- Spune Mântuitorul: „In casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. "

- Asta nu în ce priveşte Adevărul. Se referă la trăirea Adevărului. Acesta este sensul versetului.

- Este o părere, pe care o exprimă chiar unii dintre teologi, cum că ar fi vorba de un locaş mai mic pentru protestanţi, un locaş pentru catolici etc.

- Aceste locaşuri sunt considerate după gradul de trăire, de împlinire al celor ce trăiesc Adevărul. In alt sens - New Age -, „că sunt mai multe locaşuri", au loc „rezervat" şi adventiştii, de ce nu? Işi fac „rezervări" cu loc chiar şi turcii, şi apoi toate religiile, pentru că sunt locaşuri multe acolo!?

- Dacă-i salvează Mântuitorul.

- Mântuitorul doreşte să se mântuiască toată lumea, dar El a spus: Cel ce nu este cu Mine, împotriva Mea este, şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte.

Adevărul este numai unul, care a tăcut revoluţie mare în toate veacurile. De veţi petrece voi întru cuvântul Meu, cu adevărat ucenici ai Mei sunteţi. Şi veţi cunoaşte Adevărul, şi Adevărul vă va face liberi.

Dacă nu era Adevărul - Hristos - se desfiinţa Vechiul Testament. Dacă nu era Adevărul, filosofiile şi toate adversităţile împotriva lui Hristos nu ar fi avut motiv să mai existe.
Duşmanii adevărului Ortodox vin cu fel de fel de aspecte dialectice, cu fel de fel de personalităţi cu renume, creatori de epoci, că a „spus cutare şi cutare".

Cuviosul Iustin Popovici mărturiseşte: „Dogma Sfintei Treimi e un adevăr veşnic manifestat lumii în multiplele arătări ale Vechiului şi Noului Testament, evenimente care s-au întâmplat şi au fost trăite aievea. Dogma Dumnezeului-om Hristos e întemeiată pe realitatea istorică a Dumnezeului-om Iisus din Nazaret.

Dogma învierii e întemeiată pe faptul învierii lui Hristos. Lucrul e valabil pentru toate celelalte dogme, căci ele sunt toate - de la prima până la ultima - întemeiate pe o realitate istorică evidentă şi incontestabilă: dacă un om consideră fără prejudecăţi sensul şi conţinutul dogmelor Noului Testament, va trebui să constate că ele toate reprezintă şi sunt fapte divine şi divino-umane în limitele timpului şi spaţiului. Oamenii pot să nu le înţeleagă, însă nu le pot respinge. într-adevăr, aceşti duşmani înverşunaţi ai lui Dumnezeu neagă tocmai aceste fapte: să le privească cu ochii lor şi să le vadă! Exemplul clasic îl furnizează Fariseii - prototipul tuturor fariseilor din toate timpurile. Dacă aceştia resping faptele, e tocmai pentru că sunt fapte, tocmai pentru că doresc ca faptele să nu fie fapte - de aceea încearcă din toate puterile lor să le transforme în ipoteze, iluzii şi ficţiuni.

In zilele din urmă aceştia vor ocărî pe faţă pe Hristos Dumnezeu şi vor respinge adevărul Său despre lume şi despre finalitatea omului. Astfel, aceştia clădesc o lume fără Hristos şi împotriva lui Hristos şi, cu mare glas, vor striga şi vor vorbi puternic că, pasămite, vor să asigure în lume pacea, siguranţa şi bunăstarea. Şi chiar atunci când vor striga pace şi siguranţă şi bunăstare, atunci dintr-odată va veni pentru ei nenorocirea, ca durerea celei ce are în pântece şi nu poate să nască.

In fapt, toate ideologiile se pot reduce la două feluri: acelea care sunt pentru Hristos şi acelea care sunt pentru antihrist, în cele din urmă, omul se găseşte în lumea aceasta pentru ca să dezlege o singură problemă. Şi fiecare dintre noi este sau iubitor de Hristos, sau luptător împotriva lui Hristos, a treia cale nu există. Da, omul este închinător al lui Hristos sau este închinător al diavolului, a treia cale nu există."

M-a interpelat o profesoară: „Nu-i aşa că Hristos a fost până la vârsta de treizeci de ani în India?" „Doamnă, Hristos este Dumnezeu. El este Creatorul indienilor!" Mai înainte de a se face Avraam, Eu sunt. Este Dumnezeu, dar Şi-a motivat învăţătura - El este singura cale.

Voltaire parafrazează tot ce-i împotriva lui Hristos: „Mântuitorul este un bastard al unei mironosiţe cu un legionar roman." Dar să-l întrebăm pe Voltaire, acum, ce-i cu bastardul.

- Influenţa masoneriei.

- Masoneria este o preocupare şi învăţătură pe limbă drăcească. Ne interesează care este Adevărul şi avem obligaţia să-l respectăm chiar până la moarte. Asta-i poziţia. Altfel nici nu s-ar putea judeca lucrurile, nici nu avem cum. Dacă nu eşti în Adevăr, nu-i jenat satana. A atacat satana tocmai acolo unde era Mântuitorul.

După învierea Mântuitorului şi bucuria care a adus-o pentru toată creştinătatea, un ins oarecare era trist. „Cum să nu fiu trist? Că şi eu am făcut minuni, dar nu m-a răstignit nimeni." Satana a răstignit numai pe cei de care nu-i convenea, deci numai Adevărul omoară pe dracul.

- Mântuitorul spune: „Părinte Sfinte, păzeşte-i pe dânşii întru numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem şi Noi." Dialogurile ecumenice se bazează pe aceste cuvinte.

- Se speculează! Noi, ortodocşii, suntem deja una cu Adevărul. „Una" - adică Una în Adevăr, Adevărul-Hristos!

- Adică Biserica Ortodoxă.

-Biserica Ortodoxă. Hristos n-a propovăduit sincretismul! Am fost şi am rămas integral cu Hristos. N-am schimbat nimic din ce ne-a vorbit, deci El este ortodox.

- Se poate spune despre Bisericile Ortodoxă şi Catolică că sunt surori?

- Se repetă întrebările. Nu există decât un Cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decât un singur Trup, deci o singură Biserică. Suntem fraţi, dar nu când este vorba de Adevăr. Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e Adevărul. Numai în Adevăr e unitate. Dacă nu e Adevăr, nu e unitate.

Şi pe urmă, ca să se justifice, trebuie să mă califice pe mine habotnic, nepoliticos, necivilizat, neoccidentalizat!

- Se pot căsători ortodocşi cu catolici sau cu protestanţi?

- Nu recomandăm, deşi se fac lucrurile astea. Le recomandăm să se facă ortodox respectivul sau respectiva.

- Pot participa clerici ortodocşi la Liturghia catolică să spună diverse rugăciuni?

- Nu recomand acest lucru.

- Se poate oficia Messa catolică într-o biserică ortodoxă?

- Eu nu aş permite. Nu aş permite, pentru că de ce să se facă aşa ceva, când suntem Biserică Ortodoxă?

Ei au venit cu o serie întreagă de adaosuri. Cum să facem dacă ei n-au Proscomidie? N-au identitate.

Nu-i vizibil că e propagandă? Dar de ce se suprapun peste noi? De ce nu ne lasă în pace?

Ce-i mobilizează? E un vierme care se numeşte neadevărul.

Sinoadele Ecumenice anatemizau pe toţi cei care erau împotriva adevărului ce forma obiectul Sinodului. Sinodul cu privire la monotelism l-a anatemizat chiar pe patriarhul Serghie, alcătuitorul Acatistului Bu-nei-Vestiri, pentru că a fost de părerea ereticilor că Mântuitorul are o singură voinţă.

- Sub anatema se cade automat?

- Se cade automat dacă nu susţii Adevărul. Dacă eşti în erezie intri de la sine în blestem, nu mai este nevoie să te anatemizeze cineva.

Nestorie a fost patriarh pe vremea aceea, la Sinodul al III-lea Ecumenic privind dogma pentru Theotokos, şi a susţinut pe eretici. El a spus că nu-i susţine, şi l-au luat direct pe Nestorie: „Dar tu cum zici?" Nestorie a răspuns: „Nu-i Născătoare de Dumnezeu, nici de om, e născătoare de Hristos." L-au vădit şi a căzut în anatemizare.
A fost o hotărâre sinodală care a rămas valabilă chiar şi pentru sectanţii din prezent, care nu o cinstesc pe Maica Domnului.

- Rămân în vigoare toate anatemele acestea?

- Rămân în vigoare, fără discuţie. Noi avem datoria să păstrăm Adevărul, cum se spune, cu sabia duhului în mână. De aceea şi Sfântul Apostol Pavel este pictat în icoană cu sabia. De asemenea şi eu l-am desenat cu sabia.

El era habotnic?

Adevărul este apărat cu sânge. Işi face loc cu sabia cuvântului. Spune Sfântul Pimen: „O dată rabzi, a doua oară rabzi, a treia fate sabie."Invăţătura creştină pare un paradox, pentru că iese din logica omenească şi intră în logica divină. Să crezi într-un loc pe care nu-l vezi, aceasta nu mai este o logică pipăibilă. Acesta este sublimul credinţei şi în aceasta constă toată puterea creştinului: să creadă.

Ferice de cel ce nu a văzut şi a crezut? De aceea zic: crede cu orice chip şi te vei convinge pe parcursul drumului de argumentele credinţei.

- In cadrul ecumenismului se vorbeşte de o nouă mentalitate, de un om ecumenic care să fie un creştin îngăduitor, receptiv pentru respectarea tradiţiilor fiecăruia.

- Eu cred că sunt influenţaţi atunci când spun că trebuie să fim maleabili, toleranţi.

A apăra Adevărul înseamnă să fii un erou al Adevărului. Altfel ar însemna să ne tremure mâna pe sabia Adevărului - nicio biruinţă nu va fi cu mâna tremurând.

Adevărul îl respectăm de două mii de ani. L-au respectat şi ei 1054 de ani, după care au apostaziat. Acum ne pare foarte rău, suntem destul de îndureraţi, dar asta nu înseamnă că suntem de partea lor. „Domnule, te compătimesc şi atât!"

- Ei sunt „ teologi" de talie mondială.

- Şi dracul pretinde că e Dumnezeu!

- Ei îşi manifestă dragostea.

- Dragostea iartă totul, dar se bucură numai de Adevăr. Iată ce spune Cuviosul Iustin Popovici:

„Iubirea şi adevărul sunt deofiinţă; cresc una prin cealaltă, se întrepătrund în infiniturile nesfârşite. Putem spune că Iubirea trăieşte prin Adevăr, iar Adevărul trăieşte prin Iubire. Dacă Iubirea are un limbaj, acesta-i Adevărul; şi iarăşi, dacă Adevărul are o limbă, aceasta-i Iubirea. Cel ce are Adevărul are Iubirea. Adevărul nu poate trăi într-un suflet în care nu-i sălăşluită Iubirea, fiindcă Iubirea este viaţa Adevărului, suflarea Adevărului şi inima Adevărului. Iubirea e cea care vădeşte ce-i din Adevăr în om: acolo unde nu e Adevărul, nu e Iubirea. Exemplul despre aceasta îl dă diavolul: diavolul e în afara Adevărului fiindcă e în afara Iubirii. El «nu a stat întru adevăr», ci a căzut din Adevăr: a căzut în afara Adevărului; de aceea este «mincinos şi tatăl minciunii»

- Iar «când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale». Tot aşa, diavolul este şi personalizarea urii împotriva Adevărului: minciuna şi ura sunt, de asemenea, deofiinţă, precum Adevărul şi Iubirea. Exemplu pentru cele dintâi - diavolul şi ucenicii lui; exemplu pentru cele din urmă.

- Domnul Hristos şi Ucenicii Lui. Domnul Hristos este deopotrivă Adevăr desăvârşit şi Iubire desăvârşită: acestea sunt nedespărţite în El, precum pupila de ochi. Fără Adevăr, Iubirea şi-ar pierde vederea, s-ar afunda în întuneric şi ar ajunge oarbă; fără Iubire, Adevărul s-ar veşteji şi ar muri pentru totdeauna. Adevărul şi Iubirea sunt vasele sfinte de nesfărâmat ale harului lui Dumnezeu, ale milei lui Dumnezeu şi ale păcii lui Dumnezeu. Sufletul care le are se umple îndată de harul, de mila şi de pacea dumnezeiască. Fiindcă doar datorită Iubirii şi Adevărului ce sunt înlăuntrul omului acestea trei sunt unite armonios. Iar darul acesta vine de la Preasfânta Treime."

Dragostea nu-i chiar aşa: să bem o cafea împreună şi gata, suntem în unitate.

Dragostea crede totul, uită totul, dar se bucură numai de adevăr.

-Se vorbeşte despre viaţă ecumenică, vocaţie ecumenică, cununie ecumenică, rugăciune, cultură, vizite, bibliotecă ecumenică, calendar ecumenic. Există şi un Institut Ecumenic „Sfântul Nicolae ". Ce credeţi că ar spune Sfântul Nicolae?

- Sfântul Nicolae l-a lovit peste faţă pe Arie care susţinea erezia: „Fiul nu este de o fiinţă cu Tatăl!" Se subînţelege ce ar spune Sfântul Nicolae!
 

Parintele Arsenie Papacioc
Din volumul "Singur Ortodoxia", Editura Sophia

Cumpara cartea "Sigur Ortodoxia"

.

• Adevarul si cea dintai lucrare a Sfintilor Parinti
  Publicat in : Credinta
• Despre adevarul fals
  Publicat in : Editoriale
• Calea si Adevarul
  Publicat in : Religie
• Biserica si Adevarul sunt Una
  Publicat in : Dogma
• Adevarul si adevarurile
  Publicat in : Editoriale