Robia pacatului

Robia pacatului Mareste imaginea.

Să intre fiecare în sine însuşi şi să cerceteze mai cu luare-aminte ce lucrează în el, ce îi dă imbold să acţioneze, care este în el principalul resort care îi mişcă gândurile, simţămintele şi faptele. Dacă vei vedea că lucrezi ba în folosul trupului şi al senzualităţii, ba cu gândul de a face impresie şi de a creşte în ochii celorlalţi - pe scurt, doar în folosul propriilor patimi, fără a te împotrivi lor în nici o privinţă şi supunându-te fără cârtire oricărei porniri pătimaşe ce se iveşte - să ştii că eşti rob păcatului şi al morţii; altfel spus, eşti, după expresia sfântului Apostol, mort cu păcatele, pentru că faci voia trupului şi a propriilor gânduri.

A face voia trupului şi a gândurilor înseamnă a face ce-ţi trece prin cap, a tinde îndată către cele de care ţi s-a făcut chef. A venit mânia - te cerţi; a venit pofta - o satisfaci; s-a ivit prilejul de a căpăta câştig nedrept - te foloseşti îndată de el; ţi s-a făcut poftă să te ridici pe scara socială - foloseşti toate căile strâmbe în acest scop. Cine este aşa, acela seamănă foarte mult cu un dobitoc de povară. Pe măgar oamenii pun samarul, îl duc unde vor şi îl mai şi bat: şi pe om, punând asupră-i povara patimilor, vrăjmaşul îl leagă cu ele şi îl duce unde voieşte, tiranizându-l şi batjocorindu-l. Apostolul spune că necredincioşii se duc către idolii cei fără de glas ca şi cum ar fi traşi (1 Cor. 12, 2), adică sunt târâţi, ca şi cum ar fi legaţi, pe calea patimilor şi a poftelor. Dar ce fel de viaţă este aceas ta? Ce este omenesc în ea? Acolo a murit tot ce e omenesc, şi lucrează doar ceea ce este egoist, pătimaş, satanic, aducând rodul morţii, nu al vieţii.

Şi atunci, ce se va întâmpla? Dacă nu-ţi place să te întorci către Dumnezeu şi să ceri de la El harul, care îl dezleagă pe om din legăturile morţii, aşa o să şi rămâi: măgar sub jug. Şi totuşi, omului îi este greu să rămână în această robie şi se înăbuşă în ea. Deşi unii par mulţumiţi de faptul că îşi satisfac patimile, ei nu au bucurie şi veselie lăuntrică. Rugina roade fierul, viermele roade pomul: şi înlăuntrul lui boldul morţii îi roade fiinţa vie, şi omul se tot chinuie în agonia aceasta.

Dacă dă Dumnezeu, omul îşi vine în fire şi, privind în jur, îşi dă seama cât de grea e starea în care se află şi zice: „Dar, până la urma urmei, de ce slujesc eu acestor patimi scârbavnice? Tot ce fac, fac în folosul lor, dar tihnă nu am, ci doar îl mânii pe Dumnezeu. Nu vreau să mă mai supun lor; voi lepăda toate poftele şi voi începe să slujesc Domnului Dumnezeu, Mântuitorului meu". Când păcătosul va spune acestea în inima sa şi chiar se va întoarce spre Dumnezeu cu inimă înfrântă şi cu mărturisire, atunci i se dă prin sfintele taine puterea harului şi puterea de a rezista în hotărârea sa şi de a birui patimile cu care s-a obişnuit, oricât de crâncen ar năvăli acestea asupra lui.

Venind, harul îi învie sufletul, iar acesta, recăpătându-şi drepturile, va începe să tot năzuiască spre Dumnezeu şi, când întâmpină în cale piedici din partea patimilor, să le biruie, să le alunge şi să le dezrădăcineze. De atunci începe războiul pe viaţă şi pe moarte, şi cu cât se împotriveşte cineva mai hotărât patimilor, cu atât iese mai repede din tărâmul morţii şi intră pe tărâmul vieţii.

Aşadar, dacă vreţi să arătaţi în voi înşivă adevărata înviere întru Hristos Iisus, ţineţi piept în lupta cu patimile şi poftele, şi de fiecare dată când veţi simţi că vă năvălesc asupra voastră împotriviţi-vă lor şi puneţi-le pe fugă. Să zicem, de pildă, că cineva v-a zis ori v-a făcut ceva supărător, încât v-aţi mâniat şi vreţi să-i plătiţi pentru asta: nu ascultaţi de imboldurile acestea, alungaţi mânia şi preschimbaţi-v-o în blândeţe. Apare prilejul să vă distraţi, îşi ia avânt senzualitatea şi începe să manifeste pretenţii?

Inăbuşiţi-o şi refaceţi în voi înşivă trezvia şi curăţia. Se iveşte prilejul să dobândiţi vreun câştig ori să vă ridicaţi pe scara socială făcând un lucru nedrept? Nu ascultaţi de glasul păcatului, biruiţi-vă pornirea şi faceţi-i împotrivă, aşa cum cer dreptatea şi conştiinţa. Tocmai asta va însemna că nu slujiţi păcatului şi morţii, ci trăiţi întru Domnul Iisus Hristos.

Sfantul Teofan Zavoratul

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI ALE INTELECTUALILOR vol II, Editura Sophia

Cumpara cartea "RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI ALE INTELECTUALILOR vol II"

 

Pe aceeaşi temă

08 Decembrie 2016

Vizualizari: 2400

Voteaza:

Robia pacatului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE