Problema cea mare

Problema cea mare Mareste imaginea.

"Peştele mare îl mănâncă pe cel mic", spune un proverb. Ceva asemănător se întâmplă şi cu problemele noastre: „problema cea mare o înghite pe cea mică". De exemplu, ne rănim la deget şi mergem la medic, care se hotărăşte să-l taie. Ne gândim la operaţie şi ne necăjim. Pentru moment, aceasta este problema noastră, dar dacă brusc mâna noastră suferă de cangrenă şi trebuie tăiată direct din umăr, atunci uităm de deget. Nici nu-l mai băgăm în seamă, doctorul îl poate tăia de mii de ori, acum doar mâna este cea care contează. Aşa gândim când pierdem mâna, în timp ce înainte...! Şi dacă în final mâna se vindecă şi nu este tăiată, atunci ne amintim din nou de degetul rănit. Şi ne supărăm pentru răul care ni s-a întâmplat.

La fel se întâmplă şi cu problemele noastre zilnice. Una dintre probleme ne preocupă, cea mai mare, iar celelalte sunt înghiţite de aceasta şi devin probleme mici (din fericire se întâmplă aşa, pentru că altfel n-am rezista cu atâtea probleme fixate în mintea noastră. Vă daţi seama?).Prin urmare ar trebui să amplasăm înăuntrul nostru un „mecanism"care să „dizolve" marea problemă, s-o micşoreze, ca astfel capul să rămână „limpede" (unde este însă fericirea aceasta?). Richard Carlson, doctor în filosofic, psihiatru american contemporan, în cartea sa Nu vă chinuiţi pentru lucrurile mici, pentru că toate sunt mici, scrie printre altele: „Dacă aţi făcut pană de cauciuc sau aţi rămas încuiat pe din afară, ce importanţă are după 100 de ani? Ce însemnătate are dacă cineva s-a purtat urât cu dumneavoastră sau aţi fost silit să rămâneţi treaz, lucrând toată noaptea?...

Toate aceste lucruri şi multe altele le percepeţi într-o lumină diferită dacă le priviţi prin perspectiva celor 100 de ani." Nu cumva are dreptate?

Intr-adevăr, dacă am avea în mintea noastră moartea (care nu ştim când ne va „secera", este posibil şi acum...!), mormântul în care ne vor aşeza, viermii care ne vor mânca (oare nu este aceasta realitatea crudă?), nu ne-am mai apleca asupra micilor probleme (pentru că toate sunt mici probleme), care se întâmplă în viaţa noastră. Şi dacă am avea în minte, creştini fiind, tribuna Judecăţii cereşti în care vom sta când ne vom da duhul, ca să dăm răspuns pentru toate faptele noastre, vom socoti toate lucrurile pământeşti cenuşă şi nimicuri. Amintiţi-vă că „10% dintre realităţile vieţii constau în cele care ni se întâmplă şi 90% ţin de atitudinea pe care o avem faţă de acestea" (John Maxwell). Totul nu este problema în sine, ci cum priveşti problema. Aceasta înseamnă că dacă nu vezi acel „ceva" ca problemă, el nu există ca problemă.

CUM SĂ TRĂlEŞTI O VIAŢĂ LUNGĂ ŞI BINECUVÂNTATĂ, EDITURA DE SUFLET SI EDITURA TABOR

Cumpara cartea "CUM SĂ TRĂlEŞTI O VIAŢĂ LUNGĂ ŞI BINECUVÂNTATĂ"


04 Noiembrie 2015

Vizualizari: 653

Voteaza:

Problema cea mare 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

Sfaturi duhovnicesti

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE