Rugaciunea

Rugaciunea Mareste imaginea.

Rugaciunea – ce este acesta? Aceasta este puterea minunata, cea mai minunata pe pamant. Rugaciunea – aceasta este cea mai mare facatoare de minuni pentru om in aceasta lume. Face din om o faptura nemuritoare, face un inger, un Heruvim. Rugaciunea preschimba omul intr-o forta nemarginita, nesfarsita. Ce este, de fapt, rugaciunea? Este aducerea pe sine lui Dumnezeu, daruirea ta lui Dumnezeu. Este zborul sufletului tau catre Dumnezeu, cu toata inima, cu toata puterea. Este unirea duhovniceasca a omului cu Dumnezeu. De aceea este o forta mare si nesfarsita.

Ce este pentru om mai mare decat Dumnezeu? Nimic si nimeni! Iar decat rugaciunea, care il pune in legatura cu Dumnezeu, oare este ceva mai mare in aceasta lume pamanteasca? Iata rugaciunea – rugaciunea este jumatatea Evangheliei, iar postul este cealalta jumatate. Iata unitatea intregii Evanghelii! Domnul a facut cunoscuta aceasta: Dar acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post (Matei 17, 21).

Aceasta inseamna ca orice pacat, orice demon, orice necuratie, orice moarte, se alunga cu rugaciune si cu post. Pentru aceasta a venit Domnul in aceasta lume, pentru aceasta ne-a adus El Sfanta Sa Evanghelie, Evanghelie care se afla ascunsa in doua nevointe, in doua sfinte virtuti: in rugaciune si post. Daca rugaciunea se savarseste sincer, cu toata inima, cu tot sufletul, negresit ea se revarsa in post, trece in post si se hraneste cu postul. De aceea cine implineste aceasta porunca a Mantuitorului, implineste intreaga Sa Evanghelie. Caci in rugaciune si din rugaciune, se zamislesc si isi iau inceputul toate virtutile Noului Legamant.

Marele si stralucitul, slavitul filosof si Sfantul lui Dumnezeu, Isaac Sirul, scrie: „Dragostea este din rugaciune”.

Aceasta este experienta Sfintilor Parinti, aceasta este experienta ingerilor, aceasta este experienta tuturor oamenilor drepti, a tuturor crestinilor. Dragostea este din rugaciune. Adevarul cel drept, vesnic, nemuritor: Dragostea este din rugaciune. Daca cea mai mare virtute este din rugaciune, si cu adevarat este cea mai mare, caci Sfanta Evanghelie binevesteste ca Dumnezeu este Dragoste (1 Ioan 4, 16), si daca acea dragoste este din rugaciune, atunci, care virtute nu este din rugaciune? Postul este din rugaciune. Fara indoiala, si smerenia este din rugaciune.

Atunci cand omul se afla in rugaciune, in stare luntrica de rugaciune, negresit este intotdeauna smerit, negresit se cerceteaza pe sine, caci petrece necontenit inaintea Domnului. Şi cum poate altfel sta in fata Domnului decat smerit, in genunchi. In acest chip rugaciunea se face forta si putere.

Şi iata, priveste! Toti cei ce stralucesc in virtuti, toti se transforma din pacatosi in drepti, din muritori in nemuritori. Prin ce? In primul rand prin rugaciune. In primul rand prin rugaciune si post. Acestea doua sunt nedespartite. Daca veti dezveli orice suflet al oricarui Sfant al lui Dumnezeu, in el veti gasi in primul rand rugaciunea si postul. Nu exista Sfant care sa devina Sfant in Biserica lui Hristos, in afara acestor doua virtuti. Dimpotriva, numai cu ajutorul lor cineva devine Sfant inaintea lui Dumnezeu, numai cu ajutorul lor se curateste sufletul, se curateste inima, se dobandesc toate virtutile. Ce este postul, ce este milostenia, daca nu nevointa duhovniceasca? Caci fiecare virtute evanghelica, si dragostea, si postul, si smerenia, si rabdarea, si blandetea, si bunatatea, si milostivirea – toate acestea se dobandesc cu ajutorul rugaciunii, toate acestea se obtin prin cereri de la Dumnezeu.

Rugaciunea se inalta catre Domnul si uneste duhul tau cu El; ea, de fapt, te imbogateste. Te imbogateste cu bogatie dumnezeiasca: in primul rand cu stiinta; te imbogateste cu simtirea lui Dumnezeu; te imbogateste cu simtirea nemuririi propriei persoane, caci omul care se roaga, care se uneste cu Domnul, se simte totdeauna nemuritor, stie si simte ca omul este o fiinta nemuritoare si ca tot ceea ce face are valoare si insemnatate vesnica. Nu exista virtute care sa stapaneasca in sufletul tau fara rugaciune staruitoare, orice virtute. Daca nu o cultivi si nu te ingrijesti de rugaciune, se va usca, se va ofili. Caci rugaciunea este aceasta sfanta putere care hraneste sufletul nostru. De aceea Sfintii Parinti vorbesc neincetat de rugaciune si o slavesc ca pe un dirijor in corul tuturor virtutilor. Ea dirijeaza celelalte virtuti, ea plineste celelalte virtuti, ea da viata, poarta si inalta la Ceruri.

Şi astazi, iata, ne stau inainte obstacolul si batalia, iar arma noastra principala este rugaciunea. Rugaciunea – ca o sabie atotputernica care reteaza capetele tuturor dusmanilor duhovnicesti, ale dusmanilor mantuirii noastre. Cea mai ascutita si cea mai tare sabie – starea de rugaciune launtrica. Iata climatul dumnezeiesc din suflet pentru oricare sfanta virtute: si pentru smerenie, si pentru rabdare, si pentru iubirea de frati, si pentru dragoste, si pentru tot ceea ce este sfant si apropiat Domnului. Astfel, slavind astazi acest mare si sfant post, postul sufletului, luam aminte la noi insine cu smerenie, cu rugaciune, cu pocainta. Nu spune: Este greu de dobandit mantuirea. Nu spune: Eu nu ma pot mantui. Da, nu te poti mantui daca ramai cu incrancenare in voia ta cea rea.

Ai savarsit pacate ieri, alaltaieri, dar tu treci cu vederea si pe mai departe sa-i spui aceluia caruia i-ai gresit: „Iarta-ma!”. Sa-I zici Domnului: „Iarta-ma!”, si aproapelui tau asemenea. Astfel cultivi in sufletul tau sinuciderea, mandria, nepocainta – iar mantuirea este asa de usoara, asa de usoara cum nimic nu este mai usor. Striga ca vamesul pocait: „Dumnezeule, Milostiv fii mie pacatosului!”.

Bate-ti cu sinceritate pieptul si curata-ti sufletul de mandrie si de orice pacat.

Cand Saul, cumplitul prigonitor, si-a pierdut vederea pe drumul catre Damasc, atunci cand i S-a aratat Domnul si l-a orbit cu sfintenia Sa, pe cand prietenii si cunoscutii sai l-au condus pe orb la Damasc, Domnul i S-a aratat Apostolului Anania si i-a poruncit: Sculandu-te, mergi pe ulita care se cheama Ulita dreapta si cauta in casa lui Iuda, pe un om din Tars, cu numele Saul, si adauga Domnul: Ca, iata, se roaga (Faptele Apostolilor 9,11).

Iata eroul, iata ca intrat in legatura cu Domnul Hristos, cu Dumnezeu. Iata, el se roaga lui Dumnezeu. Sarguieste-te sa fii permanent in stare de rugaciune launtrica, ca si cum ai sta inaintea Domnului. Atunci cand calatorea Cornelie, asa cum stiti din Faptele Apostolilor, i s-a aratat ingerul la vremea amiezii si i-a facut cunoscut ca rugaciunile sale s-au suit la Dumnezeu. Pentru rugaciunile si milosteniile sale, Domnul si-a adus aminte de el, ca urmare a rugaciunii (Faptele Apostolilor 10,1-4).

Asa si tu cand te afli in ispite, in greutati, in chinuri, inalta rugaciuni catre Domnul. Şi El stie cand trebuie sa-ti dea ajutor, sa-ti intinda mana Sa, sa Se grabeasca sa te prinda ca sa nu te scufunzi. Şi daca astepti timp indelungat si nu-ti ofera ajutorul, aceasta este doar ca sa-ti puna la incercare credinta si sa vada puterea rugaciunii tale, daca tu crezi cu adevarat ca El te va ajuta. Astfel, rugaciunea este semnul increderii in Domnul si al unei mari credinte in El. Rugaciunea – si impreuna cu ea si in ea toate celelalte virtuti. Fie ca El sa ne calauzeasca si sa indrepte toate celelalte virtuti, fie ca El sa ne conduca si atunci cu siguranta va fi mantuire pentru fiecare dintre noi. Atunci, postul sufletului care incepe astazi ne va deschide fiecaruia dintre noi usile imparatesti ale imparatiei Cerurilor si ne va inalta la Domnul Hristos. Nimic mai usor, caci nimic nu este mai lesne decat a-I oferi Domnului suspinul vamesului.

In minunatele cantari de astazi se spune: „Sa-i aducem in dar Domnului suspinurile vamesului cu pocainta, ca sa ne dea iertare pacatelor”.

Tot asa si noi, Ii aducem in dar Domnului suspinele rugaciunilor noastre si niciodata nu ne va lasa singuri, niciodata nu ne va parasi si nu ne va lasa sa fim sfasiati de pacate si de patimi, sa nimiceasca sufletele noastre si mantuirea noastra. Nu, Domnul Atotmilostiv este plin de nesfarsita dragoste pentru fiecare dintre noi. Ce asteapta numai? Asteapta de la noi virtutile noastre, nevointa noastra, osteneala noastra.

Fie ca Bunul Dumnezeu, cu rugaciunile Preasfintei Maicii Sale si ale tuturor Sfintilor Sai, care implinesc Evanghelia Mantuitorului, o implinesc cu rugaciune neincetata, sa ne conduca si sa ne calauzeasca la deprinderea adevaratei rugaciuni. Ca si noi pururea, in toate luptele pentru sufletele noastre, in toate luptele cu fiecare pacat, sa biruim cu rugaciunea dimpreuna si cu celelalte virtuti, pe toti vrajmasii sufletelor noastre, pe vrajmasii mantuirii noastre, cei vazuti si nevazuti. Amin.

Cuviosul Iustin de la Celie,

Cuvinte despre vesnicie - predici alese, Editura Egumenita

 

06 Februarie 2016

Vizualizari: 891

Voteaza:

Rugaciunea 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE