Conceptul de înşelăciune diavolească, unul dintre cele mai importante în învăţătura Părinţilor Bisericii Ortodoxe, lipseşte cu desăvârşire din spiritualitatea protestantă şi romano-catolică, din care s-a desprins mişcarea „harismatică". Acest fapt explică de ce o înşelare atât de evidentă a putut pune stăpânire asupra atâtor „creştini" cu numele, Şi cum un „profet" ca Nicolai Berdiaev, care provine dintr-un mediu ortodox, poate considera că este absolut esenţial ca, în „noua eră a Duhului Sfânt", „să se renunţe la viziunea ascetică asupra lumii". Cauza este limpede-această viziune ascetică [patristică] oferă unicul mijloc prin care omul, odată ce a primit Duhul Sfânt prin Tainele Botezului şi Mirungerii, poate continua cu adevărat să lucreze toată viaţa pentru dobândirea şi păstrarea Duhului-ea ne învaţă cum să avem discernământ duhovnicesc şi să ne păzim de înşelăciunea diavolească. „Noua spiritualitate", la care visa Berdiaev şi pe care o pune în practică „renaşterea harismatică", se întemeiază pe cu totul altceva şi, în lumina învăţăturii patristice ortodoxe, se dovedeşte a fi o fraudă. Ca atare, nu este loc pentru ambele concepţii în acelaşi univers spiritual. Pentru a accepta „noua spiritualitate" a „renaşterii harismatice", trebuie să respingi Ortodoxia; şi invers, pentru a rămâne cu adevărat un bun creştin ortodox, trebuie să respingi „renaşterea harismatică", ea nefiind altceva decât o contrafacere a Ortodoxiei.

Pentru a arăta mai clar acest lucru, vom expune în cele ce urmează învăţătura Bisericii Ortodoxe despre înşelăciunea diavolească, aşa cum o rezumă (în secolul al XlX-lea) Sfântul Ignatie Briancianinov, el însuşi unul dintre marii Părinţi ai vremurilor mai apropiate.

Există două forme principale de înşelăciune diavolească prelest. Prima, care este şi cea mai spectaculoasă, apare atunci când cineva se luptă să atingă un înalt nivel spiritual sau viziuni, fără a se fi curăţit însă de patimi şi bazându-se numai pe propria sa judecată. Unui astfel de om, diavolul îi dăruieşte „viziuni". Se găsesc multe astfel de exemple în Vieţile Sfinţilor, carte de căpătâi a învăţăturii patristice ortodoxe. Astfel, Sfântul Niceta, episcopul Novgorodului (31 ianuarie), s-a retras în pustie nepregătit şi încălcând sfatul stareţului său, şi după scurt timp a început să audă o voce care se ruga împreună cu el. Apoi vorbit însuşi „Domnul" şi i-a trimis un „înger" care să l'e roage în locul lui şi să-l înveţe să citească cărţi în loc sa se roage, şi să dea învăţături celor care îl căutau pentru sfat. Aşa a şi făcut, văzându-l neîncetat pe „înger" stând alături de el în rugăciune, iar oamenii care îl cercetau erau uimiţi de înţelepciunea lui şi de „darurile Duhului Sfânt" de care părea să fie plin, între care şi darul de a face profeţii care se împlineau întotdeauna. Inşelăciunea s-a dat pe faţă abia atunci când părinţii din mănăstire au aflat de aversiunea lui faţă de Noul Testament (cu toate că din Vechiul Testament, pe care nu-l citise niciodată, putea cita pe de rost). Prin rugăciunile lor Niceta s-a întors la pocăinţă, „minunile" pe care le făcea au încetat, iar mai târziu a ajuns la adevărata sfinţenie.

Şi Sfântul Isaac din Peşterile Kievului (14 februarie) a văzut o lumină mare în care i-a apărut „Hristos" înconjurat de „îngeri"; când Isaac, fără a-şi face semnul Crucii, i s-a închinat, demonii au căpătat putere asupra lui şi, prinzându-l într-o horă drăcească, l-au lăsat abia viu. Şi el a ajuns, mai târziu, la măsura sfinţeniei.

Există multe alte cazuri asemănătoare, în care „Hristos" şi „îngerii" s-au arătat unor asceţi cărora le-au dăruit puteri uimitoare şi „daruri ale Duhului Sfânt", prin care cei înşelaţi au fost duşi în cele din urmă la nebunie sau la sinucidere.

Mai este însă o altă formă, de înşelăciune diavolească, cu mult mai răspândită şi mai puţin spectaculoasă, prin care victimelor nu li se oferă viziuni extraordinare, ci doar li se exaltă „sentimentele religioase". Aceasta apare, după cum scrie Sfântul Ignatie Briancianinov, „când inima doreşte şi tinde spre bucuria simţămintelor sfinte şi dumnezeieşti, fără a fi deplin pregătită pentru ele. Cel ca re nu are o inimă înfrântă, care îşi asumă orice fel de merit sau valoare personală, care nu se ţine neabătut de învăţătura Bisericii Ortodoxe, ci, luându-se după vreo alta, îşi urmează propria judecată sau ascultă de învăţături ne-ortodoxe, acela se află într-o stare de înşelare". In Biserica Romano-Catolică se găsesc nenumărate „cărţi de învăţătură" scrise de oameni aflaţi în această stare; un exemplu este Urmarea lui Hristos de Thomas de Kempis, despre care Sfântul Ignatie scrie: „Domneşte în această carte, desprinzându-se de pe fiecare pagină, suflul duhului rău, care îl încântă pe cititor şi îl ameţeşte. Cartea îl îndeamnă pe cititor direct către comuniunea cu Dumnezeu, fără a pomeni nimic de curăţirea prin pocăinţă, care trebuie să premeargă acestei stări. Prin ea oamenii trupeşti [necurăţiţi de patimi] sunt răpiţi de o bucurie şi de o exaltare dobândite fără nici o strădanie, fără lepădarea de sine, fără pocăinţă, fără răstignirea trupului împreună cu patimile şi cu poftele (Galateni 5, 24), fiind mulţumiţi de sine şi mândri de starea căzută în care se află". Iar urmarea, după cum scrie Ivan M. Konţevici, marele propovăduitor al învăţăturii patristice1, este că „nevoitorul, străduindu-se să îşi aprindă în inimă iubirea de Dumnezeu tară a se fi îngrijit mai întâi de pocăinţă, se sileşte să guste sentimentele de bucurie şi de extaz, dar nu obţine decât contrariul; el intră în comuniune cu Satan şi se îmbolnăveşte de ură faţă de Duhul Sfânt" (Sfântul Ignatie Briancianinov).

Tocmai aceasta este starea reală în care se află adepţii „renaşterii harismatice", fără a o bănui măcar. Vom vedea clar acest lucru comparându-le, punct cu punct, experienţele şi concepţiile cu învăţătura Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei, aşa cum o rezumă Episcopul Ignatie Briancianinov.

Nota: 1 Vezi The Orthodox Word, nr. 4, 1965, pp. 155-158.

Serafim Rose
Articol preluat din cartea „Ortodoxia si Religia Viitorului”, Editura Sophia

Cumpara volumul "Ortodoxia si Religia Viitorului"

 

.

• Iadul si diavolul in iconografia ortodoxa
  Publicat in : Pictura
• Diavolul, din furnica ajunge leu
  Publicat in : Pilda zilei
• Poate fi injurat diavolul ?
  Publicat in : Editoriale
• Pact cu diavolul?
  Publicat in : Pilda zilei