modesta mea experienta personala, ci reprezinta o sinteza a literaturii privitoare la tema data. M-am straduit sa analizez lucrarile autorilor crestini si profani, sprijinindu-ma pe cugetarile Sfintilor Parinti si altor nevoitori ai Ortodoxiei, am citat istorii din viata si concluzii ale unor oameni care au trecut prin suferinte. in carte a fost utilizat si materialul programului educational special „Introducere in cultura spirituala a medicului", pe care il predau intr-una dintre institutiile de invatamant medical superior din Rusia.

La alcatuirea acestei carti m-au ajutat mult parintii mei V. Zorin si E. Zorina, igumenul Anatolie Berestov, protoiereul Leonid Tarevski, L. Bugrova, N. Smirnova, E. Loksina, E. Stepantova, E. Terentieva. Le multumesc din inima si multor altor persoane pentru sprijinul pe care mi l-au dat prin rugaciunile lor, pentru atentie si pentru pretioasele observatii facute asupra textului. Le sunt, de asemenea, profund recunoscator acelor cititori care au trimis aprecieri si recenzii la cartile pe care le-am publicat anterior si care si-au dat osteneala sa indice posibilele greseli, omisiuni, ori sa-si exprime dorintele privitoare la imbunatatirea acestor lucrari.

Reflectand asupra scrisorilor primite, ma stradui sa raspund in cartile mele la intrebarile si rugamintile continute in ele. De aceea, imi cer iertare anticipat de la cititori pentru faptul ca nu acord nimanui consultatii prin corespondenta, nu pun diagnostice la distanta si nu trimit cartile mele prin posta.

Va rog sa-mi scrieti la adresa: 117208, Moscova, Zorin Konstantin Viaceslavovici, post-restant.

Konstantin V. Zorin

Cumpara volumul "Ghimpele din trup"


.

30 Iulie 2014

Vizualizari: 1768

Voteaza:

Ghimpele din trup 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE