Ia aminte la tine

Ia aminte la tine Mareste imaginea.

Ia aminte la tine pururea si vezi rostul ce-l au in viata ta necazurile ce te intampina, impreuna cu leacurile cele multe, adica cu incercarile ce sunt aduse de Doctorul cel adevarat pentru sanatatea omului celui din launtru.

Vezi din acestea toate, oare rana ta a inceput sa se insanatoseze si sa se inchida statornic? Adica au inceput patimile sa slabeasca? De este asa, ele sunt un semn al lui Dumnezeu.

Intra deci in tine si ia seama care patimi le vezi ca au inceput sa slabeasca si care dintre ele au pierit si s-au departat cu totul si care au inceput sa taca din pricina insanatosirii sufletului si nu pentru ca s-au departat cei ce-l inspaimanta si care au inceput sa se lase stapanite de cugetare, din lipsa pricinilor lor.

Dar nu toate patimile ne razboiesc prin momeli (atacuri). Caci sunt patimi care aduc sufletului numai necazuri: trandavia, plictiseala si intristarea. Ele nu vin in chip de momeala, nici nu momesc prin gandul la tihna, ci aduc sufletului o greutate. Iar taria sufletului se probeaza in biruinta impotriva celor ce-l razboiesc prin momeala. Cunostinta subtire a tuturor acestora si a semnelor pe care trebuie sa le aiba omul despre ele e ca sa simta la tot pasul pe care-l face unde a ajuns si in ce pamant a inceput sufletul sa calce, in pamantul Canaan sau dincolo de Iordan.

Ia aminte si la aceasta: oare are sufletul destula cunostinta prin lumina lui, ca sa faca deosebirea acestora, sau le deosebeste prin intuneric, sau e lipsit cu totul de aceasta? Simti oare deplin ca cugetarea a inceput sa se curateasca? Oare nu are loc vreo imprastiere in ceasul rugaciunii? Si ce patima tulbura cugetarea in vremea cand se apropie de rugaciune? Simti in tine ca puterea linistii umbreste sufletul cu blandetea, cu seninatatea si cu pacea pe care obisnuieste sa o nasca in cugetare? E rapita mintea fara de voie de intelesurile celor netrupesti, pe care nu le pot talcui simturile? Se aprinde in tine deodata o bucurie care aduce limba la tacere? Izvoraste in bucuria fara asemanare a inimii o placere oarecare ce scoate mintea din toate?

Caci pe nesimtite, din vreme in vreme, vine peste trupul intreg o bucurie si o veselie, pe care limba de carne nu o poate talcui si in asemanare cu care toate cele pamantesti sunt socotite cenusa si gunoi. Cea dintai dintre acestea izvoraste din inima in vremea sau in ceasul rugaciunii, alta incalzeste mintea in vremea citirii si iarasi alta, prin cugetarea neincetata (la Dumnezeu). Aceasta din urma e de cele mai multe ori in afara de celelalte si adeseori e pricinuita de un lucru trecator; si de multe ori noaptea, in acelasi fel se iveste intre somn si veghe, cand parca dormi si nu dormi si veghezi si nu veghezi. Iar cand vine desfatarea aceasta, care face sa palpite tot trupul, cel ce o simte socoteste in acele clipe ca imparatia cerurilor nu e altceva decat aceasta.

Cauta si vezi iarasi daca sufletul a dobandit puterea care subtiaza amintirile simturilor cu ajutorul nadejdii ce stapaneste asupra inimii si care intareste simtirile din launtru prin convingerea negraita pricinuita de o tainica incredintare. Si daca inima s-a trezit, vezi daca nu cumva din negrija ei a fost robita iarasi de cele pamantesti, cu toate ca vorbeste neincetat de lucrarea ei neintrerupta, prin care s-ar afla impreuna cu Mantuitorul nostru. Dobandeste cunostinta deosebirii intre existenta ei si povestirea despre ea. Ceea ce ajuta sufletului sa guste in graba din acestea este linistea neintrerupta in lucrarea lui neincetata si staruitoare. Caci ele se pierd dupa aflarea lor, prin negrija de cele primite; si nu se mai afla din nou, multa vreme. Cand se afla cineva in acestea indrazneste sa zica, incurajat de marturia constiintei lui, cele ce le-a zis fericitul Pavel: «Sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici cele de fata, nici cele viitoare, nici celelalte toate nu ma pot desparti de Hristos» (Rom. 8, 38).

Adica nici necazurile trupului si impreuna cu ele cele ale sufletului, nici foamea, nici prigonirea, nici lipsurile, nici insingurarea, nici inchisoarea, nici primejdia, nici sabia, nici ingerii satanei, nici puterile lui in chipurile uneltirilor celor rele, nici slava care ispiteste prin momeala ei, prin care momeste, nici clevetirile si ocarile impreunate cu loviturile venite degeaba si in desert.

Daca acestea n-au inceput, o, fratele meu, sa se imputineze sau sa inceteze a se vedea in sufletul tau ostenelile si necazurile tale si toata linistirea ta sunt o truda fara folos. Si chiar de se vor savarsi prin mana ta fapte minunate si ele vor invia morti, sa le socotesti la fel. Deci misca-ti indata sufletul tau si indupleca prin lacrimi pe Cel ce te mantuieste, ca sa traga perdeaua de la usa inimii si sa smulga intunericul furtunii patimilor de pe cerul din launtrul tau, ca sa te invredniceasca sa vezi raza zilei si sa nu mori sezand in intunericul veacului.

Privegherea continua, impreunata cu citirea si metaniile dese, una dupa alta, nu intarzie sa aduca aceste bunatati celor ce se sarguiesc. Si cel ce le-a aflat pe acestea, in acelea le-a aflat. Dar cei ce voiesc sa le afle pe acestea trebuie sa staruie in liniste, impreuna cu lucrarea lor; si pe langa acestea, sa nu-si lege cugetarea lor de vreun lucru, ba nici de vreun om, ci numai de sufletul lor si sa staruie in lucrarea cea dinlauntru. Dar nici in faptele acestea nu aflam decat in unele din ele o simtire traita de noi. Si numai prin aceasta dobandim o incredintare si despre celelalte.

Dar cel ce sade in liniste si a primit experienta bunatatii lui Dumnezeu nu are nevoie de multa dovedire. De aceea nici nu boleste sufletul lui de vreun fel oarecare de necredinta, cum se intampla cu cei ce se indoiesc de adevar. Marturia mintii lui ii ajunge ca sa-l incredinteze mai mult decat nenumarate cuvinte care sunt in afara experientei. A lui Dumnezeu fie slava si marirea in veci!

Sfantul Isaac Sirul

.

12 Iulie 2013

Vizualizari: 5476

Voteaza:

Ia aminte la tine 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE