Noaptea nuntii

Noaptea nuntii Mareste imaginea.

Anormalitatea incearca sa puna stapanire pe oameni; de aceea oamenii normali sunt din ce in ce mai rari. Ce inseamna „om normal"? Putem da definitii sau alte lucruri asemenea. Putem spune multe despre normalitate, dar pentru noi crestinii, pentru noi crestinii ortodocsi in special, normal inseamna a avea o viata omeneasca simultan cu o viata dumnezeiasca (in sensul de vietuire concreta). Adica sa vietuim si dumnezeieste si omeneste. Omeneste, adica mancand si band si facand cele ale corpului, iar dumnezeieste lucrand la mantuirea noastra. Exista o tendinta continua ca vietuirea si conceptul de vietuire dumnezeiasca sa fie si sa acopere viata obisnuita (viata noastra biologica), iar lucrul acesta creeaza o discordie intre cele doua gandiri si atunci nu este bine deloc.

De aceea, tema pe care ati ales-o spre discutie nu vrea altceva decat sa ne determine a intelege ca Dumnezeu este prezent in toata «viata noastra, inclusiv in intimitatea noastra. Daca prin parc te intalnesti cu doi tineri care se tin de mana si ii intrebi „este Hristos intre voi?" atunci ei imediat isi dau drumul de mana, imediat nu se mai tin de mana. De ce? Pentru ca li se pare ca intrebarea se refera numai la pozitia lor la plimbare. Asta inseamna ca ei nu sunt constienti de prezenta lui Hristos in prietenia lor. Relatiile dintr-o familie preced intemeierea unei noi familii si e bine sa reamintim ca o fata se pregateste pentru maritat de cand se naste si chiar mai inainte de a se naste. De ce? Pentru ca ea, ca orice om, este produsul a doi parinti a patru bunici, a opt strabunici, a sasesprezece strabunici si asa mai departe. Astfel, nu ne este indiferent cum traim si ce facem, pentru ca toate au repercusiuni asupra copiilor nostri si a urmasilor lor datorita vietii in sistemul acesta de vietuire in care din pacate am patruns; si suntem siliti sa facem fata acestei nebunii, cand Liturghia nu mai este centrul vietii noastre. Preocuparile de zi cu zi ne vor sustrage de la participarea la Sf. Liturghie daca nu suntem consecventi si seriosi. Rugaciunea personala nu mai este o obisnuinta, iar lucrarea de binefacere catre aproapele nostru este asa de sporadica!...

Avem foarte multe lucruri pierdute din aceasta pricina. Este foarte dur faptul ca parintii nu mai au timp sa stea cu copilul in brate. Aspecte de igiena si protectie sanitara si celelalte din spital influenteaza foarte mult viata noului nascut. Pentru ca mama naste si imediat i se ia copilul. Nu i se da nu stiu cat timp copilul, apoi i se da doar din cand in cand copilul (pentru a-l alapta), iar daca nu il alapteaza il vede numai la anumite ore. Despartirea copilului de mama este un aspect demn de luat in seama, demn de studiat. Copilul devine cam incruntat, este speriat, el se linisteste greu. Vine dintr-un mediu in alt mediu. Si Sfintii parinti fac comparatia asta cu momentul cand trecem din viata pamanteasca in viata de dincolo (prin moarte), asa cum copilul din pantecele mamei vine la viata aceasta prin nastere. Si el plange pentru ca nu stie ce il asteapta. Sunt multe aspecte de studiat, dar toate se pot discuta in masura in care vrem sa intelegem felul in care Dumnezeu ne-a creat.

Mai multe puncte de sudura fac o casnicie fericita, pe care toata lumea si-o doreste, iar urarile sunt asa: „iti doresc casnicie, fericita''. Alta data le spunem „casa de piatra", adica solida, rezistenta, considerand casnicia ca pe o casa. Prietenia dintre un baiat si o fata este un punct al sudurii, iar intelegerea care urmeaza acestei prietenii, hotararea lor de a trai impreuna este alt punct de sudura. Mergerea la parinti, prezentarea la parinti a baiatului, respectiv a fetei, vizitele parintilor, cuscrilor, sunt alte puncte de sudura. Dupa aceea nunta in sine este, prin taina Sfintei Cununii, cel mai puternic punct de sudura. Urmeaza un alt punct, noaptea nuntii, de care foarte putini vorbesc. Nici oamenii de stiinta, nici Biserica nu trateaza des lucrurile acestea.

Mai urmeaza, apoi, luna de miere care, azi, nu mai e luna, e saptamana si nici atat macar. Dupa aceea urmeaza anul, sau primii ani de casnicie, care inseamna iarsi o sudura puternica. Pentru ca oamenii se indragostesc, iubesc si iar se indragostesc, si iar iubesc, periodic. Stiti teoria asta. Fara aceste suduri cu atentie urmarite, casnicia nu poate sa fie fericita desi ne dorim asa de mult o casnicie fericita. Uneori fetele intarzie sa se marite pentru ca tot gandesc cum sa fie casnicia fericita. De aceea unele fete si unii baieti intarzie. Pentru ca tot isi fac planuri, tot gandesc: „Cum sa fac sa fie casnicia mea fericita". Deci vom spune ca prin Taina Cununiei se impartaseste puterea lui Dumnezeu, harul Duhului Sfant celor doi pentru a putea vietui impreuna. Acolo ne rugam: „Da Doamne ca robul tau acesta sa-i fie cap sotiei sale, precum si roaba aceasta sa fie supusa barbatului sau" lucru adesea neinteles nici de mire, nici de mireasa, pentru ca a fi „cap" este un dar. Nu poti sa fii cap oricum; este un dar de la Dumnezeu, iar a fi supusa (nu in sensul robiei, bineinteles) este tot un dar si este diplomatia cu care de fapt femeia conduce casa, conduce familia.

Implinirea prin iubire este scopul principal al casatoriei si dupa aceea nasterea de fii, iar dupa aceea intr-ajutorarea. Este important daca aveti o imagine clara despre ce va sa fie, atat cei necasatoriti, cat si cei casatoriti sa priviti si sa analizati: in toate aceste puncte de sudura - unde sudura n-a fost bine facuta - ce nu am facut, ce nu am cunoscut indeajuns, poate prietenia a durat prea putin? Nu am fost atenti la cununie, la slujba care s-a facut chiar pentru noi? Am fost prea bucurosi si n-am trait momentul? Preotul s-a rugat pentru noi, ne-a cununat si noi n-am simtit asta. Ne-a unit si n-am simtit fiorul unirii!... Ce s-a intamplat? E ceva care n-a mers? Trebuie reparat. In masura in care mai poate fi reparat. De aici casniciile nefericite, de aici idei aiurite preluate din Occident (si destul de mult inghitite si de noi romanii): casatoriile de proba, etc, tot de aici discutiile despre sex (pe toate drumurile), de aici expresii nepotrivite: a face sex, a [ face dragoste. Ele n-au nimic comun cu viata conjugala. A face sex nu inseamna ca esti un om echilibrat, iar a face dragoste de asemenea,, expresia nu ne conduce la o idee sanatoasa.

Viata noastra este frumoasa pentru ca noi insine cunoastem calea, dar in aceasta nebunie a societatii, oare cat vom mai rezista? Si atunci este cazul sa ne ferim ochii, sa ne ferim auzul, sa ne ferim simturile de tot ce este rau, de tot ce este murdar, de tot ceea ce nu ne face cinste noua. Caci afecteaza demnitatea si ne conduce apoi in casnicie la diverse aspecte bolnavicioase, chiar putem sa ne imbolnavim in timpul casniciei de diverse boli: boli ale sufletului, boli ale psihicului; dupa aceea sunt alte aspecte fiziologice si celelalte. Gandirea noastra despre nasterea de copii este deformata privind momentul cand putem sa primim un copil. Auzi adesea lucrul acesta: „Nu suntem pregatiti sa avem acum un copil" - auziti cat si-a stors vreunul mintea pana a inventat lucrul asta: „Nu suntem pregatiti!..." Adica, cum nu suntem pregatiti? „N-avem apartament, n-avem casa, n-avem masa, n-avem serviciu", n-are nicio legatura asta cu hotararea lui Dumnezeu de a crea un suflet pentru corpul zamislit instantaneu - prin Taina Duhului Sfant. 

Noaptea nuntii este, asadar, una din sudurile care trebuie neaparat luate in seama. Nunta se face astazi destul de cum nu trebuie, se face cu mult scandal, cu muzica zgomotoasa, nu creeaza o ambianta duhovniceasca, din pacate. Foarte multa oboseala, mirii dupa nunta sunt antrenati in lichidarea a ceea ce s-a intamplat, cara mese, duc scaune, impart sarmale, etc, in special mirele nu mai are timp sa gandeasca la mireasa, noi, preotii, suntem asa de ocupati si nu ne ocupam nici noi de ei (nu vreau sa laud pe catolici, dar preotul catolic impune trei saptamani de discutie cu viitori miri, trei saptamani, cand dimineata, cand seara, cand la ora 12, dupa cum au serviciu sau ocupatie, de obicei seara, ii invita la el si preotul catolic sta de vorba mult cu mirii).

Noi facem asta la Spovedanie, ii indemnam la cele bune. Este bine asta, dar nu facem indeajuns, caci sunt foarte multe lucruri de discutat cu tinerii. Mirele, de acum barbatul casei, trebuie sa aiba timp sa gandeasca si sa se pregateasca, caci el trebuie sa produca sotiei sale o bucurie inlocuitoare a ceea ce se pierde. Fata se desparte de mama ei, de familia ei, de casa ei, pierde fecioria, urmeaza sa nasca copii, are diverse stari. Mirele trebuie neaparat sa gandeasca sa inlocuiasca toate acestea. De aceea Biserica nu spune ca trebuie ca dupa nunta sa stam neaparat acasa si sa facem rugaciuni si atat, desi o zi de pauza e binevenita, Biserica ne da voie sa producem familiei noastre nou intemeiate o anumita bucurie, de aceea plecam la plimbare, in voiaj de nunta. Ei, bine, pe mire se poate ca atunci sa il apuce alta grija: o masina la care s-au orientat s-o cumpere, un autoturism are un pret si el n-a castigat atat la nunta si acum se preocupa sa faca rost de restul; calculele acestea fac in cele din urma sa nu se intample nimic frumos in intimitate.

Lucrurile acestea trebuie luate in seama si facute cum trebuie pentru ca, de fapt, este un moment si atat. Pentru ca urmeaza o viata intreaga, cu ajutorul lui Dumnezeu, in care noi trebuie sa producem un echilibru. Omul, daca ar sti ce il asteapta, s-ar sinucide, poate. Daca ar sti un om ce greutati il asteapta, poate si-ar lua viata, de aceea nu s-a lasat cunoasterea viitorului. Si a mai lasat Dumnezeu si uitarea care ajuta omul sa nu explodeze din cauza multei informatii.

Decat sa ajungem Ia lucruri care nu-i plac lui Dumnezeu, mai bine ne casatorim de tineri. Stim ca se face facultatea greu, foarte greu cand esti si casatorit dar, decat sa pui o temelie proasta, mai bine ne casatorim din timp. Iar parintii au datoria sa avertizeze copiii asupra a ceea ce urmeaza sa fie casnicia si doar dupa aceea au datoria sa zica „da". Iar daca nu zic „da" atunci copiii au permisiunea, au latitudinea sa se duca la preot sa spuna: „Nu vrea mama sa ma lase sa ma marit". Iar atunci preotul o cheama si ii spune: „De ce nu lasi fata sa se marite?" „Pentru ca n-a terminat facultatea,..." si atunci spune preotul: „daca vrea sa se marite, las-o sa se marite" ea stie ce vrea, semn ca are constiinta a ceea ce urmeaza si atunci este bine. Daca putem insa sa terminam facultatea, este bine; totusi, daca nu putem, atunci o terminam ceva mai greu casatorita, dar fara pacate, fara trecere de timp...

Parintele Nicolae Tanase

Extras din volumul "Sotul ideal, sotia ideala", Ed. Anastasis

30 Mai 2014

Vizualizari: 5397

Voteaza:

Noaptea nuntii 3.83 / 5 din 6 voturi. 2 review utilizatori.

Comentarii (2)

  • Ana-Maria TifreaPostat la 2014-06-08 14:11

    Foarte frumos parinte drag, pe intelesul tinerilor. Va admir din tot sufletul. Sa va dea bunul Dumnezeu sanatate, putere si bucuria pe care o faceti atator copilasi. Cu respect, Ana

  • iuliana barneaPostat la 2014-06-02 13:21

    Adevarat spune acest mare preot al zilelor noastre. Un singur lucru as vrea sa specific: luna de miere nu se refera la luna calendaristica, ci la astru. Atunci cand esti indragostit toate par mai frumoase, mai dulci. Chiar si luna pare sa fie din miere. In engleza se spune honey moon... Dumnezeu sa-i dea sanatate si putere Parintelui! IB

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE