Povata catre un vaduv

Povata catre un vaduv Mareste imaginea.

Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastră!

Intotdeauna m-am rugat şi mă rog ca Domnul să-i mai dea surorii timp de trăit până ce ultimii copii vor sta pe picioarele lor. Judecând după cele ce spuneţi însă, trebuie să ne rugăm de acum pentru sfârşit cu pace.

Ce este de făcut? Trebuie să ne supunem judecăţilor lui Dumnezeu. Şi noi vom apuca pe aceeaşi cale. Este calea de obşte a tuturor. Oricum, moartea unui om apropiat ne loveşte, şi ni se pare că toţi cei care mor, mor năprasnic. Dumneavoastră rămâneţi aici pentru a termina educarea şi aranjarea copiilor, iar ea pleacă, şi acolo - lucru trebuincios şi cu putinţă - va face pregătiri pentru reîntâlnirea cu voi.

Fiţi bărbat tare! Intăriţi-vă inima; sus capul! Sora nu moare; trupul moare, iar sufletul rămâne - el nu face decât să treacă la altă rânduială a vieţii. După ce ea va răposa, şi dumneavoastră vă veţi muta cu gândul acolo. In trupul ce zace acum sub sfintele icoane şi va fi dus apoi în cimitir, ea nu mai este. In mormânt nu pe ea o vor ascunde. Ea e în altă parte. La fel de vie ca acum. In primele ceasuri şi zile după moarte va fi lângă dumneavoastră. Nu va vorbi, nici nu o veţi putea vedea, dar va fi acolo... Pricepeţi asta.

Noi, cei care rămânem, plângem pentru cei plecaţi, dar starea lor de dincolo e mai uşoară, mai bucuroasă. Cei care au murit şi s-au întors apoi în trup l-au socotit ca pe o locuinţă foarte lipsită de confort. La fel se va simţi şi sora. Ei îi va fi mai bine dincolo, în timp ce noi ne omoram cu firea, de parcă i s-ar întâmpla nu ştiu ce necaz. Ea vede şi, pesemne, se minunează.

Cei răposaţi au de înfruntat în scurtă vreme trecerea prin vămi. Acolo va avea nevoie de ajutor! Stăruiţi asupra acestui gând, şi veţi auzi strigătul ei către dumneavoastră: „Ajutor!" Iată spre ce trebuie să vă îndreptaţi toată luarea-aminte şi toată dragostea pentru ea. Eu cred că cea mai lucrătoare mărturie a acestei dragoste va fi dacă, începând cu clipa ieşirii sufletului, dumneavoastră, lăsând pe seama altora grija de trupul ei, vă veţi însingura unde e cu putinţă şi vă veţi adânci în rugăciune pentru ea, fiindcă se află într-o nouă stare, în nevoi noi şi neaşteptate. După ce veţi fi început astfel, strigaţi neîncetat către Dumnezeu, rugaţi-L să-i dea ajutor de-a lungul celor şase săptămâni şi în continuare. In istorisirea Teodorei despre vămi stă scris că punga cu bani prin care îngerii au răscumpărat-o de la vameşi era de fapt rugăciunile Părintelui ei. La fel va fi şi cu rugăciunile dumneavoastră... Nu uitaţi că aşa trebuie să faceţi... Iată, aceasta este dragoste! Şi eu voi face astfel, şi copiii voştri trebuie să facă astfel...

Scriu fiind încredinţat că sora va muri. Chiar cred că a murit deja. De vreme ce a ajuns în starea pe care mi-o descrieţi, nu are rost să ne amăgim cu nădejdi pentru care nu este chezăşie.

Dacă scrisoarea mea o va găsi totuşi în viaţă, iată cuvântul meu din urmă către ea: „Mergi cu bine, soră, şi iartă toate câte ţi-am greşit! Domnul să binecuvânteze ieşirea ta şi calea ta de după ieşire! Doar ştii că de fapt nu mori. Trupul tău va muri, iar tu vei trece în altă lume, trăind, având conştiinţă de sine şi simţind toată lumea din jurul tău. Acolo te vor întâmpina părinţii, fraţii şi surorile. Inchină-te lor şi din partea noastră şi roagă-i să ne poarte de grijă. Te vor înconjura copiii tăi cu heretisiri pline de bucurie.

Dincolo îţi va fi mai bine decât aici. Deci nu te speria văzând apropierea morţii. Ea este pentru tine uşa prin care vei intra într-o viaţă mai bună. Ingerul tău păzitor îţi va primi sufletul şi îl va duce pe căile poruncite de către Domnul... Vei avea de înfruntat propriile păcate. Pocăieşte-te pentru toate, şi să ai credinţă tare că Domnul şi Mântuitorul nostru şterge toate păcatele păcătoşilor care se pocăiesc.

Şterse au fost şi păcatele tale de câte ori te-ai pocăit. Dă cât mai multă viaţă acestei credinţe înlăuntrul tău şi să nu te desparţi de ea. Domnul să-ţi dăruiască ieşire cu pace! Incă o zi, două, şi vom veni în urma ta. Ne vom vedea curând. Aşadar, nu te necăji pentru cei ce rămân aici!"

Intrebarea dumneavoastră: „Şi acum, ce voi face eu?" este foarte serioasă. Dumnezeu va rândui în tot chipul cele de folos! însă trebuie să nu vă lăsaţi slăbănogit de jale şi să nu puneţi capul prea adânc în piept! Domnul să vă dea mângâiere! Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte!

ALTĂ MÂNGÂIERE CĂTRE UN VĂDUV

Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastră!

Mare amărăciune v-a lovit şi este firesc să vă mâhniţi. Totuşi, nu uitaţi să păstraţi măsura şi în mâhnire. Daţi firii datoria cuvenită: jeliţi o vreme, plângeţi o vreme, apoi la treabă. Primiţi mângâiere de la făgăduinţele credinţei noastre. Iat-o pe cea dintâi: aproape este Domnul de toţi cei cu inima înfrântă... Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pre voi... Odihniţi-vă în Domnul, şi la suspinele dumneavoastră El vă va trimite mângâiere.

E dureros când moare cineva. Iată, şi dumneavoastră vestiţi că v-a murit soţia, vrând să spuneţi prin asta că s-a întâmplat un necaz cumplit. La noi a luat naştere ciudata credinţă că moartea e ceva înfricoşător. Dar ea, de fapt, ce este? Este ca trecerea dintr-o odaie în alta sau din orice alt loc în altul... Şi Ana dumneavoastră este vie, la fel ca înainte, doar că trăieşte în alt fel. Ea îşi aduce aminte de soţul său iubit, şi de copii, şi de ceilalţi casnici, şi este lângă voi atunci când îi dă voie Stăpânirea de dincolo. De obicei oamenii îşi zic: „Au îngropat-o în pământ, sărăcuţa; acolo-i umezeală şi întuneric, vai-vai..." Dar ea nu este în pământ, e lângă voi; se uită la cei ce plâng şi clatină din cap: „De ce plâng oare? Dincolo e mai bine..." Dacă i s-ar propune să se întoarcă pe pământ la soţul ei, pentru nimic nu s-ar învoi, fiindcă asta ar însemna să se întoarcă în trup, iar acest lucru ar fi atât de neplăcut pentru ea... Lucrul pentru care trebuie să vă faceţi griji e starea sufletului ei. Dacă a murit spovedită şi împărtăşită, intrarea ei dincolo este reuşită. Dacă n-a reuşit să se spovedească şi să se împărtăşească înainte de moarte, amintiţi-vă că a primit de atâtea ori aceste Taine, că este fiică a adevăratei Biserici a lui Hristos, care e trupul Lui...

Aşadar, este vremea să încetaţi cu jalea. Mai bine v-aţi reface rânduiala vieţii de zi cu zi. Chiar dacă suspinaţi din când în când, trebuie să vă împliniţi slujirea fără oprire. Să vă binecuvânteze Domnul! Domnul să vă mângâie! Mântuiţi-vă!

Al vostru voitor de bine,

Sfantul Teofan Zavoratul

MÂNTUIREA ÎN VIAŢA DE FAMILIE, EDITURA SOPHIA

Cumpara cartea "MÂNTUIREA ÎN VIAŢA DE FAMILIE"

 

22 Septembrie 2016

Vizualizari: 965

Voteaza:

Povata catre un vaduv 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE