Sfaturi ale parintelui Ioachim Parr

Sfaturi ale parintelui Ioachim Parr Mareste imaginea.

- Cum să-i iubeşti în mod practic pe toţi, pe vrăjmaşi, pe oamenii care îţi displac? Ce anume trebuie să fac?

- Răspunsul meu nu o să vă placă. Singurul mod de a iubi pe cineva este acela de a înceta să ne iubim pe noi înşine. Iar singurul mod de a înceta să ne iubim pe noi înşine este de a-L iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul, cu toată inima, cu tot sufletul şi de a ne iubi aproapele. Când veţi face aşa, îi veţi iubi pe toţi oamenii, fără a face diferenţă între ei, pentru că în fiecare veţi zări scânteia dumnezeiască. Il veţi vedea pe Dumnezeu pretutindeni. Deocamdată nu îl observaţi din cauza îndreptării atenţiei către sine.

„Eul" dumneavoastră este măsura tuturor lucrurilor, chiar şi atunci când spuneţi: „Il iubesc pe Dumnezeu." Dumnezeu este Cel ce vă iubeşte, de aceea existaţi. El vă iubeşte mai mult decât puteţi să vă iubiţi chiar dumneavoastră. Mai mult decât oricine altcineva. Este un dar imens şi putem răspunde la el numai prin iubire. Domnul spune: „Dacă Mă iubiţi, slujiţi-vă unii altora." începeţi să faceţi asta şi nu vă veţi mai putea opri. Incepeţi şi totul va căpăta sens. Atunci nu o să vă mai urâţi, nu veţi mai suferi din cauza dezamăgirii de sine. Veţi vedea că nebunia care ne înconjoară este doar un instrument cu ajutorul căruia oamenii încearcă să capete ceva.

Să luăm drept exemplu o scrisoare. Aceasta este scrisă cu un pix. Pe cine interesează pixul? Oamenii nu vor să vadă pixul, ci răvaşul în sine. La fel şi noi putem să ne folosim trupul pentru a le comunica inimilor omeneşti iubirea lui Dumnezeu, dar oamenii vor să vadă chiar iubirea, nu mijloacele prin care este transmisă. Asta nu înseamnă să rămânem lipsiţi de atenţie, dimpotrivă, ne ajută să înaintăm.

Singurul Care există este Domnul Iisus Hristos. El este totul. Fără dragoste nu suntem nimic. Dacă este atât de mare credinţa noastră, încât să poată muta munţii, dar nu avem iubire, nu avem nimic.

Noi credem numai în Hristos. El este Persoană şi noi credem în El. In El credem, nu în nişte lucruri oarecare. Iar voi încercaţi să reduceţi relaţia cu Dumnezeu la un set de cunoştinţe şi noţiuni. Iubirea este asta, iubirea e aia. Nu! Iubirea nu este nici aia, nici asta, iubirea este o persoană. Iubirea este aproapele, nu „eul" nostru.

Voi spuneţi: „Cum pot să-i iubesc pe cei care îmi displac?" „Eu, mie" - auziţi pe ce puneţi accentul? Insă noi nici nu suntem în stare să iubim pe cineva, până nu vom înţelege că suntem deja iubiţi de Domnul însuşi. El a spus: „Puteţi iubi pentru că Eu v-am iubit cel dintâi. Faceţi şi voi la fel."

Cum să-ţi iubeşti vrăjmaşul? Foarte simplu: dacă îl iubim, nu ne mai este vrăjmaş. Dacă ne urăşte cineva, asta nu ne poate împiedica să-l iubim. Cât de urât ni s-a întâmplat să ne purtăm faţă de Dumnezeu, inclusiv mie. Câte lucruri I-am promis şi nu le-am făcut! Cât de obsedat sunt de mine! Cât de des se întâmplă să nu am grijă de oameni, să nu le slujesc, deşi sunt dator să o fac. Iar Dumnezeu nu încetează să mă iubească, pentru că mă iubeşte nu pentru ceea ce fac, ci pentru cine sunt. Cine sunt deci? Unul dintre cei pe care El îi iubeşte. Dar cine este acest bărbat, această femeie? Sunt cei pe care trebuie să-i iubim, pentru că Dumnezeu îi iubeşte.

Dacă vedem în faţa noastră persoana, nu dificultăţile care apar pe parcursul comunicării cu ea, îl putem iubi pe fiecare. Ii priviţi pe toţi pornind de la felul în care ei se poartă cu voi. Insă trebuie să fim cu Dumnezeu şi să ne construim atitudinea faţă de oameni pornind de la atitudinea noastră faţă de El.

- Astăzi am vorbit mult despre iubirea aproapelui. Dar cuvintele evanghelice sună foarte precis: „Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi." Cum să iubim corect?

- Aceste cuvinte sunt foarte greu de înţeles, dar voi încerca să vă explic sensul lor. Ce înseamnă să te iubeşti pe tine însuţi? Inseamnă să ai permanent atenţia îndreptată către ceea ce are vreo legătură cu tine. Către gândurile, sentimentele, emoţiile tale... Ce vreme este astăzi? Mi-e foame, mi-e sete, vreau să mă odihnesc...

In mintea dumneavoastră mii de lucruri diferite se schimbă permanent şi cu multă sârguinţă luaţi aminte la aceste cugete. Puteţi petrece toată ziua fiind obsedată de un anumit gând. Puteţi să depănaţi în minte, zile în şir, diverse succesiuni ale evenimentelor: „Aici ar fi trebuit să spun aşa, apoi -aşa, iar apoi - aşa..."

Ce atenţie incredibilă! Ce iubire de sine neobosită! Luaţi această energie, această atenţie, şi investiţi-o în iubirea pentru aproapele.

Domnul nu spune: „Iubiţi-vă pe voi înşivă." El spune: „Luaţi ceea ce se numeşte iubire de sine şi transformaţi toată această atenţie necontenită, folosită pentru slujirea «eului», în iubire şi în slujirea semenilor. Iubiţi-l pe aproapele ca pe voi înşivă." Iată care este sensul acestor cuvinte. Luaţi dragostea nesecată de sine şi vărsaţi-o asupra semenilor. Nimeni şi niciodată nu primeşte atâta iubire şi atenţie câtă îi acordăm „eului" nostru.

Inţelegeţi despre ce vorbesc? Este dureros, dar aşa este.

- Atunci când repetăm iar şi iar păcatul, ne copleşeşte dorinţa de a ne găsi justificare. Cum să scăpăm de asta?

- Noi păcătuim dintr-un singur motiv: pentru că iubim păcatul. Săvârşesc păcatul pentru că nu îl urăsc. Nu săvârşesc păcatul pentru că el mă duce la nenorocire. Il săvârşesc deoarece îmi promite plăcerea. Incetez să vă mai iubesc, deoarece vreau să mă iubesc pe mine însumi. Incetez să mă mai gândesc la Dumnezeu, căci vreau să mă gândesc la mine însumi. Doresc să mă alint, să-mi tolerez faptele şi să-mi fac pe plac. Şi păcătuim iar şi iar pentru că nu iubim pe nimeni, în afară de sine.

- Ne certăm, ne certăm... Ce să facem ca să nu ne învrăjbim definitiv între noi?

- In limba noastră există un verb special pentru definirea certurilor: „to bicker". Este atunci când tachinezi pe cineva, te ciorovăieşti, mereu scoţi la iveală neajunsurile altora şi ţi se spune: „încetează! Nu mai face gălăgie! De ce te porţi aşa? Nu trebuie aşa!"

Aşadar, prin anii 1940-1950, când în America încă nu era televiziune, era foarte populară o emisiune radio despre cuplurile familiale. Ea se numea „Bickersons", adică soţii care permanent se enervează unul pe altul. Cu orice s-ar fi ocupat participanţii, toate se terminau negreşit cu ceartă. La început, ei se întărâtau unul pe altul, apoi treceau la reproşuri, apoi se isca o controversă, după care schimbul de insulte, iar la sfârşit pur şi simplu ţipau unul la altul. Toţi râdeau de asta, pentru că ei înşişi se purtau aşa.

De ce ne contrazicem? Pentru că ne punem pe primul loc pe noi înşine. Sfinţii Părinţi spun: „Vrei să înveţi smerenia? Mergi în pădure, găseşte acolo o piatră mare şi spune-i: «Eşti frumoasă. Te iubesc. Eşti cea mai frumoasă piatră dintre toate pe care le-am văzut. Eşti splendidă!» Ce îţi va răspunde piatra? Nimic! Apoi spune-i: «Eşti urâtă. Te urăsc.

Eşti cea mai urâtă piatră dintre toate pe care le-am văzut vreodată.» Ce îţi va răspunde? Nimic."

Cel smerit nu răspunde la ceea ce-i spun sau fac oamenii. Cel smerit rămâne el însuşi, asemenea pietrei care este mărturia slavei lui Dumnezeu. Mânat de dragoste, cel smerit răspunde la toate numai cu dragoste.

Iar noi suntem mândri pentru că nu iubim. Pentru că suntem în totalitate copleşiţi de noi înşine. Ne contrazicem pentru că nu iubim. Ne contrazicem pentru că suntem mândri. Ne alegem soţii nepotrivite, soţi nepotriviţi pentru că nu iubim, pentru că suntem mândri. Mândria ne împăienjeneşte ochii. Dacă omul nu se roagă, nu are iubire în el. Toate sunt legate între ele.

- Sfântul Serafim de Sarov spunea: „Dobândeşte duhul păcii şi mii se vor mântui în jurul tău." Ce înseamnă această sintagmă: „Dobândeşte duhul păcii"? Şi cum să atingem asta?

- Cred că Sfântul Serafim avea în vedere că, dacă vom duce un trai cuvios, întru Duhul Sfânt, dacă vom urma poruncile Domnului, vom deveni sfinţi, iar cei din jur vor face acelaşi lucru. Iubiţi-L pe Dumnezeu, iubiţi-l pe aproapele şi împliniţi poruncile. Trăiţi întru Duhul Sfânt. Toţi vă vor iubi, veţi trăi în pace. Incercaţi!

Imi place foarte mult maxima unuia dintre Sfinţii Părinţi (cred că e egiptean): „Smerenia este mormântul mândriei. Din omorârea mândriei se naşte mântuirea." Omorâţi-o!

Arhimandritul Ioachim Parr

Cand cei doi devin una, Editura Egumenita

Cumpara cartea "Cand cei doi devin una"

Pe aceeaşi temă

18 Mai 2017

Vizualizari: 1472

Voteaza:

Sfaturi ale parintelui Ioachim Parr 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE