Osandirea aproapelui

Osandirea aproapelui Mareste imaginea.

Nebunia

Osandirea este o adevarata nebunie. Osandesti pe aproapele tau, frate, tu care singur vei fi acuzat si ai sa raspunzi inaintea Judecatorului lumii pentru multimea pacatelor tale?

Noi toti ne-am inecat intr-o obsteasca vina - pacatul. Caci toti ne vom infatisa inaintea judecatii lui Dumnezeu (Romani 14,10). Dumnezeu este Judecatorul nostru, al tuturor. Si mortii, si viin noi toti suntem randuiti sa stam pe banca acuzarii si sa ne asteptam randul, ca sa fim judecati dupa faptele savarsite.

Nebun este acela care, in loc sa se straduiasca sa repare vreo greseala de-a sa, chiar sub ochii judecatorului pacatuieste si in acest fel isi ingreuiaza starea. Nebun e, de pilda, cel ce e acuzat de insulta daca continua sa se manie in fata instantei, daca aduce in fata tuturor cele mai urate jigniri petitionarului si, prin aceasta, isi dovedeste clar vina. Astfel, isi semneaza singur sentinta.

Tot astfel, nebun este fiecare om care, singur fiind pacatos si acuzat, in loc ca prin mila catre aproapele sau sa ceara mila de la Dumnezeu pentru sine, osandeste in fata ochiului Atotvazator al Dreptului Judecator - Dumnezeu -, pe aproapele sau si incalca in modul cel mai brutal dumnezeiasca porunca: Nu osanditi, ca sa nu fiti osanditi! Cine cunoaste aceasta porunca a lui Hristos si o incalca, singur isi scrie sentinta si intru totul singur, de buna voie, se leapada de orice ingaduinta. Caci judecata este fara mila pentru cel care n-a facut mila. Si mila biruieste in fata judecatii (Iacov 2,13).

„Toti suntem pacatosi inaintea lui Dumnezeu, spune Sfantul Tihon de Zadonsk. Daca acum nu te afli in vre-un pacat, poate ca ai fost deja in el, iar daca nu l-ai savarsit, poate ca o vei face; poti si mai greu sa pacatuiesti decat aproapele tau pe care-l osandesti pentru pacat. Pentru ca pocainta e comuna pentru noi toti; raul se ascunde inlauntrul nostru; patimile noastre sunt dusmanii nostri in propriile noastre case. Toti suntem expusi unor ispite. Aproapele tau astazi, iar tu maine vei savarsi acelasi pacat, daca nu cu fapta, atunci poate cu cuvantul ori cu gandul. Pentru ca, fara harul lui Dumnezeu, nu putem sa savarsim nimic in afara de rautate." Daca este asa, atunci de ce osandim?

Nebunia osandirii se arata din orice latura duhovniceasca ar privi-o omul. Osandirea vestejeste pe neobservate, ca si bruma , toamna , toate calitatile suflerului celui ce barfeste. Sfantul Ioan Scararul a caracterizat minunat osan-direa: „Aceasta este, spune el, o boala subtire, dar o lipitoare grasa, ascunsa si tainuita, care suge si seaca sangele iubirii. .. Ea este fatarnicia iubirii, pricinuitoarea intinaciunii si a poverii inimii."

Dupa dreapta judecata a lui Dumnezeu, osandirea poarta povara pacatelor straine pe socoteala celui ce osandeste. Ceea ce, se intelege, nu inseamna ca oricine este ponegrit se curata numai asa de nelegiuirea sa. Acest lucru inseamna ca, numai in anumite conditii, osandirea poate sa imbunatateasca starea celui osandit. El poate sa traga folos din osandire daca se smereste si se rusineaza indata ce aude cum este osandit, daca se impaca cu vrajmasii sai care il asupresc si nu se inraieste impotriva lor, daca, asemenea vamesului care a fost osandit de catre fariseu, cu lacrimi in ochi se ruga: „Doamne, milostiv fii mie pacatosului!" intr-un cuvant, daca el se caieste sincer si adanc, fara sa se manie pe cei ce l-au osandit, aceasta osandire din partea oamenilor impreuna cu osandirea de sine il vor izbavi de dumnezeiasca judecata.

Dar vai si amar de cel ce osandeste! El merge, din pricina neinteleptiei sale, in mare napasta. La toate pacatele lui de demult, adauga unul nou - osandirea. Si, dorind sa arunce mustrare asupra altuia, isi innegreste propriul sau suflet. Vrand sa impovareze spatele altuia cu acuzatia barfirii, ajuta sa si-l incarce pe al lui cu osandirea si isi impovareaza propria constiinta cu un nou pacat.

Daca el continua astfel, sa osandeasca cu nerusinare, cu puterea dreptei judecati a lui Dumnezeu, mai de-vreme sau mai tarziu, singur va cadea in pacatele pentru care ii batjocoreste acum pe altii. Sfantul Ioan Scararul nu de la sine graieste cand vorbeste despre aceasta: „Ascultati-ma voi, toti controlorii cei rai ai altora. Daca este adevarat, precum si este, ca: Cu ce judecata veti judeca, cu aceea veti fi judecati (Mt. 7, 2), negresit, in cele ce vom cleveti pe aproapele, in acelea vom cadea". Iar Avva Dorortei, lamurind aceste lucruri, spune: „Noi osandim, vorbim de rau, clevetim pe aproapele, iar pana la urma cadem in acelasi lucruri pe care le osandim, pentru ca omul nu se ingrijeste de pacatele sale si nu-si plange, dupa cum ne spun parintii, pe mortul lui. El nu poate sa reuseasca in ceva bun." Si pentru ca omul nu sta intr-un singur loc, daca nu reuseste in bine, el inainteaza in rau.

Si astfel, pe nesimtite, el singur se afunda in aceea pentru care a osandit pe altii.

Fara alte pacate din partea noastra, osandirea este suficienta ca sa ne piarda vesnic. Sfantul Ioan Scararul spune raspicat despre aceasta: „Precum din increderea de sine, fara alta patima, poata sa piara omul, tot astfel, daca avem obisnuinta de a osandi, singura aceasta obisnuinta este indeajuns ca sa ne piarda definitiv".

Nu e atunci o mare nebunie sa osandim pe altii pentru pacatele lor, pentru care nu noi, ci ei vor raspunde inaintea lui Dumnezeu? Pentru ce sa ne ocupam cu lucruri care nu ne privesc? Si pentru ce dorim neaparat ca ele sa inceapa sa ne priveasca? Unii oameni, sa spunem, savarsesc pacate grele. Cand noi ii osandim pentru aceste pacate, chiar ne grabim sa luam parte la vina si la raspunsurile ce le apartin. Nu ne ajunge ca acele pacate au reusit deja sa-i impinga spre pieire pe unii oameni, ci dorim negresit sa ne folosim si noi de ele, pentru pierzarea noastra!

De aici am putea sa intelegem ca osandirea este, intr-adevar, una dintre cele mai fine viclenii ale celui rau. El ne indeamna la osandire, ca sa poata cu aceleasi pacate sa impinga cat mai multe suflete in iad. Atunci nu este mare nebunie ca sa osandesti pe aproapele tau?!...

Arhimandrit Serafim Alexiev

Articol preluat din volumul "Cea mai scurta cale catre rai. Nu judeca si nu vei fi judecat", Ed. Sophia

Cumpara volumul Cea mai scurta cale catre rai. Nu judeca si nu vei fi judecat de pe Magazinul online Carti.CrestinOrtodox.ro

Cea mai scurta cale catre rai. Nu judeca si nu vei fi judecat

11 Iulie 2014

Vizualizari: 3375

Voteaza:

Osandirea aproapelui 3.75 / 5 din 4 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE